Poi ce inseamna o relatzie duhovniceasca in opinia ta?, shi de ce sa ma abtzin, este undeva in comentariile mele ideea ca parerea mea este cea buna shi a altora cea rea, ca doar eu stiu shi altzii nu? Adica ne ceri sa ne spunem parerea shi apoi ma sfatuieshti sa ma abtzin? :dontgetit: Mi-am spus parerea mea shi te-am intrebat unele lucruri despre tine si se pare ca iar te-am suparat ???, dar se pare ca preferi sa pastrezi discretzie... foarte bine. Shi de unde tzi-ai dat seama ca nu stiu ce inseamna o astfel de relatzie? Poi sigur ca nu shtiu, ca nu sunt nici preot shi nici calugar ci doar un banal creshtin-ortodox... dar uite ca shtiu mai bine ca domnia ta din moment ce eu mi-am spus parerea pe cand domnia ta nu prea, dar lasa sa se intzelega ca iacata ca ar shtii mult mai bine. Shi daca stie atunci de ce mai intreaba? Iar daca o face pentru a aborda anumite teme, atunci de ce nu-i prea place raspunsurile mele... fireshte ca vorbesc din neshtiintza... sa fim serioshi stimate Iosif, poi numai Bunul Dumnezeu vorbeshte din cunoshtintza... noi ne spunem doar pareri. Dar daca te-am suparat atunci intr-adevar se cuvine sa nu mai conversez cu domnia ta o vreme macar... cinestie daca domnia ta nu pune prea la suflet shi ce anume intzelege... deci te las in pace stimate Iosif... deocamdata :)

Program nu am in schimb am mereu pe Doamne Iisuse pe buze.

vsovi, aici nu e vorba de lasat in pace! Spuneai ca de ce propagam ideea relatiei cu duhovnicul. Si m-a mirat tare intrebarea ta, pentru ca din cate stiu Dumnezeu a randuit preotii sa mijloceasca oamenilor Sfintele Taine. Fara Sfintele Taine nu te poti pune in randuiala cu Dumnezeu. Si pentru a primi Sfanta Impartasanie e nevoie de Spovedanie. Daca vrei ca Spovedania sa fie mai mult decat o enumerare de pacate, atunci cauti sa stabilesti o relatie cu un duhovnic. Ce ti se pare imposibil?

sper k nu-l ai numai acolo :)

[COLOR=darkred]Din aceasta ordine de idei reies numai pierderi si caderi.[/COLOR] A privi astfel lucrurile este numai urmare a mandriei si a lipsei de ascultare si cumintenie. Se cade a avea ordine in viata, in viata sufleteasca si in cea trupeasca.

Sfintii Parinti (ex. Gheron Iosif - [COLOR=deepskyblue]Despre program si dezordine[/COLOR][COLOR=black]) spun adesea ca cel lipsit de program si ordine in cele ale zilei nu este[/COLOR] bun de nimic. Se cade a avea o randuiala batuta in cuie: trezire, rugaciune, masa, munca, pauza, odihna, plimbare, lectura, rugaciune, odihna, somn, plecare in natura, etc. Toate sa fie masurate si la locul lor.

A nu avea un program bine stabilit este cea mai mare bucurie a diavolului, care neincetat ne va umple ziua cu fel de fel de noutati si lucruri neasteptate. [COLOR=darkred]Un program va frana cele aduse la intamplare de o noua zi.[/COLOR]

Nici eu nu las lucrurile la voia intamplarii, dar nici nu pot sa fiu de acord cu cel ce nu deschide usa (daca cineva bate) pe motiv ca e la rugaciune, nu-si ajuta aproapele pe motiv ca e in perioada de odihna ... Sunt atat de multe lucruri pe care nu le-am prevazut, incat de multe ori trebuie sa ne abatem de la numite reguli de dragul iubirii. Fie ca ea sa biruiasca in toate.

Recomand tuturor cu caldura, articolul Programul dezordonat - o patima camuflata.

Acesta exprima un adevar, trecut de cele mai multe ori de noi cu vederea, sau o realitate a vietii noastre cotidiene in care, din pacate, ne complacem. Si cu ce pret ...

