Credinta se poate dobandi in primul rand treptat, prin educatie. Se poate dobandi si brusc in urma unei minuni dumnezeiesti la care asistam sau in care suntem implicati, si se mai poate dobandi si in urma unor necazuri.

Despre cele ce apartin sfinteniei ma abtin sa comentez prea mult. A fi credincios nu inseamna neaparat a fi sfant. Sfintenia este o stare de gratie divina care se poate dobandi greu si se poate pierde repede. Se cunosc cazuri de asceti care au facut minuni, apoi au cazut in mandrie si in alte pacate. De aceea suntem indemnati sa priveghem si sa ne rugam, ca sa nu cadem in ispite.

Credinta se dobandeste si prin revelatie dar cel mai greu este a pastra credinta neintinata.Calea credintei este plina de caderi,dar trebuie sa te ridici mereu

Credinta este reflectarea in minte a Adevarului aflat in suflet. Sufletul omului este o scanteie de Dumnezeu, hranita de Duhul Sfant care de la Tatal purcede. In suflet este IUBIREA de Dumnezeu. In minte ajunge doar credinta. Daca este hranita de suflet si de bunele invataturi, credinta nu poate fi decat ortodoxa. Daca nu, ea poate capata orice fel de aspecte, toate fiind ale ratacirii.

iertare
 

Dupa un necaz m-am intors la DUMNEZEU,am avut o indoiala in credinta pe care am depasi-o,am avut ganduri de hula(si acum mai am dar mai rar) dar ma rog necontenit la DOMNUL IISUS sa ma ierte si sa-mi arate calea cea dreapta.Simt cateodata ca pentru mine nu mai exista iertare ca nu merit nimic,dar apoi ma ridic si cad iar.....si tot asa dar nu vreau sa renunt... Stiu ca pot sa fiu mai buna,sper la iertare si la un coltisor de rai...

DOAMNE IARTA-NE

Nimeni nu se naste,invatat,talentat,credincios,milostiv etc.Toate aceste le descoperi in timp si le dobandesti.

Iertare exista pentru toti. Nu trebuie sa-ti pierzi nadejdea. Ridicarile si caderile si iar ridicarile sunt urcusurile si coborasurile pe care trebuie sa le trecem aici, in lume. Oricat de pacatosi am fi, daca suntem cu inima la Dumnezeu avem sansa mantuirii. Si eu sint la fel ca tine, nu sint mai breaz, dar ma straduiesc sa ma indrept si ma rog la Dumnezeu sa ma intareasca in credinta, pentru ca numai cu ajutorul Bunului Dumnezeu putem trece peste toate vicleniile raului. De la noi nu avem nici o putere.

Multumesc mult pt incurajare,Adrian

Doamne iarta-ne!

dar al Duhului Sfant
 

Credinta este un dar al Duhului Sfant.

Sunt rugaciuni care zic: "Doamne, da-mi credinta!" Putin ciudat, sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne dea credinta tocmai in El, in Cel caruia ne inchinam. Dar asta arata ca, oricat am crede noi, este loc de mai mult. Iar acest "mai mult" este doar o lucrare a lui Dumnezeu in inima noastra.

Sunt sfinti care indeamna: "De ce nu cereti smerenie, de ce nu cereti dragoste, de ce nu cereti credinta?!" Toate cele bune si de folos se cer, noi neputandu-le dobandi din alta parte sau prin noi insine. La fiecare Sfanta Liturghie auzim "ca toata darea cea buna si tot darul cel desavarsit de sus este, pogorand de la Tine, Parintele luminilor".

Daca am putea dobandi cele sfinte, virtutile si binele faptic, prin noi insine, ce nevoie am mai avea de Hristos, de Jertfa Lui, de Sfintele Taine si de harului Duhului Sfant?! Pentru toate trebuie sa aratam ravna, iar Domnul, vazand sarguinta noastra, ne binecuvinteaza cu cele dorite.

"Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!" - Mereu este loc de mai mult.

Credinta e rezultatul lucrarii harului divin in sufletul omului. E semnul intalnirii omului cu Dumnezeu.
Pentru credinta nu avem niciun merit. De suntem credinciosi, ii datoram totul lui Dumnezeu, Celui ce, mult milostiv fiind, a atins inima noastra cu harul Sau.

Fiecare defineste credinta in functie de modul in care a dobandit-o. Si fiecare definitie este corecta.
Este sigur ca dobandirea credintei este un dar de la Dumnezeu. Chiar daca il primim in copilarie,sau la maturitate, sau chiar in clipa mortii, acest dar este nepretuit.
Eu as defini credinta ca darul vederii pacatelor mele si constientizarea ca fara Dumnezeu nu pot face nimic. Asa am perceput eu credinta . Relativ tarziu am descoperit-o si imi pare rau, caci am multe de indreptat. Totul s-a intamplat brusc la mine, am trait o drama care mi-a descoperit uraciunea pe care o traiam. Atunci am apelat la ajutorul lui Dumnezeu si am primit raspuns bun imediat.
Dar nu este totul dobandirea dreptei si adevaratei credinte caci ea trebuie pastrata , pazita cu strasnicie. Si de fapt asta este cel mai greu. Nadejdea ne este la Hristos caci fara el nu putem misca nici un pai de la pamant.