Desi este, sau ar trebui sa fie, o banalitate, trebuie mereu sa avem in minte aceasta evidenta: Prin patimirea, moartea, invierea si inaltarea Sa, Cristos nu a lasat apostolilor nicio Biblie. In schimb, a lasat o Biserica

Cand primele carti din Biblie au fost scrise, Biserica se dezvoltase deja binisor. Dovada este chiar in...Biblie. Pe vremea cand nu exista nicio carte care sa se numeasca "Biblia", si nici chiar vreuna cu titlul "Evanghelia", episcopii se reunisera deja in primul Sinod. Papa trimisese deja primele doua enciclice. Avusesera loc primele schisme. Primii martiri fusesera deja incununati de Domnul. Dincolo de leaganul ei initial iudaic, Biserica se intinsese deja la neamuri. Citind Noul Testament, gasim nu o Biserica la inceput, ci o institutie functionand "la cheie". Cu organizare, ierarhie, canoane disciplinare, enciclice si pastorale, cu viata de obste, cu maretie si caderi. Este absolut imposibil pentru un spirit deschis, studiind Biblia si nimic altceva decat Biblia, sa nu vada ca Biserica de azi este Biserica de ieri. Biserica lui Cristos.

Pai adevarata viata duhovniceasca se cladeste cu nevointa.

Asta e varianta moderna la "fastfood" si binenteles "junkfood", tocmita pentru omul modern, care vrea ia mantuirea usor si repede si e dispus chiar si sa dea 10% din venituri pentru asta.

Insa desi fastfood -ul da "doar" cancer trupesc, fastfood -ul asta da cancer sufletesc, care asa cum spune Scriptura poate "şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena". Matei 10:28

De la Luther incoace a aparut ideea ridicola ca existenta Bisericii a fost/este legata de existenta tiparului :)

Si desigur, a "profetilor" care sa talmaceasca, pentru prostime, cum sa priceapa litera scrisa.
Si a reusit sa-i proasteasca atat de desavarsit, incat ei cred ca au "priceput" cu mintea lor, in nici un caz nu recunosc ca li s-a spus CE sa inteleaga de acolo, ca de fapt ei apara si promoveaza nimic mai mult decat o traditie moderna, un mod (gresit) de intelegere, nicidecum "crestinismul originar" cum au impresia.

Domnule Dragomir ceva nu imi este clar la dvs :) Nu stiu ce este mai aproape de realitate:fie doriti sa participati la dialog,fie sa folositi o aspecte din ce scriu eu ca rampa de lansare pt propriul discurs confesional.In prima situatie ma bucur daca doriti sa analizam impreuna.In a doua varianta trebuie sa va spun,asa ca un exemplu, ca in disputa Hippolit vs Zefirin/Calixst eu inclin sa-i dau dreptate primului desi inteleg ratiunile practice ale ultimilor doi.Ca sa stim pe ce coarda dansam :)

Buna remarca.
Si mie imi statea pe limba, dar din diverse motive am fost mai retinut.. :)

Si a reusit asta cu doar doua cuvinte: "Papa" si "enciclice", trebuie sa admiram totusi subtilitatea asta..

Aline profeti,in cadrul adunarilor crestine, existau chiar si in perioada Didahiei.Si aveau foarte mare libertate.Existau inca si in perioada Faptelor Apostolilor.Cum vezi rolul lor in acel context?Eu mereu m-am intrebat care era raportul lor exact cu adunarile crestine si cand a inceput sa apuna perioada lor.Sunt un caz foarte interesant.

Si care era rolul lor?
Unul dogmatic, ca la cei moderni?

Se substituiau ei Apostolilor in probleme de credinta?
Aveau, ca in cazul lui Miller, sau White (daca tot au deschis adventistii topicul asta) rolul de a fi un fel de "Papi" infailibili distrugand seturi de valori deja stabilite de generatii si inlocuindu-le cu altele noi? (in cadrul comunitatii crestine, ma refer).

Pai de exemplu cazul proorocului Agav,din FA.Omul vine de la Ierusalim in Antiohia(cel mai probabil era evreu)si profeteste ca va fi o foamete mare.Ucenicii il asculta.De ce l-au ascultat,el nu era numit(autentificat expres in acest sens) prooroc de catre apostoli,el venise cu aceasta calitate cel mai probabil dintr-o adunare iudeo-crestina sau poate chiar strict iudaica.Si atunci intrebare:ce conditii trebuia sa indeplineasca un om pentru a fi considerat profet credibil?PS:nu ma intereseaza doamna White.Poate o fi avut calitati dar dpdv al studiului crestinismului nu este nici macar personaj marginal si nu a avut nici o competenta pe parte de analiza a acelor timpuri.Totusi m-as bucura sa raminem la propunerea initiala,imi plac discutiile ramificate dar tindem sa diluam scopul initial.

Vrea cineva sa analizam,pe problema duminicii trei scrieri crestine timpurii? :)

eu unul îs ok, poate așa mai învăț și cîte ceva despre istorie. Și referitor la articolul ce l-am copiat, nu neg faptul că sunt și greșeli...totuși Duminica era zi de sărbătoare pentru păgîni,ș,i în mod ciudat Crăciunul și Paștele cam uită de nașterea și patimile lui Isus și se îndreaptă spre Moș Crăciun și Iepurașul de Paște... dacă întrebi un copil de Crăciun te asigur că începe a țopăi și a-ți vorbi de Moșu.

Prostia omeneasca e mare, asta inteleg eu de la treaba cu Mosul.
Si respectivul personaj(a carui evolutie e interesanta) e un leitmotiv care depaseste granitele confesionare, ca sunt respectivii ortodocsi, protestanti sau catolici.

Toate zilele intre joi si marti sunt zile de sarbatoare pentru niste grupuri religioase.
Asta nu spune nimic.
Si oricum, daca era asa, ar fii trebuit ca Bisericile Orientale(India, Egipt, Armenia, Etiopia, etc.) care in mod practic s-au dezvoltat independent de restul crestinatatii aproape de la inceput, sa fie sambatiste.
De fapt, ei sunt un studiu de caz interesant al istoriei eclesiastice, si un reper cand ne trezim cu teorii ca de fapt, nu stiu ce lucru important din crestinism e furat din nu stiu ce religie, sau ca a fost instaurat de Constantin.

Domnule Pelerin, asteptam cu nerabdare.