Tatal tau sa se spovedeasca sa faca canon de pocainta si sa se impartaseasca.
Tu sa faci la fel.
Mergeti apoi impreuna in fiecare Duminica la Sfanta Liturghie.
Dati acatist la preot pt sora voastra ca sa fie pomenita la Proscomidie.

Am fost si la preot, am fost si la psiholog. E ceva rau in faptul ca am vrut o terta parere pe un forum ortodox?

Mai spun doar ca ma bucur ca v-am starnit rasul cu mesajul meu. Inchei discutia cu dumneavoastra aici, pentru ca asa cum am spus anterior: nu vreau sa intru in polemici cu nimeni, pur si simplu am dorit o indrumare, un sfat, nu sa fiu luata in batjocura. O seara buna pe mai departe!

Aha, si din toata povestea asta cu detalii atat de importante, ati omis sa spuneti tocmai chestiile astea si ce sfaturi ati primit acolo.

Sunt sigur ca ambii v-au recomandat sa continuati sa va intretineti sora pana va maritati (si de ce doar atat??) ca deh, poate asa ii vine mintea la cap.

Ca daca v-a urat pentru cateva sute de milioane cate i-at platit datorii, sigur va va iubi pentru bani ide intretinere.

P.S.
Si asta cu "traieste cu el dar locuieste cu mine" mi se pare interesanta.

Oaie_cugetatoare, multumesc frumos pentru mesaj. Tata se duce mai des decat mine la biserica, insa in ultimul timp am incercat si eu sa ajung la Sfanta Liturghie - uneori nu prea imi iese, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu sper sa fiu prezenta in cat mai multe duminici.

Mai obijnuiesc sa dau pomelnice la manastiri (de obicei nu las perioade de pauze intre 2 pomeniri). Iar dimineata la serviciu, cat timp colegii isi beau cafeaua si cand nu am o zi incarcata de sarcini, intru pe site si citesc acatistul sfantului din ziua respectiva. Poate fac toate aceste lucruri haotic, si poate nu acord suficient timp insa am observat ca aceste lucrurii ma linistesc si ma ajuta sa merg mai departe.

O sa incerc sa tin cont de sfaturile pe care mi le-ati transmis. Doamne ajuta!

Leapada-te de pacat o perioada, sa te poti impartasii, pe urma apuca-te iar.

Genial, nimic de zis.

Mai atent(a) cu compozitia data viitoare.

Succes in continuare cu completarea listei cu calugari "din acela batran" facatori de miracole si re-dator de memorie :))

AlinB, nu credeti ca v-ati inversunat cam tare? Scepticismul dumneavoastra nu mai este doar scepticism, este de-a dreptul ura (iertata-mi fie concluzia daca este prea pripita). Am incercat sa va raspund la mesaj, insa inainte de a apuca sa dau 'trimite mesajul' dumneavoastra ati scris un altul si un altul - ma iertati ca nu tin pasul cu dumneavoastra, insa in momentul acesta chiar nu mai consider ca meritati efortul de a va raspunde la mesaje.

Va spun sincer ca nu sunt genul de persoana care inventeaza povesti pe care le scrie pe forumuri doar de amorul artei. Dar este fix alegerea dumneavoastra sa credeti cum considerati.

Slava Domnului ca au fost totusi cateva persoane cu suflet bun care mi-au oferit un cuvant de incurajare si un sfat spre ajutor.

Sunt sigur ca sunt exact sfaturile pe care le-ati asteptat si nu v-ati fi gandit niciodata la ele.

Si cu care problema(??) se va rezolva miraculos.

Gabriela,

Asemănător cu ce a spus "oaie_cugetătoare", spun şi eu:

1. Tu şi tatăl tău, găsiţi un duhovnic bun, de care să ascultaţi, şi la care să vă spovediţi minim odată la 2 luni.

2. Amândoi, ţineţi post miercurea şi vinerea, şi în acele zile, citiţi un acatist, oricare şi Paraclisul Maicii Domnului.

