Nu degeaba spune Domnul "fericiti cei ce flamanzesc si insetoseaza de dreptate". Iar prin dreptate trebuie sa intelegem, nu indreptatirea egoista de sine, ci acea dreapta raportare la persoane si lucruri la care ajungem numai in lumina Adevarului.

Dreptatea aceasta dupa care trebuie sa flamanzim si sa insetam este "tot lucrul bun", virtutea. Prin ea nu devenim "mai drepti", ci, din contra, aceasta ne ofera sansa de a ne vedea ultimii dintre pacatosi. Asa se manifesta "dreptatea" celui care inseteaza mereu dupa Dumnezeu, dupa unirea cu Sine, dupa hrana cea nesfarsita si apa vietii.

Patima este atractia spre ceea ce nu este Dumnezeu.

Virtutea este atractia spre ceea ce este Dumnezeu.


Foamea se potoleste doar atunci cand ne impartasim tot timpul de Dumnezeu.

• Cand ochii iL vad pe Dumnezeu in tot ceasul si vremea - prin toate formele -, ne impartasim de Dumnezeu prin vedere, direct in inima.

• Cand iL gustam pe Dumnezeu prin ceea ce mancam sau bem - ne impartasim de Dumnezeu prin simtul gustativ, in adancul inimii.

• Cand iL auzim pe Dumnezeu in toate sunetele, ne impartasim de Dumnezeu prin auz, in adancul inimii.

• Cand iL simtim pe Dumnezeu in orice atingere, ne impartasim de Dumnezeu prin simtul tactil in adancul inimii.

• Cand simtim mireasma Lui Dumnezeu in orice aspect al realitatii, ne impartasim de Dumnezeu prin olfactie, in adancul inimii.

• Cand IL vedem pe Dumnezeu dincolo de orice impresie a simturilor, ne impartasim de Dumnezeu prin intelepciune.