Apostoli, episcopi şi prezbiteri
 

Chapter 44. The Ordinances of the Apostles, that There Might Be No Contention Respecting the Priestly Office.
Our apostles also knew, through our Lord Jesus Christ, that there would be strife on account of the office of the episcopate. For this reason, therefore, inasmuch as they had obtained a perfect fore-knowledge of this, they appointed those [ministers] already mentioned, and afterwards gave instructions, that when these should fall asleep, other approved men should succeed them in their ministry. We are of opinion, therefore, that those appointed by them, or afterwards by other eminent men, with the consent of the whole church, and who have blamelessly served the flock of Christ, in a humble, peaceable, and disinterested spirit, and have for a long time possessed the good opinion of all, cannot be justly dismissed from the ministry. For our sin will not be small, if we eject from the episcopate those who have blamelessly and holily fulfilled its duties. Blessed are those presbyters who, having finished their course before now, have obtained a fruitful and perfect departure [from this world]; for they have no fear lest any one deprive them of the place now appointed them. But we see that you have removed some men of excellent behaviour from the ministry, which they fulfilled blamelessly and with honour.

sursa: http://www.newadvent.org/fathers/1010.htm

Sfântul Ignatie Teoforul, Episcop al Antiohiei (cca 50 - cca 107)
 

EPISTOLA CĂTRE EFESENI

"2. [...] It is therefore befitting that you should in every way glorify Jesus Christ, who has glorified you, that by a unanimous obedience „you may be perfectly joined together in the same mind, and in the same judgment, and may all speak the same thing concerning the same thing,“ and that, being subject to the bishop and the presbytery, you may in all respects be sanctified."

"4. Wherefore it is fitting that you should run together in accordance with the will of your bishop, which thing also you do. For your justly renowned presbytery, worthy of God, is fitted as exactly to the bishop as the strings are to the harp. Therefore in your concord and harmonious love, Jesus Christ is sung. And man by man, become a choir, that being harmonious in love, and taking up the song of God in unison, you may with one voice sing to the Father through Jesus Christ, so that He may both hear you, and perceive by your works that you are indeed the members of His Son. It is profitable, therefore, that you should live in an unblameable unity, that thus you may always enjoy communion with God."

"5. For if I in this brief space of time, have enjoyed such fellowship with your bishop — I mean not of a mere human, but of a spiritual nature— how much more do I reckon you happy who are so joined to him as the Church is to Jesus Christ, and as Jesus Christ is to the Father, that so all things may agree in unity! Let no man deceive himself: if any one be not within the altar, he is deprived of the bread of God. For if the prayer of one or two possesses Matthew 18:19 such power, how much more that of the bishop and the whole Church! He, therefore, that does not assemble with the Church, has even by this manifested his pride, and condemned himself. For it is written, „God resists the proud.“ Let us be careful, then, not to set ourselves in opposition to the bishop, in order that we may be subject to God."

"6. [...]For we ought to receive every one whom the Master of the house sends to be over His household, Matthew 24:25 as we would do Him that sent him. It is manifest, therefore, that we should look upon the bishop even as we would upon the Lord Himself."

"20. If Jesus Christ shall graciously permit me through your prayers, and if it be His will, I shall, in a second little work which I will write to you, make further manifest to you [the nature of] the dispensation of which I have begun [to treat], with respect to the new man, Jesus Christ, in His faith and in His love, in His suffering and in His resurrection. Especially [will I do this ] if the Lord make known to me that you come together man by man in common through grace, individually, in one faith, and in Jesus Christ, who was of the seed of David according to the flesh, being both the Son of man and the Son of God, so that you obey the bishop and the presbytery with an undivided mind, breaking one and the same bread, which is the medicine of immortality, and the antidote to prevent us from dying, but [which causes] that we should live for ever in Jesus Christ."

