In locul tau as incepe cu NT ; apoi as continua cu VT. Dar cel mai bine intreaba-ti duhovnicul, daca ai. Daca nu ai, incearca sa-ti gasesti unul. Fii pregatit si cu un caiet, in care sa iti notezi ceea ce iti atrage atentia in mod deosebit, sau intrebarile care se nasc in urma lecturii. De fapt biblia nu se citeste, ci se studiaza.
Totusi nu inteleg la ce versuri va referiti ca ati gasit in biblie. Despre ce biblie vorbiti? In biblia ortodoxa nu am gasit versuri, in schimb am gasit o traducere f inspirata.

Uhm, nu cred ca intrebarea se potriveste topicului, dar... e o conventie sociala. Ateii sunt putini, foarte putini, in comparatie cu restul lumii. De aceea credinciosii au mai multe de zis in aceasta treaba.

In plus, aceasta masuratoare a timpului nu este asa in toata lumea. In multe alte parti ale lumii este alt an. In timpul lui Cezar existau alternativ 13 sau 11 luni.

De ce nu citesti concomitent cate un capitol din ambele?

Eu ti-as recomanda sa incepi cu Evangheia dupa Matei si dupa Ioan, Faptele apostolilor si toate scrisorile, fara Apocalipsa. Apoi celelalte doua Evanghelii si inca o data Noul Testament, fara Apocalipsa (las-o la sfarsit).

Daca incepi cu Vechiul Testament, s-ar putea sa te plictisesti la inceput. Cei care se pricep mai bine pot sa-ti recomande ce sa selectezi din VT (de exemplu Facerea, Iesirea, Psalmii, Iov). Intr-un sfarsit vei citi toata Scriptura.

Bafta!

impartirea pe versete a facut-o robertus stephanus in sec 16 iar pe capitole a impartit-o cardinalul Hugo Caro in sec 13

s-ar putea putea sa fie un pic mai multi ani deoarece Dionisie Exiguul se stie ca avut o eroare de 3-4 ani cand a facut numararea anilor incepand de la Hristos:74:

Inseamna ca suntem aproximativ prin anii 2011 -2012?

Si de ce a transformat-o in versuri ? Nu era mai usoara fara versuri? Vorbele lui Dumnezeu erau in versuri?Sigur ca nu!

Nu sunt versuri, ci versete. Nu rimau. Versetele sunt pur si simplu oimpartire care usura citirea si discutia despre biblie.

Cand copiii mei erau mici, imi puneau o sumendenie de intrebari referitoare la lumea despre care abia incepeau sa ia cunostinta si din care nu intelegeau mai nimic pentru ca nu aveau inca un minimum de cunostinte. Intrebarile erau de genul: de ce ploua de sus in jos? cate frunze are un stajar de 300 de ani? de ce iarba se numeste iarba? s.a.m.d. Cand nu stiam sa le raspund prefeream sa le spun ca nu stiu decat sa o fac pe desteptul si sa le dau raspunsuri gresite pentru ca stiam ca raspunsurile mele vor fi luate ca litera de lege si le vor ramane intiparite in memorie toata viata. Acum discutiile se poarta sub forma unor schimburi de opinii pentru ca deja au inteles multe despre lumea aceasta si au deja reperele privitoare la lumea cealalta. Este cu totul altceva.