Observati ca altcineva deja a deschis o tema de descutie pe aceasta tema,deci nu este un accident izolat ci chiar musulmanii fac caz de postul lor.
Ma bucur ca francezii nu stat sa puna botul la jongleriile lor manipulatoare si nu le-au aprobat oprirea traficului la miezul zilei cand vai,trebuie sa roage ei...
Cat tam-tam si cata fala!
Sa se roage in daramaturile lor nu in traficul lumii civilizate!
Cei veniti ultimii pe un teritoriu trebuie sa se supuna legilor acelui spatiu,nu viceversa.

Eu sincer,nu am vazut tam-tam la postul ortodoxilor.
Ca vorbim pe forum ,asta cumva atenueaza situatia de a vb in real ,fata catre fata.
Nu ne stim,nu ne cunoastem,forumul ne ofera o semi-anonimitate iar in acest climat suntem mai deschisi sa dezbatem subiecte care intr-un colectiv real ar ramane ocolite.


La restaurant ai dreptul sa intrebi ce ingredient se folosesc,unele sunt ascunse.Multi oameni din lumea civizilata au tot felul de alergii la alimente;daca in Romania nu auzisem decat de alergie la penicilina sau intepatura de albina ,aici le-am auzit pe toate: alergie la lapte,la ceapa,la rosii,la castraveti,la capsuni,la mango,la banane,la avocado,la peste,la fructe de mare,la vin ,la paine etc etc etc etc
Toata lumea pune intrebari la restaurant sau taie si adauga ingrediente;este normal,daca businessul permite nu avem de ce sa ne plangem ca este o practica anormala sau iesita din comun.

Intotdeauna intreb ce mi se pune in mancare,ar fi culmea sa nu intreb din moment ce eu platesc pt ea,dar niciodata nu specific ca am intrebat din cauza ca sunt ortodoxa si tin un post aspru.Nici nu-I fac pe altii sa plateasca ca tin eu post,nu-i grabesc,nu fac scene ,nu cer sa fiu servita in mod exclusiv si inaintea tuturora pt ca eu sunt o urgenta iar ei nu sunt!
Nu sunt sigura ca toata lumea intelege aceste lucruri marunte care au totusi o deosebita insemnatate in intelegerea situatiei propriu-zise.

Ar fi totusi cam aiurea sa-mi planific viata dupa posturile mari,posturile mici si zilele de miercuri si vineri,sa nu calatoresc sau sa nu mananc inafara casei in perioadele astea. Iau viata si oportunitatile de calatorie asa cum mi se ofera.
Daca Dumnezeu face minuni mai mari decat asta,cum sa nu ma ajute pe mine sa-mi gasesc ceva de mancare de post la drum,inafara casei?

Este normal ca locuind in afara tarii,oamenii de aici sa aiba alte traditii si credinte(sau sa nu aiba mai bine zis) si atunci o sa intalnesti serbare de Craciun la lucru chiar inainte de Craciun cu de toate,iar tu care tii post sa mananci o salata si paine sau ce s-o mai gasi pe acolo. Adio prajituri,Tiramisu,placinta cu lamaie ,friptura,chiftele si peste,oua umplute si aperitive.
Asta face parte si din antrenamentul nostru spiritual,hai sa vedem cat de tare putem rezista tentatiilor?

Am si eu momente cand cedez ,cand situatiile devin chiar neplacute adica gazda chiar este un fan al carnii si produselor lactate,cum s-a intamplat anul trecut de thanksgiving ,in postul Craciunului cand toate care s-au servit aveau ba unt,ba branza.Nici paine nu puteai sa mananci ca facuse niste chifle cu lapte/smantana,cartofii aveau unt si parmesan iar salata avea oua si jumari/sunca.

Apropo de rugaciunea lor da cunosc musulmani tineri care se plang ca sint fortati sa se roage in locuri publice, mall,opresc masina si se roaga la marginea drumului. Eu conduc si ma rog si asa Dumnezeu ne vede oriunde am fi cred.

Pt ca vor sa-i vada lumea,sa stea in mijlocul drumului,pietii,mallului...
O religie diabolica,Doamne Fereste!
O sa vedem noi ce patim cu astia!

Dar cum vine asta că Tatăl nostru este în ascuns? Şi cum adică vede în ascuns?
Domle, io zic că în creştinism se cultivă un fel de conspiraţionism, pe bune. Prea multe ascunzişuri!

