Cred ca adevarata iubire este acordul dintre doua libertati. In iubirea autentica nu exista constrangere, ci libertate.

Marturisim cu totii ca gresim. Una dintre greseli poate fi si infidelitatea, sub forma unei aventuri. Nu este bine. Este o gresala. Poate ca principala valenta a iubirii este iertarea. Asadar, daca iubiti, iertati iubitului/iubitei. Asta este conduita crestineasca.

Despre gelozie
 

Mă bucur că am găsit pe acest forum şi site câteva idei utile şi realiste despre acest subiect (Gelozia) şi de aceea m-am hotărât să aduc şi eu o umilă contribuţie (bazată exlclusiv pe propria experienţă), în speranţa că poate cineva va găsi utilă şi părerea mea. În această privinţă, aş dori să încep prin a preciza că nu există o gelozie "creştină", nici musulmană, nici budistă, ea este universală, face parte din tendinţele rasei umane, aşadar, şi "tratamentul" pentru această "boală" universală trebuie să fie universal. Dacă vorbim despre o "cale creştină" de a rezolva această problemă cădem în demagogie...
Gelozia nu poate fi niciodată "fondată". O persoană geloasă are un handicap: Capacitatea ei de a iubi este mult diminuată sau chiar inexistentă. Iubirea trebuie să se bazeze pe dăruire şi sinceritate totală. Incapacitatea cuiva de a manifesta aceste calităţi şi de a pune binele persoanei (aşa-zis) iubite mai presus de binele propriu, se manifestă concret prin gelozie.
Gelozia are ca izvor frica de a nu pierde un bun si dorinta de a-l pastra, ceea ce este o expresie a atşamentului, o altă "boală" a sufletului, foarte înrudită cu gelozia. De asemenea înfumurarea si mandria, refuzul de a coştientiza şi accepta locul pe care fiecare îl avem în această lume, îmbinate cu neînţelegerea şi necunoaşterea anumitor lucruri esenţiale cu privire la viaţă, pot fi o cauză a geloziei. Este un cerc vicios: toate aceste lucruri contribuie la un soi de înceţoşare a raţiunii, care la rândul ei perpetuează această stare prin crearea unui obstacol în calea înţelegerii Adevărului. Astfel, năzuinţa spre Stâlpul şi Temelia Adevărului nu poate exista atât timp cât mai există o fărâmă de gelozie, această boală a duhului nostru.
Desigur, oamenii impuri, încearcă tot felul de metode de a-şi justifica gelozia, venind cu argumente mai mult sau mai puţin puerile, dar toate false. Desigur, este un subiect delicat, dar sunt convins că adevăraţii preoţi creştini, cei cu adevărat înzestraţi cu har, pot să îl confirme.
Cu mult timp în urmă am citit undeva că iubirea poate fi comparată cu o floare foarte frumoasă. Din păcate, de cele mai multe ori când ea răsare este deja infestată cu anumiţi paraziţi: gelozie, ataşament, posesivitate, egoism, etc. Aceştia îi sug toată seva, stopându-i creşterea şi făcând-o să se ofilească înainte de a apuca să înflorească. Multi oameni sunt incapabili să facă diferenţa între iubire şi paraziţii ei, pentru că nu îşi acordă nicio secundă pentru a analiza modul de apariţie şi manifestare a acestora. Sunt prea ocupaţi să arate cu degetul, să găsească "vinovaţi" pentru suferinţa lor, să îi pedepsească, să se răzbune, să îşi taie venele sau alte asemenea nebunii, în loc să analizeze impuritaţile din propriul suflet care de fapt sunt adevărata şi singura cauză pentru suferinţă. Înlăturându-le îşi pot înlătura suferinţa. Este foarte simplu: (vă zic din proprie experienţă) Pentru a le înlătura trebuie doar să le observi CONŞTIENT, fără a te lăsa mânat de ele şi fără a lupta împotriva lor. Simplu, nu? În acest fel ele vor dispărea de la sine.
Aceasta este "reţeta". Opreşte-te puţin şi gândeşte-te ce fel de relaţie îţi doreşti? Una vie, ce poate să crească zi de zi şi care iţi poate da un nou sens vieţii, bazată pe dăruire şi încredere reciprocă sau un surogat, in care fiecare spune vorbe frumoase pentru a-şi ascunde propriile interese meschine? Dacă optezi pentru prima variantă, atunci eşti pregătit să ai încredere în alegerile partenerului, şi să îi acorzi libertatea de a îşi urma propria cale, chiar dacă această cale e posibil să nu te includă şi pe tine?
Şi să vă mai zic un secret: odată inlăturaţi paraziţii, floarea iubirii va creste, nestânjenită până la cer. Ea nu mai cunoaşte limite. Odata rezolvate problemele, capacitatea voastră de a trăi şi iubi va fi amplificată de sute de ori. Vă doresc la toţi să ajungeţi să simţiţi ADEVĂRATA Dragoste alături de jumătatea voastră pe care o veţi întâlni cu siguranţă (dacă nu aţi întălnit-o deja), dar numai atunci când sunteţi pregătiţi, când aveţi ce să-i oferiţi şi sunteţi capabili să apreciaţi ceea ce vi se oferă.
Cu o atitudine potrivită, imperfecţiunile pot fi demontate, cărămidă cu cărămidă, strat după strat. Oamenii capabili de o relaţie bazată pe sinceritate şi dăruire totală există în jurul nostru. Nu mulţi, dar există. Dar trebuie să fii capabil să simţi ca ei pentru a îi recunoaşte.

E normal să nu vrei ca iubitul/iubita să te înşele, mai rău e dacă nu-ţi pasă.

E firesc sa fiu gelos in cazul in care iubesc. Dragostea implica gelozia.
As putea spune ca gelozia are la baza teama de a pierde persoana iubita, dorinta de a o avea alaturi pentru totdeauna. Deci are un caracter pozitiv.

NU e firesc să fii gelos. Dragostea nu implică gelozia, dragostea absolută implică libertatea celuilalt de-a pleca de lângă tine dacă o dorește. Mai clar: iubirea autentică înseamnă să iubești chiar dacă acea persoană te părăsește și să o iubești, totuși, în continuare. Când vom înțelege asta, vom înțelege și dragostea lui Iisus Hristos. De aceea, ne-a dat El porunca să ne iubim precum ne-a iubit El pe noi. El a știut să iubească nețărmurit chiar și pe cei ce L-au răstignit, adică L-au părăsit.

Iubirea nu cere nimic pentru sine: e gratuită, dacă o ai, dai fără să ceri, dacă nu o ai și pretinzi că o ai, ceri și apoi, dai!

Doamne ajută!

Ştii ce persoane nu-s geloase? :21: Şmecherii aceia din Dorobanţi, stau odată cu iubita, apoi i-o plasează amicului lui, fiecare o ia cu rândul :21:

De unde știi? Oare de ce nu mă mai miră? Chiar ești creștin ortodoxă?

Am zis ceva fals? :7:

E de plans , caci pofata carnii , naste desfraul , femeia devenind o simpla marfa in mana unor descreerati ! Sincer , nu-i nimic de ras , ci dinpotriva !:76: