Trebuie sa o luam ca pe o palma ,nu crezi ,gata esti ravasit si crezi ca nu mai ai scapare si deodata vine ajutorul.Eu zic ca e o mustrare de la Dumnezeu .Si eu din pacate nu am mai avut speranta de multe ori dar uite ca traiesc si sunt sanatos.Doamne ajuta!

Cred ca nu exista om
 

Care sa nu fii fost intr-o astefel de situatie,dar atata timp cat credem si ne rugam lui Dumnezeu sincer intotdeauna in ultima clipa se va gasi o rezolvare,cum poate nici nu sperai.
Spun asta si totusi sant multe care cu credinta si rugaciune tre sa treaca poate si ani pana sa se rezolve,dar El stie cand e timpu pentru fiecare.
Doamne ajuta!

Doamne ajuta!
 

[quote=mara2008;132916]Spun asta si totusi sant multe care cu credinta si rugaciune tre sa treaca poate si ani pana sa se rezolve,dar El stie cand e timpu pentru fiecare!

Draga Mara, am mai scris si ma iertati ca ma repet, insa din cei zece ani de cand mi-am indreptat pasii spre credinta, va marturisesc ca m-am rugat cu multa infrigurare Sfantului Grigorie Decapolitul si nu numai, viata mea s-a schimbat cu 360 de grade si doar de trei ani, cand merg la racla Sfantului Grigorie, am ajuns doar sa-i multumesc pentru binefacerile care le-a revarsat asupra mea si a familiei mele, in rest doar am cerut, am cerut cu multa credinta, sa ma ierte bunul Dumnezeu pentru tot ce am gresit in viata, m-am cait si-mi pare rau si acum pentru unele pacate pe care le-am spovedit dar care inca imi apasa sufletul si am senzatia ca nu voi fi iertata inca multa vreme. Imi port crucea si nadajduiesc ca prin tot ce mi dat sa trec, voi dobandi, incet, incet pacea sufleteasca si iertarea divina.
Dumnezeu sa ne ajute pe fiecare in gandurile noastre, in problemele de zi cu zi care ne apasa tot mai greu pe umeri. Doamne ajuta-ne !

[quote=mara2008;132916]Spun asta si totusi sant multe care cu credinta si rugaciune tre sa treaca poate si ani pana sa se rezolve,dar El stie cand e timpu pentru fiecare!

Draga Mara, asa este, cind nu speram, nici nu ne asteptam cum soseste ajutorul...asa cum zici, cel nesperat!

Ica draga, orica pacat spovedit, si dupa ce ai luat cuminecatura, vine iertat, daca ti s-a dat dezlegare. In caz contrar, apare ideea ca nu am avea credinta ca in Taina Spovedaniei si a Cuminecaturii.

Trebuie sa mai spovedesti odata, in acest caz, indoiala pe care ai avut- o, deci spovedit, pleci mai departe in viata.

Doamne ajuta!

[quote=patinina34;133052]... orice pacat spovedit, si dupa ce ai luat cuminecatura, vine iertat, daca ti s-a dat dezlegare.

Draga Nina, m-am spovedit dar nu am primit Sfanta cuminecatura, mai am pana la vara, cu ajutorul bunului Dumnezeu in Postul Adormirii Maicii Domnului imi termin canonul pe care in ultimul an nu am mai reusit sa-l tin asa cum zice Pravila, de aceea sunt necajita, speriata ca nereusind sa tin asa cum trebuie, normal nu voi merita sa fiu iertata, sa primesc Sfanta Impartasanie pe care mi-o doresc insa, din tot sufletul. Iarta-ma Doamne si ajuta-ma !

[quote=icamilin;133057]Bunul Dumnezeu iti vede bine neputinta si stadania.
Nu trebuie sa crezi ca nu reusesti, ci cu ajutorul Domnului vei putea si tu sa iesi din canonul primit cu multi ani inainte.

Doamne ajuta!

De ce?
 

