Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Preotul (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5012)
-   -   Prezentare de carte + (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=5380)

cristiboss56 19.03.2009 09:02:00

Spicuiri- sinteză : "Ah , dacă Tu ai sfâșâia cerurile și ai coborî pe pământ !"
 
Credința poară in ea insăși un obstacol inerent naturii ei foarte enigmatice, exact la măsura măreției ei : "Dumnezeu este in cer și oamenii sunt pe pământ". Această distanță insuportabilă prea mult, făcea odinioară pe Isaia să scoată strigătul profund uman : "Ah, dacă Tu ai sfâșia cerurile și ai coborî pe pământ."
Optimismul adesea forțat al cântărilor noastre, nu rezolvă acest sentiment tainic al unei absențe pe care ne temem să o mărturisim. Cum să putem trece de la o cunoaștere abstractă, îndepărtată, catehetică, la o intâlnire personală, la comuniunea vie ? Cum pote să intre Dumnezeu in viața oamenilor ? "De ce face Dumnezeu credința atât de dificilă ? " , se intreabă omul, pradă indoielilor sale . ( Va continua )

cristiboss56 19.03.2009 14:24:06

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 123330)
Credința poară in ea insăși un obstacol inerent naturii ei foarte enigmatice, exact la măsura măreției ei : "Dumnezeu este in cer și oamenii sunt pe pământ". Această distanță insuportabilă prea mult, făcea odinioară pe Isaia să scoată strigătul profund uman : "Ah, dacă Tu ai sfâșia cerurile și ai coborî pe pământ."
Optimismul adesea forțat al cântărilor noastre, nu rezolvă acest sentiment tainic al unei absențe pe care ne temem să o mărturisim. Cum să putem trece de la o cunoaștere abstractă, îndepărtată, catehetică, la o intâlnire personală, la comuniunea vie ? Cum pote să intre Dumnezeu in viața oamenilor ? "De ce face Dumnezeu credința atât de dificilă ? " , se intreabă omul, pradă indoielilor sale . ( Va continua )

Invierea a inaugurat ziua a opta, dar in aparență nu s-a schimbat nimic, lumea nouă se inserează in cea veche, ziua a opta nu există decât in celelalte șapte.
Sfântul Petru cunoștea acest spirit sceptic și batjocoritor care intreabă : " Unde este făgăduința venirii Lui ? Căci de când au adormit părinții noștri, toate așa rămân ca de la inceputul făpturii . " ( II Petru 3 , 4 ). De asemenea , iudeii vor să smulgâ un răspuns net, fără nici un echivoc : " Spune-ne dacă ești Tu Hristosul ! " ( Matei 26 , 63 ) . Ei cer o garanție mai precisă : "Arată-ne pe Tatăl și aceasta ne este de ajuns ! ". Desigur , o asemenea dovadă ar fi mai mult decât suficientă, dar dovezile rănesc adevărul, iar răspunsul Domnului este imediat și categoric : " Pentru ce acest neam cere semne și minuni ? Adevăr zic vouă, nu i se va da nici unul ! " ( Va urma )

cristiboss56 20.03.2009 09:04:15

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 123390)
Invierea a inaugurat ziua a opta, dar in aparență nu s-a schimbat nimic, lumea nouă se inserează in cea veche, ziua a opta nu există decât in celelalte șapte.
Sfântul Petru cunoștea acest spirit sceptic și batjocoritor care intreabă : " Unde este făgăduința venirii Lui ? Căci de când au adormit părinții noștri, toate așa rămân ca de la inceputul făpturii . " ( II Petru 3 , 4 ). De asemenea , iudeii vor să smulgâ un răspuns net, fără nici un echivoc : " Spune-ne dacă ești Tu Hristosul ! " ( Matei 26 , 63 ) . Ei cer o garanție mai precisă : "Arată-ne pe Tatăl și aceasta ne este de ajuns ! ". Desigur , o asemenea dovadă ar fi mai mult decât suficientă, dar dovezile rănesc adevărul, iar răspunsul Domnului este imediat și categoric : " Pentru ce acest neam cere semne și minuni ? Adevăr zic vouă, nu i se va da nici unul ! " ( Va urma )

