Din ce am citit scrie ca ascultarea daca ai deprins-o la copil atunci poti spune ca ai rezolvat toate problemele. Dar orice ceri de la copil TU trebuie sa faci mai intai (prin TU ma refer la ambii parinti, ca un copil nu este mai alintat decat acolo unde un parinte ii ofera ceea ce celalat ii interzice).
Pentru ca sa ceri copilului sa te asculte, tu trebuie sa asculti de Dumnezeu, de Biserica si de Stat.
Doamne ajuta !
Ionut

Cea mai frumoasa parte a vietii e copilaria. Sa nu le furam copiilor copilaria, deschizandu-le capul cu lucruri care tin de viata adulta. Sa nu le rapim posibilitatea de a invata dragostea platonica, permitandu-le sa aiba experiente sexuale inainte de vreme. Tot ce-i invatam, sa-i invatam cu dragoste, ca sa nu aiba nevoie de refugiu in cele "nepermise".

Mi-am amintit de povestea unei romance, care s-a mutat in Elvetia. Fiica doamnei, ajungand la frumoasa vasta de 17 ani, ii reproseaza mamei: De ce m-ai invatat sa ma "pastrez", ca pe baietii de aici numai sexul ii intereseaza? Mamai ii raspunde: Pai, du-te si fa sex. La care raspunde fata: Acum nu mai pot eu sa ma duc cu oricine. Fapt autentic.

Deci, ceea ce sadim la un copil in timpul copilariei, da roade.

Am o fetita de 11 ani si deja ma confrunt cu probleme grave:tendinte emo,fumat,minciuna,preocupare exagerata de aspectul exterior,trandavia.
Nu stiu cum sa procedez sa nu inrautatesc situatia.

Tine post si roaga-te pentru ea. Spunea un parinte ca atunci cand nu le putem vorbi copiilor nostri despre Dumnezeu, atunci sa Ii vorbim lui Dumnezeu despre ei.

Sper sa nu te superior pe mine, dar daca al meu copil al avea probleme grave, as considera ca eu sunt principalul vinovat si as incerca sa schimb ceva la mine.

Poate ar trebui sa iti gasesti un duhovnic la care sa cauti indrumare.


Poate ar trebui sa cauti rezolvare problemelor din familie, sa dedici mai mult timp copilului. Eu incerc sa fac treburile casnice cand copilul este la scoala sau doarme etc.. Iar in rest stau cat mai mult cu el, facem teme, citim, ii ascult vorbaria infinita etc... Incerc sa fiu o prezenta reala in viata lui, nu doar il hranesc si imbrac. Pt. aceasta evident ca sa sacrificam alte lucruri, in special timpul personal (adica timpul de privit tv, de iesit cu prietenii, de citit carti sau alte lucruri pe care le faci ignorand copiii).
Fiul meu poate face temele singur, dar are nevoie sa stie ca ma intereseaza progresul lui, ca imi pasa, ca ma implic etc.
De asemenea, poate nu strica sa controlezi mediul social al copilului, sa-i restrictionezi relatiile daca are example negative in mediul ei social.

Cat despre trandavie, eu am regula: la mine in casa nu se sta degeaba.
Dar acestei reguli ne supunem toti (si parintii). I-am explicat sa pierderea timpului este pacat grav (timpul vietii este un dar de la Dumnezeu, trebuie folosit intelept).

Aaa, am uitat sa mentionez un detaliu esential in educarea copilului: NU TV! Nu avem tv prin cablu.
Iar internetul il poate folosi daca face proiecte pt scoala, dar sub supravegherea noastra (calculatorul e la vedere si are un ecran imens.. Nu exista dubii ca ar putea intra pe situri nepotrivite).
Vedete din muzica.. La asta ne-am gandit din timp si am obisnuit copilul cu muzica clasica. Atat de mult s-a obisnuit incat imi cere sa inchid radioul cand suntem in masina (sau caut un post cu muzica clasica).
Povestesc asta ca sa arat ca se poate. Sincer, sunt si eu uimita ca ai mei copii nu sunt interesati sa asculte gaga si alti gangaviti moderni.. Nu ne asteptam la un rezultat atat de bun.

Solutii exista pt orice probabil, dar trebuie multa munca din partea parintilor.

