< S o n e t > Din nou coboara-Te-ntre noi, Iisuse / Caci iarasi turma Ta e ratacita / Si iar se-ntinde noaptea cea cumplita / A vechii uri, de Tine-atunci rapuse . / De-abia se mai zareste ca prin sita , / A mantuirii stea. Dar cat de sus e ! / Se indeparteaza parca. . . Cine spuse / Caci stingerea ni-i singura ursita ? / O, vino, iubitorule de oameni, / In sufletul batranei lumi sa sameni / Din nou credinta cea nemuritoare. . . / Cunoaste-L vom ? Pleca-vom fruntea oare / Cand intinzandu-Si mainile amandoua / Asupra-ne , va zice : " Pace voua ! " ( Alexandru Vlahuta )

Doamne , fa din suferinta , / Pod de aur, pod inalt , / Fa din lacrima velinta / Ca intr-un pat adanc si cald. / Din lovirile nedrepte / Faguri faca-se si vin , / Din infrangeri, scari si trepte, / Din caderi, urcus alpin. / Din veninul pus in cana / Fa miresme ce nu pier . / Fa din fiecare rana / O cadelnita spre cer ; / Si din fiece dezastru / Si crepuscul stins in piept , / Doamne , fa lastun albastru / Si fa zambet intelept. <<Metanie - de : Radu Gyr >>

[SIZE=3] Azi ingerii canta[/SIZE]
[SIZE=2] [/SIZE]
[SIZE=2] Peste tot pamantul[/SIZE]
[SIZE=2]A venit iar Craciunul ![/SIZE]
[SIZE=2]Azi ingerii canta in cor,[/SIZE]
[SIZE=2]Ca sa nascut un Mantuitor.[/SIZE]
[SIZE=2] [/SIZE]
[SIZE=2] Dar un inger priveste bland[/SIZE]
[SIZE=2]Inspre oameni plangand ;[/SIZE]
[SIZE=2]Ca nu au nici un bun gand[/SIZE]
[SIZE=2]Inspre Domnul cel bland ![/SIZE]
[SIZE=2] [/SIZE]
[SIZE=2] Azi cerul sa deschis,[/SIZE]
[SIZE=2]A Lui mana ne-a intins,[/SIZE]
[SIZE=2]Si pe Iisus din rai Domnul a trimis.[/SIZE]
[SIZE=2]Bratele Lui ne-au cuprins ![/SIZE]
[SIZE=2][/SIZE]
Imi plec genunchii

Imi plec genunchii si ma inchin Tie,
O copil sfant din iesle,
Iti aduc lacrimile mele,
Si inima pe vecie,

Nu am aur, smirna sau tamaie,
Cum ti-au dat magii Tie,
Eu iti dau inima mea,
Sa iti faci Tu lacas in ea,
Sa iti fie cald si bine.

<< Epigrama -de : Sf. Ioan Iacob de la Neamt >>
Daca nu se duce minte / Sus la ceruri sau la moarte, / Prea usor se rataceste / La vorbirile desarte / Si de nu se odihneste / Mila pacii intru noi, / Vom gasi mereu pricina / De galceasa si razboi. / Iar cand nu ne dam silinta / Spre cunoastere de sine / Cantarim mai totdeauna / Numai faptele straine.

Iarna...
 

Soarele rosu apune
Peste campu-nzapezit.
-Vine Craciunul, ne spune
Un brad verde-mpodobit.

Ninge-ncet peste coline,
Si se-aud colindatori
Casele-s de cantec pline.
Asa e de sarbatori!

Adieri de vant usoare
Duc parfum de cozonac
Catre glasurile care
Au plecat la colindat.

Cu totii ne-adunam in casa
La-mpodobirea bradului.
Mancarea e deja pe masa
In spiritul Craciunului.

Asa e-n fiecare iarna,
Chiar de e rece, pare calda.
E bucurie si lumina
In orisice fulg de zapada!


- RRM -

Cei trei magi
 

Sub bolta cerului intunecat,
O sclipitoare stea-i calauzeste.
Spre Betleem, cei trei magi au plecat,
Cu daruri pentru cel nascut in iesle.

Cei trei crai, in calatoria lor,
Pana la Irod au ajuns,
Si cat au stat in cel frumos palat,
Steaua cea luminoasa s-a ascuns.

Cum au plecat de la Irod imparat,
Calatoria lor a continuat,
Steaua din nou s-a aratat,
Iar cei trei magi s-au bucurat.

La pestera cea sfanta au ajuns,
Cu aur, smirna si tamaie,
s-au inchinat preasfantului Iisus,
Si-au multumit Maicutei Lui preabune.

