Habar nu aveti cat de rea poate sa fie lumea satului. Daca la oras macar poti sa iti construiesti viata cum vrei fara ca sa te vorbeasca satul pe la spate, la sat barfa si lipsa de toleranta sunt in floare.

DA, este frumos sa mergi la tara din cand in cand ca sa te mai deconectezi, dar eu una nu m-as muta in la sat nici nu stiu ce sa se intample.

Poti sa fii om si la oras fara nici o problema. Cine te opreste sa observi venirea primaverii si pe cei din jur la oras? NImeni. Si sunt sigura ca cei care sunt roboti la oras nu vor fi altceva nici la sat.

Eu asi reformula. Pare rigid, conservator si naiv, poate, doar in fata celor care sunt straini de buna cuviinta si buna randuiala. Si multi dintre cei ce traiesc astazi la oras fac parte din aceasta categorie.

Dar iese in evidenta si in fata celor care nu recunosc caracteristicile in ei insisi, dar le observa si le apreciaza in celalat. In fata acestora taranul pare doar firesc.

Eu am zis ca pare, nu ca este. Chiar am subliniat cu litere italice cuvantul "pare".

Cat timp viziunea "limitata" a Universului ne ajuta sa ramanem romani si ortodocsi, totul este in ordine, caci am vazut deja ce inseamna sa fii deschis la orice. primele semne se vad: amestecarea religiilor, tatuaje, piercing, prostitutie; lipsa cununiei, copii in afara casatoriei, si altele asemanatoare.
Dar sigur, ALX, asa gandesc si vorbesc copiii de varsta ta...

Cei care traiesc la tara sunt indiscutabil mai buni ,viata modesta si fara aspiratii materiale nu i-a inrait.
Ei au o credinta si o smerenie native.
Am cunoscut femei care nu stiau de Paraclisul Maicii Domnului dar duceau o viata crestina si erau smerite ,ele isi vedeau lungul nasului cum se spune in popor.Le-am vazut inaltate duhovniceste cu toate ca nu aveau lecturi duhovnicesti , erau modeste , se vedeau pe ele,le-am cunoscut la o manastire.
Apoi am fost de curand in Moldova ,la o inmormantare.Casele erau acoperite cu stuf ,dar foarte curate.Oamenii mi s-au parut blanzi.
La tara omul nu aspira la acumularea de bunuri materiale si e mai aproape de natura.Noi ne intinam cu multele griji de zi cu zi.

Taranii nu mai sunt nici ei ce erau candva! Oamenii puri si credinciosi legati de biserica din satul lor!
Astazi tot mai multi tarani lucreaza peste hotare, si-au facut vile pompoase, pretentiile au crescut si in parte au uitat si de biserica! Cunosc tarani batrani care duminica nu numai ca nu merg la biserica, ci muncesc cu mare "spor" la camp! Dupa care se mira de ce recolta lor nu mai este ce era odinioara?
Nu zic ca nu sunt si exceptii dar vreau sa subliniez ca nu mai este taranul de odinioara, a evoluat mult si mai ales in rau departe de Dumnezeu!

@Anca-Miha:
In loc sa va concentrati asupra unui atac direct catre persoana mea, care va consuma inutil resursele psihice, ati putea incerca sa reanalizati ce am scris. Daca ideile mele sunt contrare a ceea ce credeti, asta pur si simplu denoda o alta persoana, cu alta perceptie; daca o persoana ar fi afectata de faptul ca sunt oameni cu pareri contrare, atunci nu ar avea liniste deloc. Cum nimeni nu detine adevarul absolut, sa nu ne grabim sa aruncam cu pietre.
A avea o vedere larga asupra fenomenelor din jur, a fi deschis, NU presupune acceptarea a multor lucruri care se ingramadesc intr-un sac; inseamna o triere dura a informatiilor.
Argumentul varstei care ne separa, e "darul" timpului, nu o realizare proprie.

Pe cale de disparitie este omul bun....omul care nu ezita sa spuna iarta-ma ptr jumatatea lui de vina....fara sa-i pese de ce vor spune ceilalti....fie ca traieste la sat sau la oras omul bun se vede , se simte.....are acel zambet linistit pe chip....zambet pe care-l daruieste tuturor....are intotdeauna o vorba buna la indemana ......are rugaciunea in minte si multa iubire in inima....

