Indobitocirea copiilor prin vizual si nu numai
 

Problema nu este televiziunea in sine, ci modul cum este folosita si calitatea programelor difuzate! Progresul tehnic poate fi bun- daca este folosit in scopul imbunatatirii vietii omului, dar poate fi si rau- daca este utilizat intr-un mod distructiv!

In legatura cu aceasta calitate a programelor difuzate, aici CNA-ul ar trebuie sa intervina mai ferm, pentru a interzice difuzarea acelor programe cu efect nociv asupra copiilor, dar si a adultilor!

Probabil nimeni nu poate avea nimic impotriva de exemplu cu difuzarea la tv a unor documentare despre natura, stiinta si tehnica, a unor dezbateri politice sau a unor filme de calitate, romanesti sau straine! Pentru copii, iarasi nu cred ca ar fi cineva impotriva difuzarii unor desene animate cu Tom si Jerry sau Bugs Bunny!

Cele mai bune programe TV au fost cele de până-n '89.

Indobitocirea copiilor prin tv si nu numai
 

Hmm- aici tine de gusturi! Oricum, in anii 70'' cu siguranta erau programe de calitate foarte buna: filmele italiene si franceze, cu actori foarte buni (Alain Delon, Jean Paul Belmondo, Louis des Funes, Jean Marais, etc), emisiunile umoristice si de divertisment cu marii actori romani, emisiunile de cultura generala- "Telenciclopedia"", etc! E adevarat ca atunci existau si regizori realizatori tv foarte buni- Tudor Vornicu, Dan Mihaescu, Alexandru Stark, etc)!
Din pacate dupa 1985, din cauza acelei politicii de ëconomie"", durata de emisie a TVR s-a redus la doua ore pe zi, desi la cat curent electric consuma televiziunea nu se facea cine stie ce economie!

Nu, dar făceam noi, "telespectatorii". Oricum n-aveam "curent", nici măcar de la 20 la 22, aşa că economia era maximă.

Indobitocirea copiilor prin tv
 

Intradevar, au fost niste greseli de parcurs! Din cate am putut afla- marturia lui Silviu Curticeanu (fostul sef de cancelarie a lui Ceausescu) din "Dosarele istoriei"", acele restrictii la curent s-au datorat faptului ca prin nefunctionarea la capacitatea proiectata a unor grupuri energetice de la Turceni si Rovinari, nu s-au putut livra in sistem cca 1000 Mw, la un consum ce era de 10.000 Mw zilnic!
Ce nu am inteles - de ce acei specialisti foarte buni in economie, finante si relatii externe- Stefan Andrei, Cornel Burtica, Nicolae Vacaroiu de la CSP, Theodor Stolojan, Mihail Florescu, si chiar Iulian Vlad (care cu siguranta stia starea de nemultumiri a populatiei) nu s-au dus in corpore la Ceausescu sa-i prezinte situatia reala, si sa-i propuna solutii realiste de remediere a problemelor existente!

Tu eşti pe bune sau doar te faci? :39:

Indobitocirea copiilor prin televiziune
 

Ar fi bine ca inainte de a face äluzii"" sa stiti despre ce vorbiti! Daca vreti sa discutam despre chestiuni economice sau istorice in legatura cu ce a fost in Romania inainte de 1990 nici o problema! Insa sa discutam pe date concrete, cu cifre! Eu tot ce am spus am spus la modul serios, fara gluma si fara mistouri ieftine!

-conteaza foarte mult si calitatea programelor difuzate dar si numai tehnologia-micul ecran- tv,pc,plasma,smartphone,tableta influenteaza creierul copiilor mai ales- asa zice Virgiliu Gheorghe si studiile

-VIZIONAREA TV CONTRIBUIE LA DIMINUAREA CONTROLULUI INTERIOR AL PROCESELOR MENTALE –FACAND DIN OAMENI NISTE ZOMBI-

“Captivarea puternică a atenţiei de către televizor este cauzată de efectele tehnice (schimbări bruşte de plan) sau de trucurile stilistice care apelează mecanismul involuntar al reacţiei de orientare, răspunsul instinctual la un stimul nou sau la o mişcare bruscă, mişcări pe care creierul le percepe ca semnale ale unui potenţial pericol.
- Copiii, obişnuindu-se de mici cu astfel de experienţe care îi bruschează, le seduc atenţia (mediul TV), când sunt puşi în faţa realităţii (diferite activităţi zilnice) care nu şochează în nici un fel, nu-şi mai pot concentra atenţia.
- Controlul din exterior al atenţiei prin aşa-numita „reacţie de orientare” în faţa pericolului, nu numai că nu favorizează dezvoltarea centrilor superiori ai atenţiei aflaţi în cortexul prefrontal, ci chiar îi inhibă. In faţa televizorului, omul nu trebuie să facă un efort personal de evaluare a situaţiilor şi de concentrare a minţii.
Privitul la televizor nu necesită decât predarea pasivă, pentru trăirea unei experienţe ce nu cere un efort conştient de concentrare din partea telespectatorului."

