cica bizantinii aveau un proverb care era ceva de genul: „cand te vaneaza imparatul fugi si ascunde-te, cand te vaneaza Dumnezeu aseaza-te si asteapta” (apropos de a ne lasa cuprinsi/prinsi)

Ce ai dort sa spui prin aceasta afirmatie? Ce popor poate fi mai evoluat din punct de vedere spiritual, daca nu popoarele ortodoxe? :)

.......:)

Greu si cu asezatul, greu si cu asteptatul, deseori...:) Actiunea, agitatia, nelinistile ne cam fura veacul.
Domnul sa ne miluiasca!

Pentru mine, Ortodoxia este o comoara. O comoara primita fara sa o merit si pe care trebuie sa invat s-o pretuiesc. Asa cum o piatra pretioasa are valoare numai in mana unui bijutier sau in mana unei doamne elegante, nu si printre jucariile unui copil, tot asa Ortodoxia este pretuita doar de catre cei care stiu sa se bucure de frumusetea si de bogatia ei.

Intre Ortodoxia practicata si cea declarata exista diferente uriase. Ortodoxia practicata este mantuitoare si chiar sfintitoare, in timp ce Ortodoxia declarata fara o vietuire crestina in conformitate cu invatatura ortodoxa nu ne ajuta cu nimic.

Am vrut sa spun ca un popor format din oameni care fac binele din proprie convingere, si nu din dorinta unei mantuiri, sau frica de pedeapsa lui Dumnezeu, ar putea gasi Ortodoxia nu neaparat rea, dar poate un pic redundanta.

Desigur, dupa cum decurg lucrurile, un astfel de popor nu cred ca exista, dar totusi cred ca exista oameni care au virtutile moralitatii ortodoxe innascute, si nu cred ca binele pe care il fac este un troc in vederea castigarii unei eventuale vieti de apoi.

Frumos cuvant, inspirata imi pare (chiar foarte mult) trimiterea la copil/copilarii... Desigur, nu pentru a pune in umbra inocenta copilariei ci pentru a evidentia faptul ca omul crestin isi insuseste treptat discernamantul, pretuirea adevaratelor valori, criterii limpezi de apreciere, cu vremea jertfirea celor fara de valoare pentru dobandirea celor cu adevarat pretioase. (ori, copiii, stim bine ca nu fac mereu asa, dimpotriva...:) chiar noi adultii ne aratam copii, adeseori, cand incurcam lista prioritatilor)

Un exemplu de copilarie: Acum cateva minute, la telefon, Tudor mi-as spus ca accepta, nu-i problema, sa il opereze doctorul de amigdale (a facut o amigdalita ingrozitoare), doar pentru ca in sala de tratament au televizor si se poate uita la desene animate... (noi nu avem tv acasa si el gusta din desene doar cand e invitat la rude sau prieteni...). Asadar a ales sa renunte la frica de amigdalectomie, pretuind mai mult bucuria intalnirii desenelor... Of!......:)

P.S. Ma simt incurcat cu privire la distinctie sfintire-mantuire (spuneai, oarecum sugerind o gradatie, "mantuitoare si chiar sfintitoare"). Eu nu o pot concepe, in ruptul capului. Chemarea Domnului Hristos e aceeasi pentru toti ("Fiti sfinti precum Tatal vostru din Ceruri Este!"), iar aceasta pentru mine inseamna ca suntem chemati la sfintenie, altfel spus la mantuire. Nu reusesc sa fac distinctia, sa fiu iertat... Mantuire inseamna sfintire si sfintenie, iar sfintenia este mantuire si mantuitoare. Oare zic bine?
Domnul sa ne miluiasca! AMIN+

Iata o problema in care ma incurc si eu. De ce? Pentru ca nici in vesnicie nu vor fi la fel toti cei care se vor mantui. Insa, m-am documentat si ai dreptate tu. Toti cei care se mantuiesc dobandesc viata vesnica, iar de acolo e treaba lui Dumnezeu sa stabileasca ierarhiile. Cei mai placuti vor fi recunoscuti ca sfinti si de catre oameni deoarece ii vor ajuta si dupa trecerea la cele vesnice. Insa mantuirea este o lucrare de Duh Sfant si presupune in primul rand iertarea pacatelor, deoarece nimic necurat nu va patrunde in Imparatia cerurilor. Asadar, sa-mi invat lectia. Cei mantuiti, in sens mai larg nu au cum sa nu fie sfinti, dar nu in intelesul pe care-l dam noi sfintilor trecuti in calendare.

Am in vedere:
Pilda tânărului cel bogat

Evanghelia după Matei, Capitolul 19
16. Şi, iată, venind un tânăr la El, I-a zis: Bunule Învăţător, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică? 17. Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile. 18. El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb; 19. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. 20. Zis-a lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte? 21. Iisus i-a zis: Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi. 22. Ci, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuţii. 23. Iar Iisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în împărăţia cerurilor. 24. Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului, decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu. 25. Auzind, ucenicii s-au uimit foarte, zicând: Dar cine poate să se mântuiască? 26. Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă.

Iertare ca intervin si sper sa nu te superi , dar aici sinceritatea ta este drept de luat in seama , mai ales ca este o intrebare care ne framanta pe toti ! Domnul mai spune " Lucrati mantuirea voastra "(Filipeni 2, 12) , iar aceasta o facem zi de zi , ceas de ceas , cu toate caderile noastre . Mantuirea te sfinteste , asta da cu siguranta , dar nimeni pe acest pamant , decat cu foarte mici exceptii , a ajuns la sfintenie . Noi tindem catre sfintenie , dar daca s-ar pune problema ca numai cei sfinti s-ar putea mantui , atunci cu adevarat Imparatia lui Dumnezeu ar fi cam pustie .
Mantuirea este un proces extrem de complicat , complex si continuu pe tot parcursul vietii noastre , si nu cred ca se opreste definitiv aici , caci El ne spune "Lucrati mantuirea voastra", deci ne indeamna in a incepe a lucra , a ne nevoi , a ne stradui , dar finalizarea sta in puterea lui Dumnezeu , caci ceea ce noi nu putem , si nici nu intelegem pe deplin , la Dumnezeu este cu putinta. Nimeni nu va putea spune ca in aceasta viata este mantuit , dar prin mantuire cu siguranta ne vom sfinti prin unirea cu Dumnezeu , pana atunci lucram , lucram si iar lucram , de rest se va ocupa bunul Dumnezeu . Slefuirea finala este in mana Lui si numai a Lui !
Multa sanatate lui Tudor si un an nou mai bun !

Putem cadea intr-o alta capcana duhovniceasca si sa credem ca, daca am cazut intr-un anume pacat sau in mai multe, nu ne mai mantuim. Aici este de fapt marea milostivire a lui Iisus Hristos. El a venit sa ne arate Calea, Adevarul si Viata si ne primeste la pocainta in orice ora din ziua vietii pamantesti. Sa avem nadejde.

Tocmai asta am vrut sa subliniez si eu in postarea de mai sus !