Dumnezeu a venit, dar parcă n-ar dori ca oamenii să-I sesizeze divinitatea. In cazul rar al minunilor, Iisus poruncește : "mergi și să nu spui nimănui nimic". Meditativ, Pascal notează : "Revelația inseamnă vălul ridicat, or intruparea invăluia și mai mult fața lui Dumnezeu." Dumnezeu Se ascunde in chiar arătarea Lui, acesta este marele mister al Dumnezeului ascuns. Exigența rațiunii, chiar și in momentul in care" totul s-a împlinit", pune condițiile ei : "Dacă este regele lui Israel, să coboare de pe cruce și vom crede in El ".
Dumnezeu răspunde prin tăcere, dar pentru cel ce știe să audă, tocmai in tăcere "El iși mărturisește iubirea pentru om . " Este acea "nebunie divină de care vorbește Sfântul Apostol Pavel, neânțelesul respect a lui Dumnezeu față de libertatea noastră . { Va urma }

cristiboss56 21.03.2009 13:26:17

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 123557)
Dumnezeu a venit, dar parcă n-ar dori ca oamenii să-I sesizeze divinitatea. In cazul rar al minunilor, Iisus poruncește : "mergi și să nu spui nimănui nimic". Meditativ, Pascal notează : "Revelația inseamnă vălul ridicat, or intruparea invăluia și mai mult fața lui Dumnezeu." Dumnezeu Se ascunde in chiar arătarea Lui, acesta este marele mister al Dumnezeului ascuns. Exigența rațiunii, chiar și in momentul in care" totul s-a împlinit", pune condițiile ei : "Dacă este regele lui Israel, să coboare de pe cruce și vom crede in El ".
Dumnezeu răspunde prin tăcere, dar pentru cel ce știe să audă, tocmai in tăcere "El iși mărturisește iubirea pentru om . " Este acea "nebunie divină de care vorbește Sfântul Apostol Pavel, neânțelesul respect a lui Dumnezeu față de libertatea noastră . { Va urma }

Orice dovadă constrângătoare violează conștiința umană, schimbă credința in simplă cunoaștere. De aceea Dumnezeu Își limitează atotputernicia, Sa inchide în tăcerea iubirii Sale jertfelnice, retrage orice semn, suspendă orice miracol și aruncă o umbră pe strălucirea feței Sale. La această atitudine chenotică a lui Dumnezeu trebuie să răspundă credința in esența ei. Ea păstrează și va păstra pururea ceea ce are in ea nncturn, o obscuritate crucificatoare, o marjă suficientă, pentru ca omul să-și păstreze libertatea pentru a păstra mereu puterea să spună in orice moment Nu, să construiască pe refuz. Tocmai pentru că omul poate spune Nu, Da-ul lui poate să atingă o deplină rezonață și "fiat"- ul său se află nu numai in acord, dar la același nivel vertiginos de liberă creație cu "fiat"-ul lui Dumnezeu.
{ Spicuiri - sinteză din cartea lui Paul Evdokimov : "Vârstele vieții spirituale", Editura Christiana * Va urma }

C.tin 21.03.2009 15:45:49

referitor la intelegerea scopului suferintei...
 
La TVR, la emisiunea SEMNE din 17 martie s-a vorbit despre acest subiect...

De la Adam si Eva, la suferinta dreptului Iov si jerta lui Hristos!