Cand avem copii nu stiu daca e bine sa dam sfaturi sau sa judecam alti parinti.
E usor sa dam sfaturi dar nimeni din afara nu poate sti ce e in casa cuiva.
Calea de mijloc e foarte greu de gasit in privinta educatiei copilului. Regulile jocului se schimba in functie de varsta copilului. Cand e mic sau la pubertate poti sa-i impui sa asculte doar muzica clasica, insa, cand va deveni adolescent nu prea. Nici nu stiu daca e chiar buna impunerea unor reguli....acel copil va avea tendinta sa faca lucruri interzise in special cand va ajunge la adolescenta. Trebuie sa le lasam libertatea de-a alege indiferent ca e vorba de felul de mancare sau de muzica pe care-o asculta sau de hainele pe care le imbraca sau de scoala unde se duce sau meseria pe care o va alege ! Comunicarea...da, este cea mai importanta in educatia unui copil. Ca sa poata sa discearna binele de rau trebuie sa comunicam cu ei indiferent cat suntem de obositi sau de ocupati pentru ei trebuie sa ne facem timp. Tot ceea ce dorim noi, parintii,sa le impunem cu forta nu va duce la nimic bun. Trebuie sa-i invatam sa se bazeze in viata doar pe ei insisi!

interdictia
 

1. Evident ca la o anumita varsta copilul face ceea ce vrea. dar exista sansa mai mare sa faca ceea ce a fost INVATAT sa faca.
Daca este lasat de mic de capul lui, nu va avea repere, nu va stii pur si simplu care este comportamentul dezirabil.

2. La adolescenta multi experimenteaza, poate, fumatul, consumul de bauturi alcoolice etc..
In baza principiului enuntat de tine ("de ce sa-i interzici, ca mai rau va face!") ar trebui poate sa-i oferim tigari de mic pt a nu exista "tentatia" cand va fi mare??? Sau cum.

3. "Fortarea" copilului de a asculta muzica clasica este perceputa ca o nenorocire doar de cei care nu au intrat in contact cu asa ceva.
Eu am descoperit muzica clasica atunci cand aveam vreo 14 ani,m-a impresionat si-mi amintesc clar ca am fost indignata ca nimeni nu m-a pus in contact cu asa ceva mai devreme.


Dar lucrurile stau cam asa: arta iti educa perceptia. Pictura te invata sa vezi, muzica te invata sa asculti etc.. Copilul este in formare si lucrurile cu care intra in contact ii vor modela felul in care percepe lumea. De sa-l las sa asculte muzica pop?
Ce ar putea invata (bun, adica) din asa ceva?
Poate nu toti parintii cunosc, dar copiii se "educa" prin muzica, preiau cu usurinta non-valori promovate prin versuri, imagini, stil de viata etc...

Crezi ca un copil care este directionat de parinti si protejat de gunoaiele pe care e serveste azi mass media este un copil chinuit?
Copiii sunt capabili de lucruri extraordinare si cred ca este un mare pacat sa-i lasi sa se risipeasca in lucruri fara sens.
De ex (pianist la 3 ani):
http://www.youtube.com/watch?v=whFld...eature=related

(In mod normal se considera ca la 3 ani un copil este incapabil sa invete pianul, profesorii accepta in cel mai bun caz copii de la 5 ani. Dar parintii au reusit totusi sa-l invete. Mi se pare impresionant).

Felicitari Ana!!!!Mai rar intalnesti oameni care gandesc ca si tine!Tot respectul pentru stradania ta cotinua(nu cred ca e degeaba;cred ca rezultatele sunt pe masura jetfei)!Dumnezeu sa ne daruiasca intelepciune tuturor celor care suntem parinti ca sa facem cum si ce este mai bine pentru ei atat sufleteste cat si pentru latura fizica(mi-a placut:"nu doar ii hranesc si ii imbrac")
FELICITARI!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Exemplul este foarte important. Caracterul copiilor se formeaza cu adevarat prin viata si exemplul parintilor, nu prin sfaturi seci. Mitropolitul Hierotheos Vlachos spunea la un moment dat ca unii parinti evita sa impuna o disciplina copiilor lor pentru ca sunt lipsiti ei insisi de disciplina. NU pot spune nu copilului, pentru ca nu pot spune nu lor insisi. Sa ne rugam Domnului sa ne dea putere sa traim curat, ca noi sa-i crestem cum se cuvine.