În prealabil postat de cuvant
(Post 564765)
Sunt ganduri si ganduri.. e bine sa-si doreasca omul ceva constructiv, sa zidesti, sa pui o caramida. E nevoie de traire, de liniste, de asezare, de slujire, de bucurie, de binecuvantare..e nevoie de Dumnezeu. Sunt ani si ani, sute, chiar mii si omul este prins in aceeasi lupta: cu lumea, cu potrivnicul, cu sine insusi. In lume suntem asaltati mereu, cuprinsi de febra aceasta a modernismului, a consumismului, a noului, a reformei, a schimbarii;potrivnicul este "cel viclean", gaseste slabiciunea omului si lupta ca prin aceste neputinte sa distruga, sa-l vicieze, sa-l indeparteze pe om de bine, de adevar, de Dumnezeu; si totusi am putea spune ca cea mai importanta lupta este cu noi insine. Iubirea de sine, iubirea de argint, mandria sunt capusele care desi le purtam dupa noi, adesea ne place sa defilam, prezentandu-ne ca niste oameni corecti, onesti, mari invatatori..in schimb in launtrul nostru stau ascunse gandurile noastre care de cele mai multe ori nu sunt tocmai constructive, ziditoare. In launtrul nostru este adesea este un mare gol, este lipsa lui Dumnezeu, pentru ca nu suntem oameni ai rugaciunii in duh si in adevar.
Si eu sunt unul dintre acei oameni lipsit de tot ce e maret..m-as bucura insa sa spun inca un cuvant: intre noi ortodocsii si catolici exista totusi o legatura, cat ar fi ea de firavara, as spune ca ne uneste invatatura Sfintilor Parinti din primele zece veacuri crestine, poate chiar mai mult. Despre neoprotestanti ce se poate spune, tocmai invatatura lor este straina de invatatura noastra; si cum nu avem aceeasi invatatura nu avem nici acelasi Invatator.
Bineinteles ca nefiind pe aceeasi cale, privind in directii opuse, si slujind unui Invatator diferit mereu vor fi ganduri viclene, rataciri, neintelegeri..
Sa fim oarecum mai obiectivi, mai pe inteles, ne va fi mai ziditor sa ascultam de invatatura Sfintilor Apostoli, a Sfintilor din primele veacuri crestine, decat invataura ratacita a oricarui "Pastor" al zilelor noastre. Daca voi avea inaintea mea un cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur acest cuvant are putere peste veacuri si veacuri..caci insusi Dumnezeu prin pronia Sa si-a ales asemenea slujitori. Neoprotestantii ignora aceste invataturi..nascocind ei altele bineplacute lor. Ar fi gresit sa explicam abordarea , actiunile lor ..ar fi din nou un prilej de disputa ..iar raspunsul se afle in ei insisi.
"Cum sa-L iubesc
Pe Cel pe care nu-L cunosc,
Traiesc o mare nestiinta,
Ascuns in gandul cel viclean
Sa ma hranesc din adevar,
Nu este cu putinta."
|