"Domnul a dat, Domnul a luat,
Fie Numele Domnului Binecuvantat!"

http://www.tvr.ro/inregistrari.php?id=Semne#

cristiboss56 22.03.2009 00:24:29

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 123844)
Orice dovadă constrângătoare violează conștiința umană, schimbă credința in simplă cunoaștere. De aceea Dumnezeu Își limitează atotputernicia, Sa inchide în tăcerea iubirii Sale jertfelnice, retrage orice semn, suspendă orice miracol și aruncă o umbră pe strălucirea feței Sale. La această atitudine chenotică a lui Dumnezeu trebuie să răspundă credința in esența ei. Ea păstrează și va păstra pururea ceea ce are in ea nncturn, o obscuritate crucificatoare, o marjă suficientă, pentru ca omul să-și păstreze libertatea pentru a păstra mereu puterea să spună in orice moment Nu, să construiască pe refuz. Tocmai pentru că omul poate spune Nu, Da-ul lui poate să atingă o deplină rezonață și "fiat"- ul său se află nu numai in acord, dar la același nivel vertiginos de liberă creație cu "fiat"-ul lui Dumnezeu.
{ Spicuiri - sinteză din cartea lui Paul Evdokimov : "Vârstele vieții spirituale", Editura Christiana * Va urma }

Credința e un dialog. Dar vocea lui Dumnezeu este aproape tăcere ; ea exercită o presiune de o delicatețe fără margini și niciodată irezistibilă. Dumnezeu nu dă ordine, El invită :"Ascultă Israel", sau "dacă vrei să fii deplin, desăvârșit". . .Decretului unui tiran i se răspunde cu o surdă rezistență, la invitația Stăpânului la ospăt răspunde fericita acceptare a "celui care are urechi", care se face pe sine ales, strângând in mână darul oferit. Mai adânc decât pudoarea divină cu privire la libertatea omului, "Mielul jertfit de la intemeierea lumii" desemnează inefabilul lui Dumnezeu succită un raport de reciprocitate. El Se oferă in Fiul și , astfel , orice om poate fi un fiu al lui Dumnezeu. " Voi toți sunteți dumnezei, fii ai Celui Prea Înalt" ," Dumnezeu", cu condiția de a vă recunoaște fii in Hristos și de a striga impreună cu Duhul " Avva, Părinte". Libertatea fiilor se identifică și coincide cu Darul Tatălui, care este Duhul Sfânt.
{ Va urma }

cristiboss56 22.03.2009 19:14:22

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 123941)
Credința e un dialog. Dar vocea lui Dumnezeu este aproape tăcere ; ea exercită o presiune de o delicatețe fără margini și niciodată irezistibilă. Dumnezeu nu dă ordine, El invită :"Ascultă Israel", sau "dacă vrei să fii deplin, desăvârșit". . .Decretului unui tiran i se răspunde cu o surdă rezistență, la invitația Stăpânului la ospăt răspunde fericita acceptare a "celui care are urechi", care se face pe sine ales, strângând in mână darul oferit. Mai adânc decât pudoarea divină cu privire la libertatea omului, "Mielul jertfit de la intemeierea lumii" desemnează inefabilul lui Dumnezeu succită un raport de reciprocitate. El Se oferă in Fiul și , astfel , orice om poate fi un fiu al lui Dumnezeu. " Voi toți sunteți dumnezei, fii ai Celui Prea Înalt" ," Dumnezeu", cu condiția de a vă recunoaște fii in Hristos și de a striga impreună cu Duhul " Avva, Părinte". Libertatea fiilor se identifică și coincide cu Darul Tatălui, care este Duhul Sfânt.
{ Va urma }

Și tocmai de aceea Dumnezeu acceptă să fie refuzat, necunoscut , respins , evacuat din propria Creație. Pe cruce , Dumnezeu , împotriva lui Dumnezeu, a luat partea omului. Creștinul este un om sărman, dar el știe că există Cineva și mai sărman. Cerșetor al iubirii la poarta inimii : "Iată stau la ușă și bat ; dacă cineva aude glasul Meu și deschide, Eu voi intra și voi cina cu el și el cu Mine ". "Fiul vine pe pământ pentru a Se așeza la masa celor păcătoși ". Dumnezeu , din veșnicie , nu gândește decât mântuirea omului și omul trebuie să-I lase această grijă lui Dumnezeu, să uite pur și simplu de ea și să nu o mai caute ; el trebuie să cugete la mântuire, ca rod al iubirii divine, căci Dumnezeu a iubit primul, nu se știe de ce.
{ Spicuiri- sinteză din cartea "Vârstele vieții spirituale" a lui Paul Evdokimov- Ed. Christiana . * Va urma }

