Nu stiu daca are sau nu vreo legatura cu subiectul, dar imi amintesc de o intamplare. Cu niste ani in urma (sa zicem vreo zece), ma aflam intamplator in preajma cuiva care avea o situatie materiala destul de buna. Usor arogant si plin de sine, l-am auzit spunand atunci, fara sa i-o ceara nimeni: "Dom'ne, cand nu ai bani, mirosi a prost!" Iar acel om parea a fi "un domn respectat si respectabil". Nu am intervenit in discutie, dar in sufletul meu mi-am pus oarecum problema etichetei si valorii umane, strict autentice, nu dupa jeep-ul pe care-l conduci, sau haina "Versace" pe care-o porti, ci dupa cat de bine iti intelegi menirea si multumesti lui Dumnezeu pentru ceea ce ti-a dat, fiindca in fond, fara El nu esti nimic si nu ai nimic.
Timpul a trecut si am reintalnit acel om in conditii de cea mai jalnica stare. Pierduse TOT: magazine, bani, casa, masina, pozitie sociala. Imi venea sa-i spun ca parca vine de undeva un miros ciudat in timp ce incercam sa legam un subiect fara cap si fara coada, fiindca el stia ca eu stiu in ce situatie ajunsese. Dar n-am avut puterea sau rautatea aceea, si m-am rugat in gand pentru el.
In viata, totul e relativ. Doar Dumnezeu e vesnic acelasi.

Este bine că v-aţi abţinut. Dealtfel, rezultă că...s-a prins şi singur.

Despre cel mai absurd păcat am scris un articol aici: http://regnabit.wordpress.com/2011/0...oxul-invidiei/