- RRM -

Este un topic deschis pe tema asta si exista acolo foarte multe poezi crestine , puteti sa le postati acolo http://www.crestinortodox.ro/forumac...read.php?t=983

Sarbatori fericite!
 

Cu ocazia Sfintelor Sarbatori de Craciun va urez toate cele bune, impliniri in viata, fericire si iubire! sa aveti liniste in familie si in suflet si sa nu va pierdeti niciodata credinta in dumnezeu! Sarbatori fericite! Raluca- Maria

Noi in seara de craciun
 

Noi în seara de Craciun,
Colindam pe cel mai bun.
Colindam colind duios
Domnului Isus Hristos.

Care bine a voit
Si pe noi ne-a mântuit.
El de-al nostru mare drag
A pasit cerescul prag.

A lasat frumosul rai
Si-a venit pe-al nostru plai.
Si-a luat asupra lui
Tot pacatul omului.

De aceea când soseste
Nimeni în lume nu-l primeste
Iata acum din poarta în poarta
Maica Sfânta în sân îl poarta.

Tot cauta un locusor
Pentru scumpul puisor.
Un locusor si-un leganas
Pentru scumpul îngeras.
Vrea sa-l nasca-n loc curat
Ca-i cerescul împorat.
Si-n caldura vrea sa-l culce
Ca-i fiutul ei prea dulce.

Însa nimeni nu se-ndura
Sa-i primeasca la caldura.
Vine noaptea de acum
Si maicuta-i tot pe drum.

Vântul bate si-o patrunde,
Ar poposi si n-are unde.
Vântul tot mai rece bate
Sufletelul îi strabate.

Vântul bate fata-i blânda,
Plânge maiculita sfânta.
Sfântul Iosif si el plânge,
Sufletul lui bun se frânge.

Îngerii de mila ei,
Se topesc în plâns si ei.
Si cer de la tatal sfânt,
Un locusor pe acest pamânt.

Tatal sfânt s-a îndurat,
Si o pestere le-a aflat.
Si acolo s-a nascut,
Cel ce n-are început.

Si când naste Maica Sfânta,
Îngerii frumos colinda.
Maica varsa lacrimi calde,
N-are apa-n ce sa-l scalde.

Si-l înfasa în fase ude
Ca uscate nu-s de unde.
Si de atunci în asta seara
Când vedem maicuta iara.

Îi cântam si ei duios,
Ca si Domnului Hristos.
Ca si ea de-aceea data,
A rabdat nevinovata.

Si-i iubim pe amândoi,
Ca ne-au scos din mari nevoi.
Si speram si mult dorim,
În cer, sus, sa ne întâlnim.

Si cu dânsii ca sa fim,
Totdeauna în veci, amin.

De multe veacuri setea arzătoare,
Mocnind în spuza vremurilor,greu,
Tânjea după izvor,după răcoare;
Era nevoia vie de-mpăcare
A omenescului cu Dumnezeu.

De multă vreme aştepta pământul
Să se deschidă punte către cer,
Legând astfel teluricul cu Sfântul
Cum din vechime glăsuia Cuvântul
În prorocii ţesute în mister.

Când vremea s-a-mplinit,ca-n scrisul filei,
Divinul într-un Om S-a întrupat
Venind din cer cu revărsarea milei,
Dar pe pământ nici n-a fost „ştirea zilei”
Şi nici în clasamente n-a intrat.

Au fost doar turmele sub clar de lună
Şi lângă ele stând,nişte păstori,
Când a venit din ceruri vestea bună;
N-au fost nici scribi,nici cronicari să spună
Că au sosit ai mântuirii zori.

Se derulau alte evenimente,
Erau şi-atunci,ca azi,mondenităţi.
Salvarea-n faţa morţii evidente
Nu părea ştire pentru clasamente,
Nu putea trece la priorităţi.

S-a dezbrăcat de cer Dumnezeirea
Venind în ieslea devenită pat
Să scape de la moarte omenirea;
Un fapt uluitor,sfidând gândirea,
Şi totuşi ocolit,netrâmbiţat.

Se urmăreşte şi acum,tenace,
Al senzaţionalului miraj,
Însă Isus e „ştirea”despre pace
Iar ce-i spiritual nici azi nu face
Şi nici atunci nu a făcut...tiraj.

Primiţi azi vestea bună,mântuirea,
Chiar dacă nu e ştire pentru top:
În iesle-a poposit Dumnezeirea
Şi-I mai vedem şi astăzi strălucirea,
Dar nu cu ochi de gazetar miop.