In rugaciune stai de vorba cu Dumnezeu. Nu e politicos, ca eu sa stau pe scaun si El in "picioare". Dumnezeu nu vrea sa vada in mine un rob, ci un fiu. Sa nu uitam ca Il numim Tata. Cred ca pentru inceput, important e sa ma rog, sa capat puterea de a-L auzi. La inceput suntem asemenea pruncilor, nu rostim cuvinte. Dar, treptat, stand langa parinti ajungem sa ne invrednicim si de vorbire. Nu e nici o pierdere in a sta de vorba cu acest Tata. Cred ca ai mai multe sanse de a invata sa mergi spre Hristos, din genunchi, decat de pe scaun. A fost doar un punct de vedere. Caci, degeaba stau in genunchi daca si aici stau de vorba doar cu mine.