sursa: http://www.newadvent.org/fathers/0104.htm

Se poate observa din aceste pasaje din Epistola Sfântului Ignatie Teoforul către efeseni care era organizarea Bisericii primare, cea lăsată de sfinţii apostoli şi cum le cereau Episcopii Bisericii, ca urmaşi, succesori ai Apostolilor, bisericilor creştine primare să se comporte. Biserica era organizată şi se cerea a fi organizată de către episcopul Ignatie, în jurul Episcopului şi al Prezbiterilor (Preoţilor). Numai în acest cadru păstorit de episcop şi preoţi se săvârşea în Sfânta Biserică Frângerea Pâinii sau ceea ce se mai numeşte şi Sfânta Euharistie. Episcopii Bisericii au fost, aşa cum spune şi Clement al Romei, hirotoniţi direct de sfinţii apostoli (aşa cum se poate vedea chiar şi în sfânta scriptură la Epistola sfântului Paul către Tit), iar aceştia la rândul lor hirotoneau mai departe alţi episcopi, preoţi şi diaconi, alte aşa-zise rânduiri de conducători ai Bisericii nefiind recunoscute de Biserică; mai mult cei care se separau de Biserică, de ascultarea de Episcop, de comuniunea euharistică erau consideraţi ca nişte "lupi răpitori", ca nişte dezbinători care unelteau împotriva Bisericii. Astfel de exemple au fost şi atunci, în timpul Bisericii Creştine primare, astfel de exemple sunt şi în vremurile mai moderne, câteva exemple fiind doar cultele/sectele neoprotestante ca baptiştii, "penticostalii", adventiştii, iehoviştii, "creştinii după evanghelie", şi alţii. Toţi aceştia se încadrează la această categorie a separatiştilor, fără succesiune apostolică, fără episcopi şi preoţi adevăraţi, ci doar cu "episcopi" şi "preoţi" închipuiţi făcuţi ad-hoc de oameni care nu aveau absolut nici o autoritate în Biserica lui Dumnezeu, separatişti, eretici, fără comuniune nici de credinţă şi nici euharistică cu Biserica lui Hristos, nefăcând parte din Biserică, însă autointitulându-se biserici cu de la ei putere şi pe baza orgoliului lor nemăsurat vrând cu orice chip ca, deşi nu sunt Biserica lui Hristos, să dea totuşi o aparenţă falsă şi mincinoasă, în scopul de a îi păcăli pe cei mai neînvăţaţi. Trufia, duşmănia faţă de Biserica Ortodoxă, ignoranţa, tupeul obraznic, neascultarea, precum şi altele, sunt "virtuţi" în care aceşti eretici neastâmpăraţi, neşezând în Adevăr ci în minciună ca următori ai tatălui lor, tatăl minciunii, se laudă şi chiar excelează, făcându-şi chiar titluri de glorie din lucruri de dispreţuit.

Apostolii au hirotonit Episcopi, care mai departe au hirotonit la rândul lor Episcopi, nimeni în afară de Episcopii Bisericii neavând harul, puterea şi autoritatea de a hirotoni conducători ai Bisericii. Deasemenea, nu există nici o Frângere a Pâinii, nici în Noul Testament, nici la Părinţii Apostolici, nici la Sfinţii Părinţi, nici la nimeni din Biserica lui Hristos, care să fi fost săvârşită vreodată fără Episcopii Bisericii şi acei preoţi/prezbiteri cărora aceştia le-au încredinţat şi îngăduit să facă această lucrare sfântă. Episcopii şi preoţii/prezbiterii sunt ierarhiile fundamentale ale Bisericii, fără de care nu există adevărată Biserică şi adevărată comuniune în Hristos la Sfânta Euharistie (Frângerea Pâinii) !! Orice altfel de pretinse "comuniuni" şi "părtăşii" sunt de fapt false, invalide, mincinoase, separatiste, dezbinătoare, eretice, duşmane ale Bisericii şi unelte ale diavolului care urmăreşte împiedicarea Bisericii de a îşi îndeplini misiunea cu care a fost învestită de Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Sfântul Ignatie Teoforul, Episcop al Antiohiei (cca 50 - cca 107)
 

EPISTOLA CĂTRE MAGNEZIENI
sursa: http://www.earlychristianwritings.co...ns-longer.html

Din acest fragment se vede că aşa cum cei care au atentat la preoţia Vechiului Testament rânduită de Dumnezeu au fost pedepsiţi de Dumnezeu, tot aşa şi cei care vor atenta la preoţia Noului Testament, la preoţia acelor episcopi şi preoţi rânduiţi de Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, tot aşa vor fi socotiţi ca impostori, uzurpatori, şi atacatori nu ai rânduielii preoţeşti întemeiate de anumiţi oameni, ci ai rânduielii preoţeşti a Noului Testament rânduită de Iisus Hristos !!