cristiboss56 23.03.2009 18:30:24

Credința , ca o depășire a rațiunii
 
Știința iși impune viziunea ei asupra lucrurilor văzute verificabile, și mă obligă să o accept. Eu nu pot să neg existența unui vierme din pământ, nici a unui virus, dar pot să neg existența lui Dumnezeu. Aceasta pentru că, după Sfântul Apostol Pavel, " credința este vederea lucrurilor care nu se văd". Ea transcende ordinea necesității. " Fericiți cei ce nu au văzut și au crezut " vrea să spună : cei ce au crezut, fără să fie obligați , forțați, constrânși să o facă. Credința apare astfel ca o depășire a rațiunii, comandată de rațiunea insăși, atunci când ea a ajuns la limita sa. Credința zice : "Dă unica ta rațiune ( logos ) și primește in schimb Logos-ul." Ea este o transcendență către evidență, către realitatea ascunsă care se revelează. Experiența ei inseamnă deodată și revelația ei. Ea suprimă orice demonstrație, orice imediat, orice noțiune abstractă despre Dumnezeu și face indată prezent pe acest Cineva, Care este cel mai intim cunoscut.
{ Va Urma }

cristiboss56 24.03.2009 21:10:32

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 124210)
Știința iși impune viziunea ei asupra lucrurilor văzute verificabile, și mă obligă să o accept. Eu nu pot să neg existența unui vierme din pământ, nici a unui virus, dar pot să neg existența lui Dumnezeu. Aceasta pentru că, după Sfântul Apostol Pavel, " credința este vederea lucrurilor care nu se văd". Ea transcende ordinea necesității. " Fericiți cei ce nu au văzut și au crezut " vrea să spună : cei ce au crezut, fără să fie obligați , forțați, constrânși să o facă. Credința apare astfel ca o depășire a rațiunii, comandată de rațiunea insăși, atunci când ea a ajuns la limita sa. Credința zice : "Dă unica ta rațiune ( logos ) și primește in schimb Logos-ul." Ea este o transcendență către evidență, către realitatea ascunsă care se revelează. Experiența ei inseamnă deodată și revelația ei. Ea suprimă orice demonstrație, orice imediat, orice noțiune abstractă despre Dumnezeu și face indată prezent pe acest Cineva, Care este cel mai intim cunoscut.
{ Va Urma }

Insuficiența dovezilor de existență a lui Dumnezeu se explică prin faptul fundamental că : numai Dumnezeu este criteriul adevărului Său, numai Dumnezeu este argumentul existenței Sale, in orice cugetare despre Dumnezeu, este El Insuși Care Se gânește pe Sine in spiritul uman. De acee, nu se poate proba nimic in mod rațional, nici nu convertești pe cineva prin argumente, căci niciodată nu se poate face aceasta in locul lui Dumnezeu, nu-L poți supune pe Dumnezeu logicii demonstrațiilor, nici să-L inchizi intr-o inlănțuire cauzală.
Dacă Dumnezeu este singurul argument al existenței Sale, credința nu se inventează, ea este un dar, iar omul trebuie să mărturisească această natură impărătească, gratuită a credinței sale, căci credința este dată tuturor, pentru că Dumnezeu să poată lucra cu planul Său în orice suflet. <<< Spicuiri -sinteză din cartea :Vârstele vieții spirituale de Paul Evdokimov , tradusă de Părintele Prof. Ion Buga, ed. Christiana >>>


Ora este GMT +3. Ora este acum 11:40:11.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.