good point! nu cred ca exista barbati in stare sa faca cele de mai sus in mod constant altfel decat din iubire.

pai m-am gandit ca daca le-ar face pe toate de mai sus, le-ar face din iubire, altfel care ar fi motivatia lui?[/quote]

Pai daca nu le-ar face te-ar/l-ai iubi mai putin?[/quote]

daca nu mi-ar fi fidel, sau ar lasa toata raspunderea pe mine, nu s-ar implica in eductia copiilor si nu m-ar sprijini ce fel de casatorie ar mai fi atunci? ce rol ar mai avea el? sau de ce as mai avea nevoie de el?

"Nu-ti descoperi gandurile tuturor, ci doar acelora care pot sa-ti vindece sufletul." ( Sf.Antonie cel Mare)

:) imi place semnatura ta, Diana-Georgiana.

De acord! Bine spus! :)

Mi se par a fi lucruri de bun simt si de baza intr-o casnicie. Cu siguranta ca un sot care face toate acestea in mod constant este un om in care iti poti pune baza si de asemenea care te iubeste. Iar cum de obicei acest gen frecventeaza si biserica...
Cred ca dragostea in special prin astfel de detalii se cunoaste: prin a fi alaturi, a oferi siguranta, a te jertfi pentru celalalt... mai mult decat declaratiile "pasionale" si escapadele romantice. Este iubirea matura.

Adevaratul sot este cel care iubeste. Cel ce nu este vrednic sa-si iubeasca sotia in fiecare zi, nu va fi vrednic sa o faca nicio data pe an.

Ceea ce îi face pe oameni diferiti între ei este ori cultura (cunostintele, inclusiv cele mistice) ori patimile, ori amândoua.

Sotul ideal e cel despatimit si luptator cu patimile.

Ce este iubirea? Îndragostrile tinerilor (gen filmul Liceenii) sunt oare dragoste adevarata?


Parintele Sofronie Saharov spunea despre dragostea pentru Dumnezeu ca ne nastem fara ea si trebuie s-o dobândim iar dobândirea dragostei e cel mai anevoios lucru fiindca e o lupta permanenta.

E acelasi lucru cu ce spunea Mântuitorul, "Acela este care Ma iubeste, care pazeste poruncile Mele".

Deci dragostea nu e un sentiment sau ceva spontan ci ceva ce construim de-a lungul anilor, prin fapte de slujire. Atât în cazul dragostei fata de Dumnezeu si oameni în general, cât, banuiesc, si în cazul dragostei pentru jumatate.

Mi se pare ca apare in Talmud aceasta reflexie:

Exista 2 posibile motive pentru care poti sa iubesti pe cineva:
- [color=green]pentru ceea ce are[/color] -> Aceasta este legata de lucruri care dispar: gen masina, masuri 90:60:90, raport talie/sold=7/10 etc. Si cand dispar astea, dispare si iubirea.
- [color=green]pentru ceea ce este[/color] -> Cea mai durabila iubire este acea care este legata de ceea ce este celalalt. De exemplu aproape, sotie, credincioasa, etc.

Pana la casatorie, daca respectiva persoana nu a devenit inca sotie. Deci "nu este" sotie, atunci nu o poti iubi decat din punctele astea de vedere: ca este aproapele tau, sau ca este credincioasa. Daca un viitor sot pretinde din prima ca iubeste, exista o mare probabilitate ca el este legat de ceea ce are fata, nu de ceea ce este ea...

Sotul ideal trebuie sa aiba spirit de jertfa. Din iubire, sa fie gata in orice clipa sa se sacrifice pentru sotia lui. E cel ce nu ramane indiferent la bucuria si la durerea 'jumatatii' sale, ci le resimte mai intens.
As spune ca e desavarsit sotul ce reuseste sa se predea lui Dumnezeu impreuna cu sotia ce i-a fost daruita.