Multumesc pentru parere. Totusi consider ca trebuia sa va limitati la ceea ce v-am raspuns dvs. si nu sa, sariti repede sa ma criticati. Va rog sa nu mai interveniti. Multumesc.

Am uitat sa mentionez ca am ascultat sfatul care spunea sa intru pe Ortodoxia Tinerilor, tocmai mi-am facut cont, si as dori sa tin legatura cu tine Andreea25, si cu cine mai doreste. Primesc sfaturi si le accept dar va rog sa ma intelegeti ca am fost foarte suparata atunci cand am inceput subiectul acesta si nu imi este tocmai usor. Numai bine!

Nu se spune nicaieri ca aceasta fata/femeie nu isi doreste casatorie ci doar ca trebuie sa existe o perioada de amicitie in care cei 2 se vor cunoaste cat de cat.
Daca ambii au duhovnic si frica de Dumnezeu nu vor cadea in pacat inainte de casatorie,cu conditia sa nu impinga nici lucrurile de asa natura incat sa fie tentati.

Acum nici eu nu stiu despre ce anume vb dumneaei :) Nu am vazut sau intalnit pe nimeni nici macar in cercul de prieteni care sa te ia de nevasta la a doua"vedere".
Nu cred ca aceasta este o reala problema in randul barbatilor.

O data un baiat asa m-a abordat: "Vrei sa ne cunoastem in vederea casatoriei? Eu sunt in ultimul an la Teologie si vreau sa fiu preot si trebuie sa ma casatoresc." Adica sa ne luam repede numai ca sa fie el preot. Nu mi-a placut de el si de felul in care aborda lucrurile in primul rand. Asa a sunat ca si cum el vrea o sotie ca pe un obiect de care are nevoie sa poata fi preot si nu conta nimic altceva, nicidecum pentru iubire. El deja ma vedea ca merg in orasul in care locuia el sa stau acolo. Chiar daca nu aveam nimic incepea sa imi vorbeasca despre relatii intime atunci cand va fi preot, despre perioadele interzise, cele de post s.a.m.d cand eu nici nu am adus subiectul in discutie. Nu mi-a placut deloc! Ulterior s-a casatorit foarte repede cu o fata cunoscuta de foarte putin timp.

pentru ce incerci sa fortezi "mana lui Dumnezeu"? Crezi ca EL nu stie de acesta dorinta a ta de a avea pe cineva alaturi de tine si ati intemeia o familie? Ai rabdare, roaga-te, si bunul Dumnezeu iti va scoate in cale baiatul cu care vei fi fericita toata viata. Din cate am inteles ai doar 25 de ani. Multi inainte! Ai toata viata inainte. Te vei casatori (cu un baiat bun) atunci cand Dumnezeu va hotari ca e timpul (Dumnezeu nu greseste niciodata). Graba de a te casatori si neincrederea in judecata divina (asta dovedeste afirmatia ta: eu sunt buna si cum se face ca nu am noroc?) va duce numai la esecuri. Scuza-ma daca am fost putin aspru, dar o spun cu toata dragostea.
ps: apropos, eu m-am casatorit la 36 ani, si sunt FOARTE fericit alaturi de sotia mea. Daca m-as fi grabit (si eram pe punctul de a o face)...viata mea ar fi fost un iad. Ai rabdare si incredere in Dumnezeu, si nu vei regreta. Doamne ajuta!

Casatoriile incheiata in graba, fara ca cei doi sa se cunoasca un timp rezonabil, de obicei se termina la fel de repede pe cat incep!
Nu stiu de ce trebuie atata graba la casatorie (cand acesta este un aspect foarte important din viata unui om si ar trebui mai bine chibzuit!)! Chiar doi oameni (indiferent ca e preot, doctor, tractorist sau strungar!) nu pot sa se cunoasca, sa discute intr-o cofetarie sau parc, sa vada intai niste principii , idealuri sau pasiuni comune, sa vada cum se completeaza reciproc in diverse situatii, ce fel de caractere au, etc ?! Chiar repede, imediat si peste noapte la "sfatul popular" ?!

multumesc si eu
 

Draga Ana,
daca se poate trimite mesaj privat cu adresa ta de email si doresti sa imi mai scrii, te rog, trimite-mi unul. Eu nu ma prea pricep cu internetul "aiesta" si, in plus, sunt incepatoare intr-ale forumurilor. De aceea pot sa te inteleg foarte bine in ceea ce spuneai, ca ti-a fost greu sa iti deschizi inima aici. Dar eu spun ca este si un act de curaj si o mana intinsa si sunt sigura ca multi te vor ajuta. Am citit sfaturi bune, mai ales marturia dlui Stefan Florin mi s-a parut foarte frumoasa.

