Dupa postarile pe blogul tau, pari o persoana inteligenta, ai fi putut pricepe deja, daca nu, uite o mana de ajutor.

Nu cred ca trebuie sa-ti mai aduc aminte ca avem destui credinciosi care sunt credinciosi "ca sa le mearga bine". Sanatate, noroc la bani si etc.

Astia cand le spui despre "suferinta spre curatire, luminare", gata, i-ai pierdut de musterii, pentru ca notiunile astea sunt chestii prea abstracte pentru ei.

Iar genul asta de "apologetica" ca cel mai de sus, face apel la instinctul animalic din om, care este frica de suferinta in nici un caz de dragostea pentru "curatire, luminare".

Deci hai sa-i momim cu "sa ne marga bine in viata, nu ca la astia necredinciosi si hulitori" si treptat, o sa-i facem sa iubeasca suferinta de care fugeau, pentru "curatire, luminare".

Ce pot sa zic, noroc cu asta, da' nu cred ca o sa mearga.

Ca sa parafrazez, spune-mi in ce Evanghelie crezi ca sa-ti spun ce credincios ai sa flii.

Daca Hristos cel rastginit e o metafora pentru tine, si credinta, la modul practic, va fi la fel.

Si da, tocmai asta e ironia, ca vorbim de suferintele lui Hristos si pe de alta parte incercam sa-i facem sa credem ca suferinta e o chestie pentru cei necredinciosi.

Crezi ca nu vor sesiza, fie si subconstient, la un moment dat, ironia sau chiar hula?

Sau poate mai bine dam in (neo)protestantism, le zicem ca Hristos a suferit deja pentru pacatele lor, deci ei vor intra in Rai cu o formula de rugaciune si Biblia sub brat, fluierand.