Cred asta.

Da, asa este scris. Eu unul sunt dintre cei ce cauta sa inteleaga si cauta sa ramana ancorati in ceea ce inteleg.

Eu sunt robul lui, pentru ca altfel as fi robul celuilalt. Inainte ma consideram liber dar nu stiam ca sunt rob al pacatului, dar acum "robia" sub El imi da adevarata libertate. Eu umblu plin de bucurie inaintea Lui dar in acelasi timp smerit, intelegand cat de mult L-a costat libertatea mea.

Niciodata sa nu mai spui asta, nici mie nici altuia. Niciodata. Numai Unul este bun, Dumnezeu.
As vrea sa ai pentru o clipa imaginea Imparatiei cerurilor si a noastra, a mostenitorilor Ei. Chiar crezi ca ne vom plictisi acolo Sus? Eu unul, pastrand inaintea Lui relatia pe care am descris-o mai sus, am parte de adevarate bucurii in rugaciune, in partasie cu El. El isi innoieste revelatia fata de noi, surprizandu-ne intotdeauna - doar este Infinit...

Personal nu doresc mai mult pentru mine. Prefer sa fiu gasit credincios in lucrul incredintat mie si sa raman alaturi de Domnul meu pana va hotara sa ma ia la Sine.

Asa sa-mi ajute Dumnezeu. Amin.

Mie personal, asta îmi miroase a viziune la marginea ortodoxiei. Ca să nu spun heterodoxă. După cum observă şi antevorbitorul, dacă ar fi venit oricum, misiunea Sa de răscumpărător nu ar fi avut sens. Venirea însăşi (adică înomenirea Lui) nu ar fi avut sens, fiindcă omul, înainte de Cădere, vorbea faţă către faţă cu Dumnezeu. Dacă poporul lui Dumnezeu nu ar fi căzut în robia egipteană, Şarpele de Aramă nu ar fi avut sens.

Frate Mihnea, am bucurie mare cand vad crestini care nu doar sunt ci si cunosc.

Admiratia mea.

PS: am avut o dezbatere impreuna acum cativa ani, pe tema Exultetului daca iti aduci aminte (ia uite frate calugar cantarea asta, poate ne luminezi tu...parafrazandu-te pe tine din ce imi aduc aminte :P).

Atunci mi-am luat delete la post si am renuntat sa mai intru. Dar m-am intors acum :)). Am reinviat, hehe.

Ma bucur sa te vad oricum inca pe aceste forumuri.

Domnule Mihnea nu sant propriile mele idei, indumnezeirea fapturii care este posibila o data cu jertfa lui Hristos nu este ideea mea.

"Iisus ne-a adus mai mult decat ne-a pierdut Adam, ne-a adus putinta de a ne indumnezei dupa har; ne-a dat puterea de a ne lepada de pacat, de iertare a vrajmasilor, de a exista ca o entitate mai mare decat oricare alta." - Arsenie Papacioc.

Uitati si mai bine explicat :

„S-ar părea că după Sf. Maxim problema trebuie rezolvată în sensul că chiar fără de păcat lumea era destinată unei întrupări a Logosului în ea, a unei morţi şi a unei învieri a omenităţii Logosului şi a lumii în El. Dar păcatul a dat acestei întrupări caracterul de extremă chenoză, crucii caracterul sângeros şi ispăşitor, iar învierii caracterul de biruinţă asupra morţii. Fără păcat ar fi fost o întrupare, o cruce şi o înviere mistică, în sensul că creatul, chiar ca atare (chiar ajuns la nepătimire), trebuia să primească în El pe Dumnezeu într-un mod mai deplin (întrupare), să se odihnească de activităţile şi însuşirile Sale (moartea) şi să învie la o activitate exclusiv dumnezeiască (îndumnezeirea). Logosul cu omenitatea Sa ne-ar fi fost Înaintemergătorul pe acest drum. Aşadar taina lui Hristos a fost rânduită din veac şi lumea a fost creată cu o constituţie corespunzătoare cu ea, dar păcatul a modelat într-un fel nou executarea ei. Dar dincolo de sensul răscumpărător impus de păcat, întruparea, moartea şi învierea Lui au şi sens mistic şi în acest sens ele trebuie repetate de fiecare făptură.” - Dumitru Staniloaie.

În primul citat, cel din Arsenie Papacioc, nu apare ideea că Dumnezeu S-ar fi întrupat oricum. În al doilea citat, această idee apare, ca fiind de la Sf Maxim Mărturisitorul, dar Dumitru Stăniloaie îşi ia precauţia să introducă un "s-ar părea" comentariului său. Deci, când venim cu o teologie atât de îndrăzneaţă, trebuie să introducem precauţii necesare, pentru ca prudenţa să atenueze cumva îndrăzneala.
Până la urmă, ceea ce ştim cu siguranţă este că Domnul a venit ca să ne răscumpere. "Ce s-ar fi întâmplat dacă nu ne trebuia răscumpărare" e un simplu joc al minţii. Iar când facem astfel de jocuri, trebuie să începem cu constatarea că mintea omului are posibilităţile ei finite. De asta ne bazăm pe revelaţie. "Ce s-ar fi întâmplat dacă" nu ne-a fost revelat.

Ce spune parintele Arsenie are legatura pentru ca ofera un scop mai inalt intruparii si jertfei fara a diminua celalalt scop.
In rest stiti foarte bine ca teologia ortodoxa este mult mai "indrazneata " decat cea din vest.Poate tocmai pentru ca cei de aici nu i-au inteles pe greci cum spunea cineva intr-un alt topic (desi dansul sustinea ca teologia ortodoxa are la baza tocmai filozofia si logica grecilor). Se pare ca am uitat de isihasm si revelatie care sant pilonul fundamental al Ortodoxiei in contrast cu "grecizarea" apusului .

"Acest plural "sã facem" denotã cã în acel moment Fiul, ca Logos, era împreunã cu Tatãl si cu Duhul Sfânt. Asadar, dacã omul va avea chipul lui Dumnezeu, si Hristos - Dumnezeu va avea chipul omului, iar aceasta nu doar prin materialitatea trupului primit de la Sfânta Fecioarã Maria, ci si prin prototipul creat de cuvintele lui Dumnezeu - Tatãl. Virtual, Dumnezeu - Fiul avea chipul omului încã dintru început, ceea ce înseamnã ca El S-ar fi întrupat oricum în chipul omului, chiar dacã Adam nu ar fi cãzut din Rai." - Pastorala Sfântului Sinod al BOR la Duminica Ortodoxiei, 16 martie, 2008

http://www.parohie.ro/pastorala_dumi...xiei_2008.html

cred ca nu am prins ideea ...
unde era moartea, daca nu exista pacatul?!

Dumitru citeste tot citatul, nu e vorba de moartea fizica.

"Fără păcat ar fi fost o întrupare, o cruce şi o înviere mistică, în sensul că creatul, chiar ca atare (chiar ajuns la nepătimire), trebuia să primească în El pe Dumnezeu într-un mod mai deplin (întrupare), să se odihnească de activităţile şi însuşirile Sale (moartea) şi să învie la o activitate exclusiv dumnezeiască (îndumnezeirea) ".