Acest fragment vorbeşte solemn despre statutul, poziţia preoţiei sacramentale a Noului Testament, întemeiată de Iisus Hristos: Episcopul prezidează Biserica în locul lui Dumnezeu iar prezbiterii/preoţii în locul adunării apostolilor. Bineînţeles că preoţia sacramentală a Noului Legământ din Biserica lui Hristos nu tăgăduieşte preoţia Marelui Arhiereu Iisus Hristos, ci din contră o confirmă pentru faptul că este întemeiată pe preoţia Marelui Arhiereu. Însă din acest fragment, scris de un episcop al Bisericii Creştine primare, imediat după trecerea apostolilor la cele veşnice, reiese rolul fundamental pe care îl au în Biserica lui Hristos episcopii şi preoţii/prezbiterii !! Aşa cum a mai spus mai sus Ignatie, cine atentează şi încearcă să substituie preoţia succesorilor în har, putere şi autoritate ai apostolilor, de fapt încearcă să atenteze la ordinea din Biserică pe care chiar Dumnezeu a pus-o cu voia Sa.

Chapter VII.-Do Nothing Without the Bishop and Presbyters
Acest fragment vorbeşte evident de obligaţia ca în Biserica lui Hristos nimic să nu se facă fără episcopi şi prezbiteri (într-o variantă) şi ca nimeni să nu facă nimic, nici prezbiterii, nici diaconii, nici laicii (mirenii) fără episcop. De aici se vede cât de mare este în Biserica lui Hristos autoritatea episcopilor şi că toţi, inclusiv prezbiterii/preoţii trebuie să asculte de el şi să nu facă nimic fără el, fără încuviinţarea lui. Poate oricine să compare cu ziua de azi, când fiecare cult/sectă, pe baza unei autorităţi închipuite, dată de nimeni ci luată cu de la ei putere, face lucruri care nu ascultă cu nimic de Episcopii Bisericii, ba chiar se împotrivesc învăţăturii şi harului Bisericii.

Chapter IX.-Let Us Live with Christ
Aici se vorbeşte, în primul fragment de ţinerea Duminicii, iar în al doilea, de ţinerea în mod duhovnicesc a Sâmbetei urmată neapărat de ţinerea Duminicii, a Zilei Învierii Domnului Hristos.

Chapter XIII.-Be Established in Faith and Unity
Din nou accentul cade pe ascultarea de episcop pentru menţinerea unităţii Bisericii Creştine şi ferirea acesteia de dezbinările, sectele, ereziile pe care se ştia că vor veni unii să încerce să le bage în Biserică. Episcopul este garantul unităţii Bisericii Creştine, Frângerea Pâinii nefiind săvârşită fără Episcop.

Dvs ati spus:
``Experiența a demonstrat că fiecare topic de pe acest subforum poate deveni un teren de luptă în care singurul câștigător este diavolul, iar acesta într-adevăr "face spume la gură" căci știe că mai are doar puțină vreme.``

deci fiecare topic e un teren de lupta. unde se lupta sa inteleg ortodocsii cu sectarii. si unde invinge diavolul. atunci ce rost mai are discutia dintre dvs si mine de exemplu?
dvs cu ce scop scrieti pe forum? vreti sa ne aduceti la cunostiinta cat de minunata si frumoasa e doctrina dvs? sau vreti sa va luptati sa castigati cat mai multe suflete aduse in tagma dvs? sau vreti sa va masurati puterea de convingere a semenilor?
Nu suntem chemati sa ne luptam intre noi, dar cine scoate sabia aici in casa ortodoxa?
Nu dvs va expuneti teoria aici si contraziceti pe tot ortodoxul? ce sa faca ortodoxul ? sa plece capul si sa taca, ca de ... sa nu invinga diavolul cum spuneti? iarasi impingeti adevarurile pe cai pierdute.
Dupa dvs lucrurile ar sta cam asa: nu suntem chemati sa ne luptam intre noi, dar totusi o facem. si daca o facem singurul castigator este diavolul. Iarasi plin de subtilitati. dupa ce ca sunteti initiatorul acestei lupte mai si indemnati pe ortodox sa nu se apare ci sa taca si sa accepte cele spuse de dvs ca daca nu , castiga diavolul. mai sa fie.

