Draga Serafim,

Repet pentru ca nu am vorbit foarte clar.
Ce spui tu miroase de departe a tulburare de la demoni.

Sa o spun pe sleau: visele rele, indoiala, tulburare mare de ganduri = te rupe dracul in bucati cu dezandejde.

De asta am spus in primul post: trebuie sa te lupti si singura lupta este prin rugaciune. Dar rugaciune facuta intr-un anumit mod.

Pentru ca tu ai un razboi al gandurilor si asta trebuie tratat duhovniceste nicidecum logic.
Tu nu ai o problema de logica de rezolvat, tu ai o problema de 'gramada de ganduri' si nu stii sa le descurci.

Problema ta se rezolva in felul urmator: se face rugaciune, si dispar.

Solutia este 'sa alungi totul', si nu sa te lupti. Solutia este sa pui in locul lor lumina si limpezime de la Dumnezeu.

Tu gresesti la maxim incercand sa descurci dracul si lucrarea lui si toate gandurile.
Nu ai sa reusesti, pentru ca nu se poate, si pentru ca mistica ortodoxa spune clar: nu se discuta cu gandurile de la diavol, ci se alunga si se face rugaciune pana dispar si pana sufletul tau are putere sa lupte cu ele si sa treaca peste ele.

Abia dupa ce se face lumina in mintea ta si dispare toata tulburarea, abia atunci vei fi in stare sa alegi o cale corecta.

Dar inainte de toate astea te intreb si eu pe tine: care este starea ta duhovniceasca de acum? Esti casatorit cu binecuvantare? Esti in pacate care departeaza Duhul Sfant de la tine? Exact care este starea ta duhovniceasca.
Pentru ca razboiul asta poate veni exact de la lucrul asta, de la o neranduiala duhovniceasca, de la petrecerea in pacat.

Cu prima parte sunt de acord.E un război de natură spirituală,să zic așa,sau mai degrabă care depășește sfera dilemelor obișnuite.Dar totuși mi se pare puțin exagerat să trecem brusc pe felia asta mistică,gen razboiul nevăzut in abordarea lui aghiotitica.Însă sunt convins că rugăciunea,disciplina nu neapărat ascetică,dar cel puțin in limitele morale,reintoarcerea in cult,ritual,comuniune etc,poate chiar aderarea la o mișcare sau religie in care m-aș regăsi ar putea sa ma curețe,împlinească si chiar sa imi de-a un scop mai clar.Cât despre starea mea duhovnicească....E cam jalnică.Nu sunt atât de grav cum eram înainte,dar nu imi dau seama dacă e ameliorare sau obișnuința.

Dar tu crezi ca dracul are ocupatie numai cu sfintii ?
Dracul da razboi de la primul la ultimul om.
Nu exista niciunul scutit. Sa stii ca nimeni nu este iertat si pentru ca esti in lume nu inseamna ca nu se poate asa ceva pentru tine.

Nu are nici o treaba cu disciplina, etc, altele.
Ai incercat sa o scoti singur la cap. Poti sa incerci in continuare pe calea ta.

Sau poti sa incerci ce zic altii: sa te curatesti si sa te rogi pana se lumineaza lucrurile.

Din ganduri nu iese cineva decat tras de cineva mai puternic...

Nu! Problema se rezolvă intrând sub ascultarea unui părinte duhovnic. Ascultarea va aduce şi rugăciune, iar rugăciunea se face sub îndrumarea duhovnicului.

Subscriu.
Doamne ajută!
P.S. Părintele duhovnic potrivit vine cu rugăciune şi post...:)

Daca rugaciunea este angajata doar din perspectiva catafatica (adica avem perceptia concretetii gandurilor, demonilor...) lupta este amarnica.

Pentru cel lipsit de arsenalul apofatic, evitarea gandirii discursive si angajarea intr-un tipar de rugaciune repetitiv este singura solutie, care insa nu functioneaza intotdeauna.

Tulburarea apare atunci cand luam prea in serios efortul spiritual sub presiunea perceptiei catafatice a binelui, raului, ingerilor, sfintilor, demonilor ... O adevarata furtuna, un uragan, o mare drama se poate naste din mai nimic, din cel mai firav gand (care bineinteles il suspectam ca este de la Cel Rau). Nu intotdeauna ascultarea dublata de rugaciune repetitiva poate linisti vulcanul care erupe.

Abordarea apofatica pacifica toate miscarile. Ofera echilibrul necesar, terenul stabil pe care pot fi cultivate toate celelalte virtuti.

Reţinem, aşadar, că apofaticul şi catafaticul nu sunt două crengi în acelaşi pom, ci una e din pomul Raiului iar alta din fundul iadului.
Bine Florin, e ok.
Toate cele bune!
Apofatic, vorbind, desigur....:)

P.S. Ce crezi despre schematismu caricatural al gândirii, care vine să pună ordini apofatice peste realităţi catafatice?

Rugaciunea (repetitiva) nu este o 'mantra' pe care o repeti la nesfarsit pentru a 'acoperi' gandurile.

Rugaciunea este o invocare, o chemare a Persoanei si a Sfintilor.

Iar Persoana trimite lumina sa, iar Sfintii vin si alunga duhurile.

Rugaciunea nu este o repetitie inutila ci este un telefon duhovnicesc dat cerului prin care cerem ajutor. Si cerul trimite ajutor.

Sa-ti dea dracul cateva palme, iti sare gandul si de apofatic si de catafatic, sari la rugaciune imediat.

Dupa bine cum spunea un sofer pe microbuz pe care l-am intalnit: o noapte intreaga am luptat cu un diavol de muream de frica, fata in fata, negru, urat, era in camera mea. Si dimineata dupa cateva ore mi-a dat in cap sa strig 'Hristoase ajuta-ma', si a sarit dracul pe geam atunci.
Cand zici Doamne ajuta, cineva de sus te ajuta.

Nu am spus ca este o "repetitie inutila". Mai citeste o data postarea cu atentie. Am precizat ca nu functioneaza intotdeauna. Este o mare diferenta.

Cultivarea cunoasterii apofatice confera un echilibru, o liniste profunda. Fara aceasta, efortul spiritual continua sa fie dramatic, cu oscilatii mari, cu perioade de pace intrerupte de tulburari mai mici sau mai mari. Este normal sa fie asa, atat timp cat avem impresia ca tot ceea ce apare mintii are o existenta concreta.

Cezar, am precizat ca daca rugaciunea este angajata exclusiv din perspectiva catafatica zbuciumul interior, entropia starilor sufletesti este mai mare. In aceasta situatie probabilitatea accidentarii, renuntarii la efortul spiritual sau chiar caderii in formalism creste si ea - ca masuri de protectie.

Citeste cu atentie postarea anterioara.

Probabil ceea ce cred Sfintii Parinti care au promovat teologia negativa - apofaticul care echilibreaza catafaticul.