Daca poate cineva sa-mi raspunda,am o nelamurire.Daca Dumnezeu permite necazurile ca urmare a greselilor noastre,ce poate gresi asa de mult un copil incat viata lui sa fie un iad?Eu imi amintesc de copilarie ca pe o grea incercare.Parintii mei se certau mereu,eu trebuia sa ma bag intre ei sa ii despart.Imaginati-va cum e pentru un copil de 13 ani sa isi tina tatal sa nu isi loveasca mama.Sau cum e pentru un copil de 9 ani sa stie ca in ziua aniversarii lui tatal sau e luat in camasa de fortza si dus la spital fiind bolnav psihic.Sau cum e pentru un copil de 10 -11 ani sa fie tare sa nu isi permita sa planga desi are nevoie ,dar trebuie sa isi ajute mama care are o boala psihica,si plange in majoritatea timpului.Eu nu aveam voie sa plang in fatza mamei mele pentru ca trebuia sa o ajut pe ea sa depaseasca acele momente de criza.Si imaginati-va totul la o varsta atat de frageda.Si stau si ma intreb cu ce gresisem.Iar acum cand am ajuns la adolescenta m-am indragostit dar baiatul pe care il iubesc nu ma iubeste asa cum il iubesc eu.Am fost impreuna,dar m-a parasit.M-am rugat la Dumnezeu sa ma salveze.Baiatul asta ma mai cauta,si de fiecare data am impresia ca de data asta Dumnezeu si-a intors fatza si spre mine dar mereu sunt dezamagita si lucrurile nu sunt cum spre.Si stau si ma gandesc,cat de multe pacate am facut eu de cand eram mica si pana acum in 16 ani de zile de Dumnezeu ma pedepseste asa,si nu poate sa imi dezvaluie si mie ce inseamna fericirea.

Dumnezeu nu ne pedepseste pentru pacatele parintilor. Daca nu ai avut pana acum raspuns bun la probleme vietii, nu inseamna ca Dumnezeu doarme sau ca te pedepseste. Tu sa crezi in El, sa-I ceri ajutorul fara indoieli de genul "daca poti" si vei vedea cat de mult te iubeste. Numai crezand in El ai toate sansele sa gasesti un raspuns bun in toate.

Nu exista nici o corelatie intre credinta in vreo divinitate si modul in care viata se desfasoara. Recompensele sau pedepsele au fost transferate deci catre viata de dupa moarte ;)

Acum am descoperit acest thread... N-o sa ma leg de ideea de inceput fiindca m-as lungi prea mult... E inutil sa spun de cate ori Dumnezeu oranduieste in viata fiecaruia si astfel de minuni pe langa toate celelalte!... Acum, aici, mi-a sarit in ochi acest: Dumnezeu nu ne pedepseste pentru pacatele parintilor. E drept, a trecut ceva vreme de cand a fost postat si e posibil ca pana acum sa se mai fi schimbat cate ceva in viata fiecaruia, cum e si firesc. Oricum, indiferent de unde-am lua-o - de la protoparintii nostri: "Si intru pacate m-a nascut maica mea!", ca si moartea tuturor copiilor lui David, dupa savarsirea pacatului, (Solomon a venit ceva mai tarziu, dupa ce s-a pocait) - dar si in viata de zi cu zi (numai la stiri cate exemple vedem zilnic cu nenorociri si suferinte foarte mari ale unor copii nevinovati), sau "transfer de povara", atunci cand cei plecati n-au reusit definitiv sa-si achite "nota de plata", ramanand asupra neamului (daca Dumnezeu ii mai ingaduie totusi sa mai aiba un neam, fiindca uneori la pacate grele, nici macar neamului nu-i mai este ingaduit sa ramana in viata, iar asta tot Parintele David ne-o spune in cativa psalmi), toate deci, duc catre aceiasi concluzie: "Parintii au mancat agurida, iar copiilor li se sterpezesc dintii!" (VT)
Probabil vor spune multi ca prin botez, acest pacat este sters definitiv... E doar o parere. Priviti in jur si convingeti-va singuri. Stiu multe cazuri cand, ca sa scape de povara unor blesteme, si-au dat copii peste geam, "de pomana", desi in fapt, ei au ramas in mijlocul aceleiasi familii, doar "parintii adoptivi" erau altii, care insa nu aveau absolut nici o obligatie in plus fata de copilul acceptat. Si cate multe alte forme de "pedeapsa" de care nu se poate sa fim straini.
Descoperind astfel de lucruri destul de devreme in viata, am multumit intotdeauna parintilor mei pentru viata pe care Dumnezeu imi ingaduie s-o traiesc, si ma simt obligat la randul meu sa fac tot ce-mi sta in putere pentru ca fii mei sa nu duca povara pacatelor noastre in vietile lor. Nu stiu cat de mult reusesc acest lucru, dar nadajduiesc ca Dumnezeu sa ma ajute sa-mi platesc singur datoriile mele pe pamant si eventualele mici restante ale parintilor mei, in cazul in care o mai fi ramas ceva "maruntis" de achitat!...