Touche!
Imi amintesc ca in adolescenta unii amici stateau retrasi intr-un colt, prea timizi sa se introduca in ringul de dans si in altele... Ei faceau pe inteleptii, pe filosofii, vai pe metafizicienii, vai pe sfintisorii de seara, de ceai sau chindie... Culmea e ca mai si prindeau in plasa cate-un fraierica...
Aveam sa aflu mai tarziu ca individul uman e mult prea hot din nascare pentru a nu ceda ispitei de a-si masca complexele de inferioritate, fricile, necredinta etc. in mod fatarnic.

Ei bine, cand au avut insa loc de-ntors, acesti sfintisori de circumstanta pe care ii gasim si astazi prin mai toate comunitatile, au devenit brusc zmeii zmeilor. Si, mai ales, fereasca Sfantul sa ajungi la mana lor, tu care erai printul balului candva... Caci sunt neiertatori, razbunatorii...

Ei bine, stiu cel putin o duzina din acestia, la care adaug nenumaratii mei clienti.

Pe scurt, din fostii baietei si fetite "cuminti", azi pot sa arat, fie si cu o sugestie (ca nu ma-ndur sa arat cu dejtul), un numar aproape identic de curve si jigodii de prima clasa.

Eu asa cunosc si imi e nesfarsita scarba de bolile netratate la timp, precum si mila (undeva si sila) de cei care s-au complacut mereu.

Domnul sa ne miluiasca pe toti, ca prefacuti mai suntem!

Subscriu asertiunii tale frate Ioan Cezar.
Doamne ajuta.

Capcana pacatului Competitiei

http://stiri.lacasuriortodoxe.ro/new...mpetitiei.html


"...Intoarcerea obrazului nu mai este cautata. Iertarea devine desueta. Mila este apanajul celor slabi.
Din pacate, daca esti bun esti prost. Oare chiar asa sa fie? Mai suntem OAMENI?
Ma intreb: oare cat de mult ne-am racit unii fata de altii, odata ce notiuni precum compasiunea, ascultarea, mila, iertarea, ajutorarea, dragostea, intelegerea, nepartinirea sau chiar sfintenia vietii ajung in lada de gunoi in care s-au transformat inimile noastre."

Pana la urma, in orice domeniu e bine sa muncim ca pentru Dumnezeu, adica foarte bine. In functie de asezarea sufleteasca a celor din jur, putem starni invidie, admiratie etc.

Mama Parintelui Paisie Aghioritul il invata ca atunci cand alerga, sa-i lase pe altii sa castige. In schimb, in munca lui de tamplar, nu-i mai dadea acelasi sfat. Exista competitii de care ne-am putea lipsi fara nicio pierdere.

Asa este. Daca privim cu ochii trupesti la Hristos rastignit pe Cruce este aproape imposbil sa-L diferentiezi de talharii ce-I sunt alaturi.

Privind insa cu ochii cei duhovnicesti, Hristos pe Cruce este cu adevarat intaiul, Noul Adam, Biruitor al mortii si Mantuitor al neamului omenesc.

Mantuitorul nu a dorit sa fie competitiv, nici macar in raport cu moartea sau cu diavolul. Pur si simplu, "atat de mult ne-a iubit incat, viata Sa a pus-o pentru noi". Nu prin competitivitate, ci prin asumarea crucii, prin moarte, a calcat pre moarte.