| icamilin |
01.07.2007 01:16:24 |
Te inteleg perfect D.C. in legatura cu durerea pe care ai simtit-o in cei 7 ani cand ai fost oprit de la impartasanie. La mine au trecut aproape 2 ani si mai am inca 2 ani. Daca mergeam la preotul paroh nu as fi primit asa un canon greu, dar pot marturisi din tot sufletul ca sunt bucuroasa ca am mers in pelerinaj pe la manastirile din Moldova si n-am reusit sa ma spovedesc decat la Manastirea Sihastria , unde bineinteles dupa toate marturisirile facute, am primit un canon " pe cinste ", da, il merit, nu-mi pare rau ca l-am primit, imi pare rau ca nu am voie sa ma impartasesc, insa ma rog la bunul Dumnezeu sa ma ajute sa pot tine canonul asa cum mi-a fost dat, insa ispitele nu ma ocolesc si sunt perioade in care pur si simplu nu ma pot ruga, sau a bate metanii. Cu postul se pare ca am reusit sa-l tin cum se cuvine, dar inainte de sfarsitul unui post visez noaptea ca beau lapte, de ex. si ma scol plangand speriata ca mi-am stricat postul. Sunt multe persoane care se spovedesc si se si impartasesc cu multa usurinta, nu am dreptul eu sa-i judec dar imi pare rau de mine, ca inca nu am acest drept. Doamne ajuta-mi in continuare!
|
