Nu stiu ce sa zic de unchiul tau. Poate ar trebui si el sa se roage sa se spovedeasca sa citeasc un acatist doua. Cu cat se roaga mai mult, cu atat mai bine.
Acum, ai spus ca 17 ani. La varsta asta nu stiu cat de serioase pot fi relatiile. Ai de gand sa iti faci o prietena acum, sa va cunoasteti, si dupa ce terminati scoala, sa va cununati religios? Sau vrei o relatie seriosa tipica zilelor noastre, care deobicei nu are un sfarsit bun, adica ori traiesc in concubinaj ani de zile, ori se despart? In sfarsit. N-am vrut sa te supar sau asa, am dorit doar sa incerc sa inteleg ce gandesti si ce vrei. In orice caz, de vorbit cu duhovnicul trebuie, evenntual sa te si spovedesti. De asemenea rugaciunea zilnica sa nu lipseasca.
Maica Domnului sa te ocroteasca !

@Ioane: la cei 17 ani ai tăi, lasă grijile că ramai neluat.
Pune mâna si rupe cărţile cu invatatul si ai să vezi coadă de fete la usa ta!

Pe tine nici politica basista nu te face sa plangi.ai putea totusi daca nu ai intelegere gata de acest om macar sa ai mila incat se te abtii de la postatul degeaba..ca sa iti arati amuzamentul HA HA!!!!!!!!!!

Subscriu intru totul..stai linistit..la 17 ani trebuie sa te preocupi de invatat..relatiile mai vin de la sine..nu trebuie sa cauti cu disperare..
Ai grija de sufletul tau..dar si de tine,in general,sa fii ingrijit.
Nu te gandi ca ai aceeasi soarta ca unchiul..pt fiecare Dumnezeu are darul lui..tu sa ai rabdare sa astepti..
Numai bine iti doresc!!capul sus!!

Pe tine te-a gadilat rau povestea asta telenovelisto-iliesciana ... hahahahahahaha ...

Va multumesc pentru aprecieri si sfaturi :) (bine fara acest individ Lagrace - sincer nu-i doresc sa treaca prin ce trec eu si altii in loc sa-l ajute, sa rada de el... nu-i doresc asta...)

Nu prea,ca nu ma..pur si simplu constatam cum de mai exista oameni care cred minciunile astora..eu personal nu mai cred in nimeni.

Scuze,rescriu,nu prea,ca nu ma gadil.

deci, daca era abureala, nu veneam aici ,pe acest forum. Exista altele pentru minciuni. Am apelat aici, fiindca am stiut ca aici pot sa gasesc oameni care sa ma poata intelege. Nu sunteti obligati sa ma credeti, am destul ca Dumnezeu stie cel mai bine prin ce trec..

Au zis destul de clar, mai sus, fraţii. Mărturiseşte-te duhovnicului. Spune-i tot ce te frământă. El va şti ce "medicament" să-ţi recomande pentru tulburarea ta sufletească. Eu, îţi spun că cel mai important este să nu uiţi că toată grija şi atenţia inima tale trebuie să fie îndreptată spre Dumnezeu. Nu lăsa gândul să hoinărească. Adapă-ţi mintea din izvorul nesecat al rugăciunii neîncetate. Asta te va calma, te va întări, dacă ai s-o rosteşti din inimă, cu smerenie şi cu credinţă nestrămutată. Dumnezeu te va milui, dacă vei crede cu adevărat, şi vei dobândi răbdarea după care tindem toţi.

Fii bărbat adevărat. Calcă cu convingere, şi nu-ţi fă griji pentru grija de mâine. Dumnezeu va avea grijă de tot. Aşa cum ţi-au recomandat fraţii, fă-ţi datoria de elev şi învaţă cu sârguinţă, cu inima împăcată, cu bucurie, căci Dumnezeu e cu tine tot timpul, prin rugăciune. Asta-i rucodelia ta...cititul. Dă-i bătaie acolo, cu încredere, şi lasă restul în mâinile Domnului. Hai, frate, sus steagul! Dumnezeu te vrea bărbat adevărat, nu un smiorcăit! Îngrijeşte-te să duci o viaţă curată, nu lăsa rugăciunea din mână, şi păstrează cu sfinţenie nădejdea în Hristos. Doamne ajută!