-cercetătorii au ajuns la concluzia că aceste trucuri stilistice provoacă apariţia unui număr foarte mare de reacţii involuntare care pot duce la orientarea atenţiei prin creşterea semnificaţiei mişcării detectate. Atracţia se pare că se datorează răspunsului biologic de orientare, descris prima oară de Pavlov în anul 1927. Acest răspuns este instinctul vizual sau reacţia auditivă la orice stimul nou sau la un stimul care se manifestă brusc. Prim-planurile care se schimbă brusc, mişcările rapide ale aparatului de filmat ţin în alertă creierul deoarece acestea agresează reflexul de a menţine, în mod anticipat, un control al spaţiului în care ne aflăm, al unei distanţe stabile, date între unii şi ceilalţi. Marea parte a efectelor speciale, prezente pe micul ecran, sunt percepute de creier ca semnale ale unui potenţial pericol.


Practic, atenţia orientată sau răspunsul de orientare pe care îl provoacă televiziunea este nu numai un răspuns al creierului la un stimul ce anunţă pericolul, ci chiar efectul unei agresiuni pe care sistemul nervos o percepe ca atare şi reacţionează la ea; înseamnă supunerea creierului sau a sistemului nervos la o serie continuă de agresiuni ce violează ordinea interioară a acestuia. Acest fenomen constituie una dintre cele mai importante cauze a permanentei agitaţii mentale, pe care o presupune vizionarea TV, a apariţiei hiperactivităţii, a pierderii vigilenţei şi deprinderii creierului cu această orientare a atentiei din exterior şi, în consecinţă, a diminuării controlului intern al atentiei.


Abia în adolescenţă oamenii devin capabili să abordeze ţintele de viitor şi să utilizeze centrii superiori ai atenţiei aflaţi în cortexul frontal. Dacă în această perioadă de dezvoltare, intervin unii factori medii care împiedică maturizarea completă a acestui circuit al atenţiei, atunci vor apărea probleme în controlul atenţiei şi, cum vom vedea mai departe, în organizarea comportamentului. Vizionarea TV câteva ore zilnic, încă din primii ani de viaţă, este un astfel de factor. Dezactivarea aproape completă a controlului intern al atenţiei pe perioada vizionării poate avea o contribuţie esenţială la nedezvoltarea nivelului superior al circuitului neuronal al atenţiei, controlul din exterior al atenţiei prin aşa-numita „reacţie de orientare” in faţa pericolului, nu numai că nu favorizează dezvoltarea centrilor superiori ai atenţiei, aflaţi în cortexul prefrontal, ci chiar îi inhibă. în fata televizorului, omul nu trebuie să facă un efort personal de evaluare a situaţiilor şi de concentrare a minţii. Vizionarea TV nu necesită decat predarea pasivă, pentru trăirea unei experienţe, ce nu cere un efort conştient de concentrare din partea telespectatorului. Acest model de comportament şi de răspuns neuronal la un stimul repetat zilnic pe o perioadă lungă va avea tendinţa de a se extinde şi în momentele în care va lipsi acest tip de stimul (imaginea TV). tinerii nu numai că vor pierde, în timpul vizionării, posibilitatea dezvoltării centrilor superiori ai atenţiei, dar nici după consumarea acestei experienţe nu vor mai avea dispoziţia de a se implica activ şi concentrat într-o activitate. De fapt, repetiţia înseamnă dezvoltarea deprinderii, iar aceasta este chiar esenţa învăţării, spune J. Healy.Prin urmare, vizionarea TV slăbeşte controlul intern al atenţiei, capacitatea tinerilor de a-şi susţine sau concentra atenţia până la finalizarea activităţii desfăşurate şi, practic, deprinde creierul să răspundă automat la stimulii externi cultivând o atitudine mentală pasivă.
Primul efect al televiziunii este crearea unei atitudini mentale pasive"