Cat despre intrebarea ta, mi-am pus-o si eu, deseori. Insa, draga Ana, daca ne uitam mai bine la oamenii aceia necredinciosi sau la femeile nu tocmai foarte cinstite care par a avea casnicii trainice, nu se poate sa nu ajungem la concluzia ca, de cele mai multe ori, ceva nu merge... Ori intervine gelozia, ori plictiseala, ori altcineva, ori regretele, ori copii distrusi... Oricum, eu, una, sa stii ca o casnicie care sa dureze cu adevarat, nu am vazut decat la oameni credinciosi. Nu o spun cu habotnicie, departe de mine asa ceva, ci ca o observatie realista. Cred ca din cauza ca acesti oameni au principii pe care le chiar le tin si ca Dumnezeu ii binecuvinteaza. De exemplu, desi nu il cunosc pe dl Stefan Florin, cred ca are o casnicie frumoasa si matura. Se vede din felul in care scrie despre aceasta.

Si sa stii ca probleme vor fi si dupa casatorie. Ele nu dispar, doar imbraca alte forme. Insa, daca alegerea a fost cu pace si cu dragoste nefortata, sa stii ca ele dispar si, in ciuda crizelor, vei dori sa mergi mai departe, langa alesul inimii tale. Suna romantic, dar nu e nimic idealist aici. Inveti sa faci unele compromisuri, sa mai dai de la tine, sa mai iei de la celalalt, sa apreciezi cand celalalt da de la el pentru tine... Si Dumnezeu binecuvinteaza! Niciodata nu stim cum se va sfarsi dar cred ca, daca avem ingaduinta, ne smerim in fata duhovnicului, ii respectam sfaturile, cred ca Dumnezeu ne va ajuta sa mergem cu bine.

Cat despre 25 ani, e o varsta frumoasa - este varsta la care incepi sa doresti sa te asezi undeva, la un locusor al tau... De acum incepi sa aduni la cuib - azi un pai, maine altul... si tot asa, pana cand il vei face impreuna cu altcineva. Poate dura si ani... Dar sa stii ca poate Dumnezeu iti randuieste altceva sau un altcineva la care nici nu te gandeai. Nu cred ca scopul este sa gasesti un "baiat credincios". Eu cred ca tu, asa cum esti, cuminte si credincioasa, nici nu vei putea gasi un alt baiat decat "credincios", dar va fi de o credinta care pe tine te va odihni si nu te va tulbura... Daca te tulbura, sa stii ca nu e el alesul. Si e important ca voi sa va cunoasteti un pic, macar cateva luni, pentru ca una este sa vorbesti cu el pe mail sau la telefon si alta e sa traiesti alaturi de el lucruri in aparenta "banale" cum ar fi gatitul, plimbatul, sapatul in gradina (daca ai gradina :) ), rugaciunea... Dar nici nu e bine sa astepti prea mult, 2 sau 3 ani... Cel mai bine este sa gasesti un duhovnic care sa aiba si experienta cu tinerii si sa urmezi cu toata increderea sfaturile sale. Eu tot asta spun :)!

la intamplare
 

ps. Si ia uite ce am gasit chiar aici pe forum, deasupra, unde era o reclama la o carte despre casatorie: "Casatoria are mangaieri multe, dar este insotita si de multe tulburari si necazuri, uneori foarte adanci." Asa ca sa ne punem increderea in Dumnezeu si sa credem Lui ca ce ne-a gatit e ceea ce e mai bine pentru noi!! Sa ne ajute Dumnezeu sa ne intarim in aceasta credinta.

Dar ceva concret, serios, aveai sa-i reprosezi?
Pentru ca, cine stie, poate aia a fost sansa vietii tale.

Pai cred ca greseala sta in modul in care evaluezi trainicia/frumusetea casatoriei altora, uitand care ar fi scopul casatoriei si binenteles si barbatii (altora), fara a ajunge sa-i cunosti cu adevarat.