3. În restul zilelor, când nu ţineţi post, citiţi doar Paraclisul Maicii Domnului, acasă, nu la servici, de pe telefon. Citiţi cu rugăciunile începătoare.

Iar la finalul rugăciunilor, faceţi o rugăciune personală, prin care să cereţi lui Dumnezeu, ca sora voastră să îşi găsească liniştea şi împăcarea cu voi şi cu Dumnezeu şi cu toţi oamenii.

4. Împărtăşiţi-vă cu Sfântul Trupul şi Sânge, ale Domnului Hristos, şi tu şi tatăl tău, măcar odată pe lună, cu dezlegare de la duhovnic.

5. Spuneţii surorii tale, amândoi, tu şi tata, spuneţi-i că o iubiţi mult şi că o iertaţi din adâncul inimii şi sufletului. De fiecare dată când vorbiţi cu ea, vorbiţi frumos şi blând cu ea, orice ar spun ea.

6. Neaparat, iertaţi-l şi pe acel băiat, prietenul surorii, spuneţi-i că la-ţi iertat, chiar dacă continuă să vorbească urât, de fiecare dată daţi spuneţi-i şi lui şi surorii, că îl iertaţi. Şi aşa să şi faceţi să-l iertaţi din inimă, viu, real, concret. Să uitaţi faptele lui, pentru totdeauna.

7. Încercaţi, în zile diferite, tu şi tata să o sunaţi pe sora voastră, să vorbiţi cu ea, să o întrebaţi ce mai face, cum se simte, dacă are nevoie de ceva, să-i spuneţi că vă e dor de ea, că o iubiţi şi că şi mama ei, din Ceruri, o iubeşte foarte mult.

8. Niciodată, să nu-i mai daţi bani, ci doar să îi plătiţi dacă are nevoie cheltuielile, sau chiria, şi eventual să mergeţi să să-i duceţi odată pe săptămână vreo două plase de legume, fructe, mâncare.

9. Ea a făcut ce-a făcut din lipsa mamei, care a afectat-o din nevoia de a se afirma, din nevoia de a fi fericită, de a avea sprijin altul decât cel obişnuit. Din nevoia de a se simţi mai utilă decât până în acel moment, de-a fi de folos şi desigur, de-a avea o familie a ei, chiar dacă nu ştie prea bine ce înseamnă asta, şi că asta înseamnă doi uniţi în cuget şi-n simţiri. Sprijiniţi-o în aceste idei ce le-am expus mai sus şi le-am exprimat, da-ţi-i libertate, dar arătaţi-i că vă pasă de ea.

Aceste 9 puncte, încercaţi să le puneţi statutul de "obligatorii".

Hristos a înviat !

[quote=Igor_Paslusnik;589547]Gabriela,

Asemănător cu ce a spus "oaie_cugetătoare", spun şi eu:
Perioada minima este de 40 de zile,nu 60.
aici depinde de canonul dat de duhovnic.

Deja n-ai de unde stii.Poate fi foarte bine din cauza pacatelor tatalui ei.Pacate de moarte/strigatoare la cer "uitate".
Pacatele parintilor strica copiii, etc, etc.

Ai uitat o chestie: dupa ce duhovnicul da canon, orice altceva in afara cananonului ar trebui stopat.Se va face canonul de pocainta exact cum l-a dat duhovnicul.Nici mai mult si nici mai putin.Ascultarea (de
duhovnic in acest caz) este cea mai importanta.Nu faci ascultare de duhovnic nu ti se iarta pacatele.

În sensul celor spuse de tine, dumnealui Botoş Remus Emilian a uitat, într-adevăr, că ascultarea de duhovnic este cea mai importantă. De exemplu, a uitat că, înainte de a se apuca să dea sfaturi "duhovniceşti", ar fi trebuit să asculte el însuşi de duhovnicul care i-a dat ascultare să nu mai scrie niciodată pe forum.