- Toate studiile privitoare la efectele televiziunii, fie că se referă la copii, fie la adulţi, constată că vizionarea este un factor important în generarea unui comportament pasiv. - Proporţional cu timpul dedicat vizionării, se poate constata o micşorare a vigilenţei generale. De asemenea, se înregistrează o scădere vizibilă a perseverenţei, a voinţei şi dispoziţiei de a urmări activ rezolvarea unei probleme.
- Din punct de vedere neurologic, cercetătorii explică acest fenomen prin apariţia unei dependenţe de ritmul cerebral alfa, activitate corticală cu care omul se deprinde pe parcursul miilor de ore petrecute în faţa ecranului. Obişnuiţi de mici cu această stare mentală, oamenii vor fi permanent înclinaţi sau atraşi de activităţile distractive ce introduc mintea în aceeaşi stare pasivă, de relaxare.
- Pe termen lung, vizionarea TV diminuează puternic capacitatea de implicare în propria existenţă, determină pasivitate în planificarea activităţilor viitoare şi în organizarea programului zilnic, cultivă plictiseala, dezinteresul sau apatia.
- Vizionarea TV, prin afectarea activităţii cortexului prefrontal, conduce, de asemenea, la reducerea activităţii voluntare (hipokinezia), un simptom specific acestei afecţiuni.
Proporţional cu timpul dedicat vizionării, se poate consta-o micşorare a vigilenţei generale.” De asemenea, se înregistrează o scadere vizibilă a perseverenţei, a voinţei şi dispoziţiei de a urmări rezolvarea unei probleme.
Apariţia undelor alfa în timpul vizionării sunt o dovadă clară, din punct de vedere neurologic, a stării de pasivitate a celui care se află în fata televizorului.
„Dacă obişnuieşti sau creşti copii în unde alfa, susţine Kane, doctor în neuropsihologie, referindu-se la activitatea corticală din timpul vizionarii TV, atunci ei vor deveni dependenţi de alfa cum se întâmplă cu orice stare hipnotică”. Televizionarea poate determina apariţia unui comportament pasiv, în mod indirect, prin afectarea ariilor cortexului prefrontal. Este cunoscut faptul că vătămarea cortexului prefrontal conduce la „reducerea activităţii voluntare (hipokinezie), care, în activitatea cotidiană, se manifestă prin neglijenţă şi delăsare, iar în planul exprimării verbale prin aspontaneitate, sărăcie verbală, dificultăţi în evocarea cuvintelor şi stereotipii verbale”.Agitaţia sau hiperactivitatea ce apare în urma vizionării nu trebuie confundată cu starea de vigilenţă şi activitate. Dimpotrivă, acestea epuizează mintea şi îi slăbesc omului puterea de a-şi organiza gândurile şi comportamentul. Copiii, spre exemplu, chiar când nu devin apatici” şi sunt agitaţi, mişcându-se încontinuu, nu sunt capabili totuşi să-şi imagineze şi să-şi organizeze jocul. Au mai curând tendinţa de a deveni violenţi sau de a mima acţiuni sau personaje văzute la televizor.”
Pe termen lung, vizionarea TV diminuează semnificativ capacitatea de implicare în propria existenţă, determină pasivitate în planificarea activităţilor viitoare, în organizarea programului zilnic. Oamenii găsesc tot mai greu energia, dispoziţia şi puterea de a lupta pentru a-şi schimba viaţa. Ei nu mai pot lua hotărâri singuri, nu se mai pot opune nici unei măsuri politice, sociale sau comunitare. De altfel, proporţional cu creşterea timpului petrecut la televizor, scade dispoziţia sau plăcerea unei implicări în viaţa comunitară şi chiar în cea de familie. în principiu, televiziunea cultivă plictiseala, dezinteresul sau apatia şi inhibă comportamentele sau iniţiativele de ordin subiectiv, ca reflex al voinţei şi reflecţiei personale.

-televizorul este atât un instrument capabil să submineze pana la anulare orice iniţiativă personală, orice comportament intenţional, cât şi să condiţioneze anumite răspunsuri sau atitudini care nu reflectă voinţa liberă şi interesul real al persoanei umane. Practic, după cum sugerează mulţi dintre cercetători, vizionarea TV contribuie în mod esenţial la diminuarea controlului interior al proceselor mentale şi Ia preluarea acestuia de către mediu (stimuli externi sau mijloacele de manipulare), „antrenând oamenii pentru a fi momâi (zombi)”.

Indobitocirea copiilor prin vizual
 

Pentru copii intradevar ar fi de preferat mai degraba decat televizorul sau calculatorul, activitatile sportive si miscarea in aer liber, mult mai benefica pentru sanatate!
De altfel, in anii 80'-'90', cand nu exista aceasta ""dominatie"" a aparaturii electronice (televizor, calculator, etc) si din punct de vedere fizic , dar si psihic, copii era mai sanatosi, neexistand multe din bolile de astazi! E adevarat ca si alimentatia era mai sanatoasa, mai naturala!