Da-ne Doamne minti limpezi si gandire clara sa putem vedea unde sta diavolul si sa putem sa ne aparam de el. Ca astazi Doamne, alte arme are el, si altfel lupta el astazi, cu mintea noastra lupta el , prin ideile noastre se strecoara el si greu Doamne este acest razboi al mintii.

Sa nu uitam niciodata ca si Isus a fost ispitit de Diavol cu versete din Scriptura. Astazi zilnic diavolul ne ispiteste cu versete din Scriptura. Si cum spunea prea bine Parintele Serafim Roze astazi diavolul se lupta cu noi la nivelul gandurilor si ideilor. Deci minte limpede si gandire clara si diavolul va fi infrant.

Unde dai și unde crapă. Acum eu înțeleg că crăpați de ciudă fiind în imposibilitatea demonstrării hirotonirii preoților doar cu Biblia, dar asta nu justifică exagerări la limita neadevărului precum cea de mai jos:

A se verifica: cine a inițiat [și] acest topic și cine a turnat gaz pe foc în postarea următoare.

Și să nu uităm că a fost înfrânt tot cu [doar] Scriptura - acea Sola Scriptura atât de urâtă de... ghici cine...

Mergi , mataluta, si te plimba... de rataciri nu vrem sa auzim!!!

Bineînţeles că hirotonirea episcopilor şi a preoţilor poate fi justificată chiar şi numai cu Biblia. Problema este însă că istoria Bisericii nu se reduce la Biblie. Între faptele din Biblie şi adventism sunt cel puţin 1800 de ani, timp în care Biserica a existat. Există mărturii spre exemplu la părinţii apostolici, cum este Ignatie Teoforul, care datează din perioada bisericii primare, imediat după perioada apostolilor în Biserică, şi care atestă structura organizatorică pe care Biserica a păstrat-o până la ora actuală. Practic această structură ierarhică compusă din clerul sacramental şi propovăduitor al evangheliei, păstrător şi garant al adevărului, hirotonit de apostoli, iar apoi de episcopii care i-au succedat şi respectv credincioşii cu mai multe sau mai puţine daruri ale Duhului Sfânt, este structura dintotdeauna a Bisericii lui Hristos. Această structură nu doar că este confirmată de Biblie, ci este confirmată de întreaga istorie a Bisericii ulterioară faptelor din Biblie. Practic nu se poate argumenta cu nimic, decât cu falsele intrepretări ale scripturii, că între perioada apostolică a Bisericii, din care sunt relatate anumite fapte şi în Biblie şi nu toate, şi între perioada imediat de după apostoli structura Bisericii să se fi modificat într-atât încât să fie vorba despre o altă Biserică. Aşa cum Biserica a continuat lucrarea de propovăduire a adevărului evanghelic începută de sfinţii apostoli, tot aşa Biserica a continuat şi lucrarea sacramentală prin intermediul episcopatului şi a preoţiei începută tot de apostoli. Propovăduirea evangheliei şi lucrarea sacramentală eclesială formează un întreg ele nefiind vreodată separate în Biserică. Despre lucrarea sacramentală există suficiente dovezi chiar şi scripturistice, cum ar fi pasajele din Fapte care vorbesc despre Frângerea Pâinii în Biserica primară, precum şi de pasajele din 1 Corinteni care vorbesc despre acelaşi lucru: împărtăşirea cu trupul şi sângele euharistic al Mântuitorului Hristos. Practic ceea ce au început apostolii, au dus mai departe, prin succesiune episcopii Bisericii. Să vii după 1800 de ani şi să vorbeşti despre lucruri pe care nu le cunoşti şi în care te caracterizează o necunoaştere şi o ignoranţă crasă este marcă evidentă a sectarismului.

Mulțumesc, tocmai m-am întors din frumoasa plimbărică a acestei după amieze frumoase de [încă] toamnă:3:

Bineînțeles, când argumente n-ai trebuie să întorci urechea surdă:107:, considerând adevărul Scripturii "rătăcire"...

Sectarule, nu adevărul scripturii este "rătăcire", ci secta voastră şi modul vostru rătăcit de a interpreta scriptura sunt rătăcire.