Adevarul este ca, in afara de cei superorganizati, mai sunt 2 categorii carora le prisoseste timpul : cei care pun pe altii sa munceasca ptr ei, cu sau fara bani, si cei care in general taie frunza la caini. :57:

Vsovi, cred ca nu trebuie pusa problema asa cum spui dumneata. Imi permit sa intervin, caci desi sunt nou pe acest forum, ceea ce am citit deocamdata scris de dumneata mie imi place foarte, chiar daca de multe ori nu sunt de acord cu parerile dumitale. asa cum nu prea sunt nici acum.
Asadar, eu cred ca relatia aceasta dintre duhovnic si crestin are doua etape. Prima etapa ar fi aceea pe care o pomenesti tu, si anume de respingere sau macar de privire cu oarecare circumspectie. Un om inteligent are si oleaca de mandrie, aici vorbesc din cunostinta de cauza, caci eu nefiind totusi foarte inteligent, la capitolul mandrie as avea sa umplu sacul intregului cartier. De aceea cred ca aceasta prima etapa este datorata acestui lucru.
Insa daca, tot cu inteligenta am privi putin problema, si ne-am scoate pe noi din cauza am zice un pic altfel. Daca vrei sa fii cel mai bun chirurg, te duci la cei mai buni chirurgi sa inveti de la ei. Asa si aici, daca vrei sa inaintezi in credinta si in drumul ingust catre Dumnezeu, te duci la un duhovnic. De ce? Pentru simplele motive ca acela a trait mai multe decat tine. Acela a vazut mai multi oameni cu probleme asemanatoare cu ale tale. Pentru ca acela e un om imbunatatit, poate nu sfant, dar probabil mai traitor decat tine. Si nu in ultimul rand, ci chiar in primul, pentru ca el este in si de la Dumnezeu cand te spovedesti. Asta inseamna si un pic de ascultare si de taiere a mandriei.
Apoi, tu spui un anume aspect, ca ave, preoti, de ce trebui sa mentinem o relatie mai stransa decat cea de slujba. Pai poate ca unii dintre noi, nu la mine ma refer, au mai inaintat in credinta. Stim din multe exemple ca drumul catre Dumnezeu, sau intru Dumnezeu cum zice Noica, nu se opreste niciodata. Oricat ne-am apropia, am putea sa ne apropiem si mai mult. De la o anumita etapa incolo, un duhovnic care sa te cunoasca mai bine te-ar putea ajuta mai mult. Adica, in mod obisnuit un duhovnic cu care nu ai o relatie, tine locul unei carti. Tu vrei sa stii ceva, el iti da un raspuns general la o problema. Un duhovnic care te cunoaste poate sa adapteze mai bine ce stie la tine, si, in final sa fie mai folositor.
De aceea cred ca e gresit sa spui ca nu trebuie sa se promoveze o relatie mai stransa cu un duhovnic, pentru ca asta ar insemna ca nu trebuie sa promovam o crestere mai stransa in cele duhovnicesti.
Stiu, sunt unii care ajung singuri la Dumnezeu. Poate tu esti printre aceia. Nu e nici o urma de ironie. Eu insa nu sunt dintre aceia. Pentru mine unul, si cam mine sunt multi, un duhovnic ar fi un mare ajutor.

Parintele Constantin Sarbu
 

"Dimineata, cand te trezesti din somn sa faci semnul sfintei cruci si sa spui: Iti multumesc, Doamne, ca am vazut lumina zilei. Ajuta-ma, lumineaza-ma sa fac numai voia Ta!

Apoi te scoli, fara sa dai voie trupului sa se intinda alene si, cum ai pus picioarele pe dusumea, sa si indoi genunchii pentru metanie si sa faci 3 metanii, zicand: Multumesc Tie, Doamne, ca am pus picioarele mele pe asternutul picioarelor Tale! Ajuta-ma sa umblu astazi cu ele si sa fac voia Ta!

Zici rugaciunea Tatal nostru, te imbraci, te speli si dupa aceea te rogi cu rugaciunile de dimineata. Apoi te asezi la masa si faci pe hartie planul treburilor pe care le ai de rezolvat in ziua aceea.

Ne spunea Parintele ca daca cineva ne roaga ceva, sau ne dam intalnire cu cineva, sau promitem sa dam un telefon la ora cutare, apoi sa ne tinem de cuvant, sa fim punctuali si sa nu lasam sa ne astepte oamenii in zadar, caci daca avem mintea imprastiata si uitam ce am promis, nu mai putem sa ne dam numele de crestin. Deci cand zicem da, da sa fie, iar cand zicem nu, sa fie nu si mai mult de atat sa nu spunem. Sa nu ne juram, caci este pacat de moarte.

Ne invata sa nu mancam mult, sa fim cumpatati, sa taiem din mancarea noastra si sa dam altuia. Daca saturi pe altul – zicea – te satura si pe tine Dumnezeu, pentru ca l-ai saturat pe acela".