Uite am mai gasit ceva modificat versiunea Anania textul bun III REGI CAP 10 V.14
https://biblia.dervent.ro/VT-3Rg-10

14 Greutatea aurului care-i venea lui Solomon într'un singur an era de șase sute șaizeci și șase de talanți de aurd,

Versiunea Sinodală
https://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=68&cap=10

14. Greutatea aurului care i se aducea pe fiecare an lui Solomon era de şase sute şaizeci de talanţi de aur,

În versiunea de pe net au modificat de la 666 la 660 așa e și în cea tipărită îmi poți spune dacă o ai ?

A zis ca nu e nicio problema cu niciuna. Ca el e obisnuit cu Sinodala, ca pe aceea o folosea dinainte sa apara Anania (cred ca e similar la persoanele care au citit mult o editie).

Zi-mi te rog o părere legat de postarea de mai sus.

Nu e o modificare neaparat. Textele vechi au mici diferente care mai apar din cauza copiistilor; unele diferente vin din copierea manuala a Bibliei. Da, e 660 in Sinodala.

Hristos a înviat!

Am avut întocmai aceeași experiență. Pe lângă motivele pe care le-ai menționat, prefer Anania și stilistic, pentru frumusețea uneori poetică a traducerii. Însă am reținut și argumentele pentru care cea sinodală este preferată în cult: S-a considerat că versiunea Anania reflectă în unele aspecte o viziune personală a Părintelui Bartolomeu, la care Sinodul nu ar fi subscris.

Totuși, faptul că la Biserică se citește din sinodală nu îmi pare un impediment, fiind obișnuit cu aceea ediție din anii '90. Două sau mai multe traduceri ale aceluiași verset/fragment/pericope pot, de altfel, îmbogăți perspectiva, te pot face să reflectezi la sensuri noi.

Găsesc ajutătoare explicațiile din Biblia Anania și una explică direct traducerea diferită față de versiunea sinodală pe care, însă, eu n-o agreez, cu toate că are confirmare și în traducerile străine, care nici ele (cele străine) nu redau, nu sugerează, nu conțin aspectul mistic pe care versiunea sinodală îl evidențiază în ambele Evanghelii în care apare rugăciunea Tatăl nostru (Mt6,9), (Lc11,2), astfel că formularea... ”populară”: ”pâinea noastră cea de toate zilele” nu mai apare nicăieri în Biblia ortodoxă(sinodală).

Anania în ambele Evanghelii menționează formularea populară, ceea ce demonstrează că el se delimitează de fomularea mistică(sinodală) pe care o cam ignoră pentru că mi-e greu să cred că n-o cunoștea, și despre care spune că, deși nu e erezie, nu traduce corect termenul original.

Eu, personal, apreciez mai mult varianta sinodală pentru că nu-L ignoră pe Duhul Sfânt.

Va multumesc pentru raspuns!
Doamne ajuta!

Intr-adevar, sinodala are un suflu mistic nu doar in acea formulare din rugaciunea Tatal Nostru, ci mai ales in psalmi si profeti.

Diferențe în cărțile sfinte
 

Hristos a înviat!

Şi eu am o Psaltire tipărită cu binecuvântarea Preasfinţitului Visarion al Teleormanului, şi respectiv o carte mică de rugăciuni făcută și ea sub oblăduirea PS Visarion al Tulcii, și în amândouă, Psalmul 50 se termină cu "atunci vor pune pe altarul [sau Altarul, cu A mare] Tău jertfe", remarcați cuvântul jertfe.
În schimb, când merg la biserică aici la Pitești - o bisericuță de lemn cu hramul Sfinților Ierarhi Nicolae și Nectarie - Psalmul 50 citit la Utrenie se sfârșește cu "atunci vor pune pe altarul Tău viței", nu spune jertfe. La biserică viței, acasă jertfe!
În schimb, în Biblia Sinodală din 2008 - pe care și eu o am acasă - scrie tot viței.

Chiar și cuvintele din Crez sunt aranjate ușor diferit în cărticica aceea de rugăciuni, de pildă acolo scrie "văzutelor tuturor și nevăzutelor" și Pilat din Pont, iar la Sfânta Liturghie la biserică zicem că Tatăl este Făcător "al tuturor celor văzute și nevăzute", sau că Fiul S-a răstignit pentru noi în zilele lui "Ponțiu Pilat".

Acuma nici să nu exagerăm cu exactitatea poziției literelor în cuvinte, dar să păstrăm înțelesurile corecte în rugăciuni, și să și știm sigur "cum se zice bine" și ce ediții ale cărților de învățătură sunt scrise bine.
Câteodată cuvintele exacte chiar contează, alteori nu trebuie să fim obsedați să tragem de litere, iar granița dintre flexibilitatea literală și alterarea învățăturilor credinței poate fi tare fină. Să ne gândim și la cum au făcut catolicii cu greșeala Filioque. Apropo, astăzi la Sfânta Evanghelie de la Liturghia de Sfântul Gheorghe s-a citit din capitolul 15 al Evangheliei după Ioan, unde la versetul 26 se vorbește clar și precis despre purcederea Duhului Sfânt din Tatăl!

PS La mulți ani celor care poartă numele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe!

Adevărat a înviat, MineaPeterGheorghe (Doar azi; glumesc, cu voia ta)

Frumos și cu înțeles inimos mesajul tău.
Abia acum, citind analiza ta despre viței și jertfe, observ că totdeauna am înțeles că vițeii erau jertfe, dar fără să fiu conștient de diferență. Dacă mâ gândesc mai adânc socotesc că e, poate, cel puțin la fel de important și cuvântul viței, deoarece par a fi cea mai serioasă jertfă, corespunzătoare deci cu cea mai mare pocăință, din moment ce la închinarea lui Iisus Domnului ca întâi-născut de parte bărbătească trebuia să se aducă jertfă o pereche de turturele sau doi pui de porumbei...
La prima ”strigare” parcă jertfă e mai logic, însă vițelul e mai cuprinzător.

Referitor la Crez, diferența dintre "văzutelor tuturor și nevăzutelor" și "al tuturor celor văzute și nevăzute" e mai mult habotnică(politică) decât literală deoarece același text poate fi tradus corect în oricare fel din cele 2(doua) variante, dar s-a adoptat o diferențiere catolică vs ortodoxă după 1054, la fel ca în cazul spirit/duh, cu toate că ”spirit” nu e așa de afierosit(exclusivist) Domnului precum ”duh”.

În privința purcederii, mie îmi place mai mult să spun ” de la Tatăl purcede”, fără nicio argumntare; mai mult pentru că poate, din moment ce spun ”din Tatăl” atunci pare că admit că purcede ca lava din vulcan, fără motiv, fără răspundere, fără merite, ceea ce, privind iarăși mai adânc, este exact acțiunea Duhului Sfânt, care ca ploaia, cade toată peste toți la fel.





P.S. Poate că voi adopta... din Tatăl.
P.P.S Cea mai importantă este,cum bine zici, diortosirea, adică adoptarea celui mai duhovnicesc sens.