P.S. Sau, poate, ca să vezi! - o avea de fapt vreo legătură, ceva, cu obiceiul ăsta al creştinilor numit rugăciune lăuntrică?....:)

Am mai auzit ideea asta, surioară, şi multă bătaie de cap mi-a dat. N-o înţeleg şi pace!
Mă face să cred că Dumnezeu e fie tiran (mă pune să jertfesc întruna pentru El), fie neputincios (nu poate mişca nimic fără jertfa mea).
Io mă tot încăpăţânez să cred că postul e jertfă personală pentru mine, în primul şi în autenticul rând. Mie, sănătăţii şi vieţii mele îmi jertfesc niscaiva aplecări spre plăceri, nu de alta dar de n-o fac am mintea prea zburdalnică, neliniştită şi, tre să mărturisesc, tâmpiţică rău....
Tocmai din pricina asta, că postul e starea în care mă lepăd de plăcerile (voii) mele, nu pricep nici uimitoarele obiceiuri ale forumiştilor care, când vine postul, fac tot felul de gesturi languroase prin topicuri legănîndu-şi codiţa pofticioasă în faţa unor imagini fizice ori mintale cu nu ştiu ce legume supersofisticat gătite şi dulcici, ori cu alte drăcovenii culinare. Că, lucru limpede în căpăţâna mea, acolo unde-i plescăit de buze şi ochi beliţi de plăcere, nu poa să fie vorba de post - chiar de am mânca şi ţărână!
Dimpotrivă, asta mi se pare culmea perversităţii în materie de instincte.

Prostii, surioară, prostii.
Asta face parte din antrenamentul nostru zădărnicesc, mai degrabă.
Nu aşa se pune problema, nu aşa gândim creştineşte! Nu-i vorba nici de ambâţ, nici de provocarea de sine, nici de zgândărirea unui nou tip de orgoliu narcisist, nici de vreo încercare autoinventată sau facil preluată de la alţi zgândărici.

Pe linia asta se dezvoltă de obicei nevrozele, nu duhul creştinului.
Să fim atenţi, că lipsa rugăciunii ne face să pricepem prost pe toate! Şi să practicăm în van, aiuristic, păgubitor.

Da,ai dreptate ca postul este si jertfa pt noi,daca nu ne-am lupta putin cu poftele si aplecarile spre desfatari nu ne-am intari duhovniceste.

Eu de exemplu,plescai si la lucruri simple nu-mi trebuiesc dracovenii culinare,singurul lucru care m-ar ajuta este sa tin post negru,sa nu mai mananc nimic! Dar pot?

La ce anume te referi fratioare?

@Yasmina

Uite pentru mine tam-tam la postul ortodocsilor inseamna asa:

- discutii pe forum si in alte parti cu judecarea celorlalti. Ca unul posteste, tot postul si toate posturile si altul nu, ca altul tine post negru nu stiu cat si altul nu poate.
- chiar si cand se discuta la biserica si se anunta cu lasat de sec, cu reguli pe care le spune preotul. Da, este firesc poate, dar stie cineva (nici macar preotul) cat se nevoieste un om acasa la e. Ce probleme are si ce mananca el in mod obisnuit (poate tine regim si asa, poate nu are bani si mananca mai modest si vede carnea cine stie cand), ce probleme are cu sotul/sotia (poate traiesc frateste din diverse motive) etc.
- sa fii invitat undeva sau sa calatoresti etc. si sa trebuiasca sa se tina cont ca tu postesti n-ai voie sa mananci mai nimic.

Pentru mine postul este asa cum a spus cineva mai sus o jertfa personala, individuala. Nu cu grupul.
Nu trebuie sa stie nimeni, tii cand si cat poti si atunci cu tot sufletul.
Stai mai retras, la tine acasa, te rogi.
Eu cred ca asa are cea mai mare valoare.

Legat de postit in afara tarii. Nu sunt de acord cu tine (pe de o parte). Da, este o nevointa. Spuneam ca mai ales la Craciun este greu. Pentru ca aceasta este o perioada de bucurie. Si toata lumea petrece si se bucura si tu nu ai voie nimic. Si poate nici in rest nu ai asa bucurii si astepti Craciunul ala ca pe un balsam pentru suflet.
Si vine Craciunul si ai voie sa te bucuri fix 2 zile. Si pe urma eventual de Anul Nou (ca unii nici atunci).
Si mai ales cand ai si copii si ei tin la toate atractiile astea cu balci si Mosi si dulciuri si cadouri.

De Pasti este altceva.

Am auzit ca in tarile musulmane (nu stiu exact unde) toata lumea, pana si turistii au de respectat Ramadanul si pe cei care il tin.
Nu ai voie ziua sa mananci sau sa bei si totul este inchis. Poate ca este mai corect asa.

Iar cu cumparatul din magazine si de la restaurant ma referam ca trebuie sa ai grija mereu si sa intrebi: Da e de post? Da ce are inauntru?
Ba unii isi mai pun si intrebarea si cum au fost facute produsele respective in fabrica: daca au fost in masina urme de lapte, sau de ou?

Si cu inlocuitorii astia si cate si mai cate.

Fiecare pentru sine, in sufletul lui tine un post, o jertfa. Nu neaparat cu lista de produse in mana. Orice jertfa ar trebui sa conteze. Poate ca pentru un om bucatica aia la care renunta inseamna foarte mult.