În prealabil postat de zaharia_2009 (Post 566055)

Eu am sa licitez mai mult si mergind in tonul discutiei iti propun un "subiect pt saliva" : gindeste-te la urmatorul aspect, fiinta umana gindeste sau este gindita??!!!
Martor al unor asemenea ipostaze sunt experientele tuturor oamenilor carora de multe ori li se intimpla, si ei insisi marturisesc, ca in anumite situatii au dat raspunsuri sau au facut fapte, gesturi instantanee, la care nici macar nu au cugetat o milisecunda, ci spun "... nu stiu cum, m-am trezit aplecindu-ma spre ea..." sau " ... a vorbit gura fara mine, fara sa gindesc macar un pic am dat acest raspuns, noroc ca am raspuns bine..." s.a.m.d.
Chiar savantul neuropsihiatru Constantin Dumitru Dulcan(cel care a scris si inteligenta materiei) a scris o ultima carte pe aceasta tema(mintea de dincolo).
Deci, ce zici despre eventualitatea aceasta, care desigur bate si hormonii si mormonii si circuitele nervoase, cerebrale,neurolingvistice ale gindirii ?
In ce raport credeti ca este constiinta fata de asemenea fenomene si in asemenea momente, ca si in general, dealtfel ?
Sau, constiinta are sau nu, biochimia ei ? Si in ce raport stau ele ?
Si daca constiinta omului este locul cu certitudine in care ii vorbeste Dumnezeu, cum sta Acesta cu biochimia si eventual hormonii ?

În prealabil postat de pisi (Post 566014)

Exista anumite reactii chimice venite din interiorul nostru sau din afara ...

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 566018)

Sssst, ca daca afla Basescu, ne baga tuturor niste oxitocina in aerul respirat, ca sa ne indragostim de el. Va dati seama de consecinte ? Ne va spune iarasi: "Sa traiti bine!". Si, un popor intreg de inspiratori de oxitocina vom raspunde: "Traim bine, Maria Ta!" Asta e visul oricarui politician...

În prealabil postat de gpalama (Post 566059)

Sssst, ca daca afla Ponta da lege imediat si trimite pe Dragnea cu "bomboane" de la PSD....
\

În prealabil postat de pisi (Post 566033)

Multumesc de raspuns. Se pare ca ceilalti au inteles gresit intrebarea si au venit cu raspunsuri mai rautacioase.

Eu vorbeam ca in general multi spun ca prin administarea anumitor hormoni , ni se pot schimba anumite comportamente. Nu neaparat de hormonul "dragostei" , oricum in corpul nostru sunt reactii chimice care ne fac sa ne simtim intr un fel sau altul si intrebam daca suntem robii acestor schimbari?

În prealabil postat de florin.oltean75 (Post 566067)

Din pacate asa este, pentru ca Omul este acum trupesc.

Dispozitiile lui sufletesti sunt schimbatoare din multe cauze, insa modificarile somatice au puterea cea mai mare asupra lui.

Este greu sa fii generos atunci cand esti rupt de foame.

Sau plin de evlavie cand esti cu stomacul plin de mancaruri grele.

Cu toate acestea trupul este un vas foarte pretios.

El trebuie inteles printr-un lung proces de observare atenta, rabdatoare, a modului cum reactioneaza, a efectelor resimtite in urma diferitelor activitati si ciclurilor sale naturale.

Acesta trebuie ajustat progresiv, prin selectarea si dozarea atenta a activitatilor zilnice astfel incat sa aibe putere suficienta, sa asigure claritatea mintii pentru angajarea acesteia in lucrul spiritual.

Un principiu general director este moderatia in toate. Insa corectiile trebuie aplicate de la caz la caz.

Trupul trebuie imblanzit si supus.

Odata cu cresterea fortei rugaciunii, acesta nu mai exercita influente atat de puternice asupra sufletului.

Devine usor si flexibil, plin de vigoare, gata sa serveasca sufletul in dorul sau dupa Dumnezeu.

Daca rugaciunea este ca o mare valvataie, focul ei poate preschimba natura trupului, din cea fizica intr-una transcendenta.

În prealabil postat de pisi (Post 566076)

Multumesc!

Practic sufletul este oarecum legat de functiile trupului, adica in momentul in care suntem obositi trupeste, nu mai putem sa gandim la fel de rapid si logic ca dimineata la prima ora, sa zicem.
sau cand un om are un accident si se loveste la cap,nu mai recunoste pe nimeni de langa el, sunt afectate niste functii ale creierului care nu mai pot accesa memoria. memorie care practic apartine de suflet nu de trup?

În prealabil postat de pisi (Post 566076)

Multumesc!

Practic sufletul este oarecum legat de functiile trupului, adica in momentul in care suntem obositi trupeste, nu mai putem sa gandim la fel de rapid si logic ca dimineata la prima ora, sa zicem.
sau cand un om are un accident si se loveste la cap,nu mai recunoste pe nimeni de langa el, sunt afectate niste functii ale creierului care nu mai pot accesa memoria. memorie care practic apartine de suflet nu de trup?

În prealabil postat de florin.oltean75 (Post 566110)

Buna pisi,

Memoria este un aspect care tine de trup, de impresiile trupesti.

Sunt impresii remanente ale unor interactiuni senzoriale stocate temporar, chimic, in celulele nervoase.

Chiar si propriul nume, este o astfel de remanenta, care este intretinuta printr-o stimulare mai frecventa a aceleiasi inlantuiri neuronale.

Astfel, se genereaza un stereotip dinamic specific, in acest caz o identitate corelata cu o anume sonoritate si forma grafica standardizata.

Mintea/Sufletul nu are niciun corespondent fizic. Este tot timpul "cunoscatorul" din noi insine, aspectul care cunoaste/simte/experimenteaza.

Prin memorie, "cunoscatorul" are o perceptie segregata in cele trei timpuri: trecut/prezent/viitor.

De fapt, "cunoscatorul" nu are varsta, sex, nicio caracteristica fizica intrinseca.

Cand cunoasterea este deplina, sufletul cunoaste deplin, direct, simultan, atemporal. Nu are nevoie de "memorie".

Pentru ca stie direct ce este el insusi si ce este ceea ce cunoaste.

Aceasta cognitie nu se mai desfasoara in secvente, cu stocari repetitive.

Este o cognitie plenara, nemediata, transcendenta, fara curgere temporala.

Timpul pentru o astfel de minte se pliaza ca o carte, fiind cunoscut direct tot ceea ce a fost, este si va fi.