Diavolul nu cunoaste gandurile omului, in afara de momentul cand noi insine impartasim lui gandurile noastre, prin dialogul din minte. Unii oameni, de multe ori, stau de vorba cu diavolul fara sa isi dea seama.
Cum ne dam seama cand diavolul ne ispiteste la dialog? cand gandurile aluneca pe nesimtite catre pacat, sau cand gandurile bune esueaza in neimplinirea lor. Gandesc sa fac o fapta buna si ajung, in fapta, sa o fac pe jumatate sau deloc.
Paza mintii inseamna a nu lasa nici un gand rau sa se strecoare in mintea noastra, dar mai inseamna si a nu lasa sa se preschimbe un gand bun in ceva amestecat bine cu rau sau chiar rau.
Mintea trebuie lucrata si gandurile trebuie tinute in frau. Capastrul este Cuvantul lui Dumnezeu.

Deci depinde cu cine vorbim si ce?
Putem vorbi cu Dumnezeu sau putem vorbi cu diavolul daca gandurile noastre sunt rele.
Se pare deci ca diavolul ne recunoaste doar gandurile rele .

gandul rau nu apartine omului ci este de la diavol. de aceea pacatosul este un suflet bolnav.dar asta nu inseamna neaparat ca diavolul a intrat in om ci doar ca il ispiteste in ganduri. omul lumesc nu face deosebirea in ganduri si crede ca toate ii apartin lui.
omul care se induhovniceste incepe sa deosebeasca gandurile si incepe lupta mintii. cand obosesti cu mintea sa te lasi in voia rugaciunii lui Iisus incercand sa nu mai te gandesti la nimic altceva decat la Dumnezeu.

diavolul intotdeauna va incerca sa strice gandurile bune. caci acestora le urmeaza fapta buna si lucrarea mantuirii.

Dumnezeu este un bun ascultator. ne asculta toate gandurile, rugaciunile si lucreaza cu noi si prin noi cu ceilalti.
gandurilor rele nu trebuie sa le dam atentie. ele vin ca un alai galcevitor dar trebuie sa le alungam prin nepasarea si neatentia fata de ele.

Da, interior poti "vorbi" cu diavolul, indiferent de natura dialogului daca i te adresezi ca entitate.

De asemeni poti "vorbi" cu el atunci cand iti trimite un gand rau si tu "negociezi" cu acel gand poti sa nu-ti dai seama cu cine esti in dialog de fapt.

aha, iti multumesc, eu sunt destul de confuza, de multa vreme am ganduri destul de urate si stari de panica, se mai amelioreaza in functie de ce fac sau citesc, dar nu trec de tot. Totul a inceput dupa ce in anul al 2 lea de facultate m-am apucat de fumat si de baut cu o colega, tot anul, si in post, si dupa aia m-am lasat, apoi tot in anul ala in iarna, am facut o anexita puternica, si exact dupa ce mi-a trecut am inceput sa intru in panica din cauza ca ma gandesc la lucruri urate fara sa vreau. Nu pot sa imi controlez emotiile. Oare sa fie ceva chimic, combinatia dintre alcool si hormoni? ca anexita afecteaza ovarele. Ce ma mira e ca inainte de asta eram total diferita, vesela fara nicio grija.

Multumesc pentru raspuns. asta stiu si eu. si sunt de acord cu tine. Parintele Arsenie Papacioc a spus el insusi intr-un interviu ca cel rau nu ne cunoaste gandurile, era intr-un interviu de pe youtube, spunea chiar el, deci nu se poate spune ca e un text modificat de pe internet. Poti sa imi dai o parere si la intrebarea pe care am pus-o mai sus?

Nu am cum, fiindca nu imi dau seama suficient de bine despre ce e vorba ca sa emit o parere avizata.

Sfantul Paisie Aghioratul, :

"€“ Parinte, aghiuta stie ce avem in inima noastra ?

€“ Asta ar mai lipsi, sa stie si inimile ! Numai Dumnezeu este cunoscator de inimi si numai oamenilor lui Dumnezeu le descopera uneori Dumnezeu €“ pentru binele nostru €“ ce avem in inimile noastre. Aghiuta stie vicleniile si rautatile ce le sadeste in madularele omului; nu stie gandurile noastre cele bune. Numai din experienta pricepe unele lucruri, dar si in acestea de cele mai multe ori greseste. Si daca Dumnezeu n-ar ingadui sa le priceapa nici pe acestea, mereu ar gresi in toate, deoarece diavolul este intunecat; vizibilitate zero !!! Nu stie de pilda, un gand bun de al nostru. Daca am vreun gand rau, pe acela il stie pentru ca el insusi il sadeste. Daca eu vreau sa merg sa fac o fapta buna undeva, sa mantuiesc un om, diavolul nu stie asta. Cand insa acela ii insufla cuiva un gand si-i spune: €œDu-te si mantuieste pe cutare om !€“ si il va broda in acelasi timp si cu mandrie, atunci stie gandul acesta. Prin faptul ca omul primeste mandria, da cale libera ispitei. Lucrurile sunt foarte fine.

Va aduceti aminte de intamplarea cu Avva Macarie ? (Nota: Vezi Pateric, Avva Macarie, 3, pp. 130-131, Alba Iulia, 1990) Odata l-a intalnit pe diavolul ce se intorcea din pustia cea mai apropiata, unde a fost ca sa ispiteasca pe frati; acela i-a spus: Toti fratii s-au salbaticit impotriva mea, afara numai de unul care e prietenul meu si ma asculta si cand ma vede se invarte ca un titirez”. €œCine e fratele acela ?€“ l-a intrebat avva Macarie. €œTeopempt se numeste€, i-a raspuns acela. Merge Cuviosul si-l afla pe fratele. A reusit sa-l faca sa-i descopere gandurile lui si l-a ajutat. Cand l-a reintalnit pe diavol l-a intrebat despre frati, iar acela i-a raspuns: €œToti sunt foarte salbatici impotriva mea. Si ceea ce e mai rau e ca si cel ce imi era prieten, nu stiu cum s-a facut de s-a schimbat acum si este si mai salbatic decat toti !€. N-a stiut ca a mers avva Macarie si l-a adus pe fratele la prochimen, pentru ca avva Macarie a lucrat cu smerenie, din dragoste, si nu a avut diavolul parte la gandul lui. Daca avva Macarie s-ar fi mandrit, ar fi alungat harul lui Dumnezeu si diavolul ar fi avut dreptul lui. Atunci ar fi stiut asta, pentru ca el i-ar fi brodat mandria.

€“ Daca omul ar spune un gand bun de al sau undeva, diavolul l-ar putea asculta si sa-l ispiteasca dupa aceea ?

€“ Cum sa-l auda daca acela nu are €œdiavol€ ? Daca insa l-ar spune ca sa se mandreasca, ar intra ispita la mijloc. Adica daca exista o predispozitie catre mandrie si cineva spune cu mandrie: €œVoi merge sa-l mantuiesc pe acesta€, diavolul intra la mijloc si atunci stie gandul nostru. Insa daca actioneaza smerit, din dragoste, nu il stie. E nevoie de atentie. Lucrurile sunt foarte subtiri. De aceea Parintii spun ca viata duhovniceasca este €œstiinta stiintelor"€.