Indiscutabil? Ba chiar foarte discutabil. Tocmai spuneam ca viata nu e impartita in alb si negru, ca oamenii sunt cu bune si cu rele peste tot si ca ar fi o prostie sa ii impartim pe criteriul provenientei (sat/oras). Este evident pentru cine a trait in ambele medii ca fiecare vine cu avantaje si dezavantaje, oamenii sunt statistic omogeni indiferent de zona in care traiesc.

Aceasta este o impresie, nu un fapt.

Acestea se numesc dovezi anecdotice, si doar pentru ca dumneavoastra ati intalnit cateva persoane cu a ceste caracteristici nu inseamna ca ele exista la intreaga populatie.

Poate ca pentru multi tarani moneda de larga circulatie a ramas pamantul, iar nu leii sau valuta, desi am dubii ca globalizarea inca nu a patruns la sate. Dar a spune ca taranii nu au griji la fel ca toti oamenii mi se pare absurd. Cu ce sunt ei mai presus de oraseni de nu au grija zilei de maine, in special cand ne gandim la satul romanesc de azi?

Sa terminam cu imaginile astea idilice si sa acceptam realitatea asa cum este ea. Nu sunt supraoameni. Ar fi excelent daca taranii ar fi precum ne spuneti dumneavoastra, dar din pacate nu este asa. Sunt la fel de pacatosi si de falimentari moral ca si orasenii, difera doar contextul in care asezam cele doua grupuri.

Cultura betoanelor
 

Doamne-ajuta!

Poate ca e mai bine sa spunem ca unii dintre noi se regasesc mai usor in lumea de la sat - satul romanesc traditional - iar altii se simt mai aproape de zona urbana. Eu, de exemplu, ma vad in cele spuse de Costel, Anita, Theo si Marius. Asta, nu inseamna, ca in dialogul de pe acest topic, ceilalti gresesc. Este doar o problema de relationare. De exemplu, Brancusi si Bach imi sunt mai aproape de suflet decat Michelangelo si Gershwin. Dar imi place si Gaudi. De ce spun asta? Pentru ca in general nu se discuta in contradictoriu in lumea lui "imi place". Aici doar se afirma, si doar vis-a-vis de idee.

Satul de azi eu il vad ajuns de iluziile urbanului. Este un dopaj in sens unic cu oarece valoare si multa non valoare.

Taranul frumos era omul bun a carui imagine la oras o mai regasim in tatii si bunicii nostri, sau la Muzeul Satului si Muzeul Taranului Roman. Era fiinta cu bratele larg deschise la nivelul caruia, ca intr-o cruce milenara, se intersectau verticala cer-pamant si orizontala comunitara in casa Sfintei Treimi, in inima. Aici era comuniune, era impacare si participare. Era tihna.

Intr-un sat de munte, unde merg de mai multi ani, sat aflat acolo unde se termina soseaua, am fost martorul degenerarii sale. In numai 20 de ani au aparut bunatatile urbane: hotii, defrisarea, maneaua, nunta pentru bani, pornografia, lipsa de respect, Valentine's Day, horror-ul, divertiementul cu fite. Biserica e tot acolo, saptamana are tot sapte zile, dar niste oameni s-au schimbat.

Noi, la oras il cautam pe Dumnezeu, pe undeva, pe sus. Pentru ca la nivelul nostru vibreaza betoanele de besmetica agitatie a culturii facturilor, a lui "vreau si eu"... De noi nu mai avem timp azi. De altii, nici atat. Poate, maine. Parintii, daca nu suna, inseamna ca sunt bine. Copiii sunt cuminti. Sunt in camera lor. Fiecare in camera lui cu usa inchisa.

Zilele trecute mi-am dat seama ca nu am mai auzit de ani buni cocosii cantand in zori. In schimb, a cantat Sting ireal de frumos si am vazut filmul "Nunta muta", al lui Malaele. Nu-i inca insuportabil la oras, dar mie, dupa cele ce-am vazut in aceasta viata, imi ajung cocosii in zori si o inregistrare cu concertul lui Sting.

Noapte buna!

Doamne-ajuta!