Fara spovedanie nu ne putem indrepta .
Hristos vrea cainta noastra ,regretul pt.ce am gresit.
Cum sa se vada cainta ,daca nu prin taina marturisirii?
Mai stim ca dupa moarte ,la vami cu faptele noastre bune ne rascumparam pacatele nespovedite .

Raspunsul poate parea neclar: nu trebuie sa facem si trebuie sa facem.

Pe de-o parte, "nu trebuie sa facem" pentru ca iertarea lui Dumnezeu, dragostea Sa nemasurata, nu sunt conditionate sau constranse in vreo privinta, de comportamentul nostru. Dumnezeu iarta, iubeste, isi manifesta dreptatea, intru totul liber.

Pe de alta, "trebuie sa facem" pentru a ajunge la masura de a ne impartasi constient de aceasta iubire fara margini a lui Dumnezeu. Iar "a face" presupune ca in viata aceastea sa ne insusim si sa purtam chipul iertarii, iubirii, dreptatii dumnezeiesti. Inseamna a ne asemana Lui.

Altfel spus, Dumnezeu nu iarta pentru ca eu iert, ci eu iert pentru ca Dumnezeu este Iubire si Iertare si imi doresc asemanarea cu El.

Practic, trebuie sa traim asa cum ne invata Mantuitorul Hristos in Biserica Sa.

Cum stim daca am fost iertati? Dumnezeu da inca din viata aceasta semnele iertarii fiecarui om care traieste potrivit voii si poruncilor Sale, roadele Duhului Sfant. Ele sunt semnul concret al prezentei dumnezeiesti, al vietii de comuniune cu Dumnezeu. Dar adevarul lucrurilor il vom cunoaste intru totul numai la vremea Judecatii de Apoi.

Acesta este un deziderat sublim; cine nu si l-ar dori? Dar oare poate omul sa faca asa ceva, sa devina purtator al chipului divin? Vei spune ca numai cu ajutorul lui Dumnezeu. Bine, dar in gradina Edenului era omul si era Dumnezeu, zilnic langa om sa-l ajute si sa-l sustina; si totusi omul nu a putut sa-si pastreze chipul divin pe care tocmai il capatase. Ce a lipsit atunci si ce este acum in plus, ca sa faca posibila aceasta ramanere in El?

Atunci ne-a lipsit, draga Doriana, experienta jertfei. A trebuit ca Insusi Domnul nostru sa se pogoare din Ceruri si sa ne invete starea de jertfa, starea de iubire dumnezeiasca. Domnul Jertfei ne-a aratat, prin traire nu numai prin cuvinte, conditia mantuirii: credinta in El si starea de jertfa, iubirea cea jertfelnica.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Doar prin Spovedanie se iarta pacatele. Daca nu mergi la Sdpovedanie inseamna ca nu te caiesti. Daca nu te caiesti poti sa faci cate fapte bune vrei ca tot nu vrei fi iertat.

Sa ne pocaim si sa ne spovedim. Asa ce sunt iertate pacatele. Stim ca am fost iertati cand rosteste preotul fraza de iertare a pacatelor de dupa Spovedanie.

Inainte sa acuzati pe altii ca nu tin cont de invataturile Sfintilor Parinti (fara sa si raspundeti prin ce) aveti grija sa nu ii smintiti pe altii. Nu se face troc cu fapte bune si pacate. Doar catolici au prea multe si papa mai da si altora.
Cititi semnatura mea si invatati. Da imi cunosc pacatele. Da stiu ca mandria ma "ingroapa". Dar faptul ca sunt eu un mare pacatos nu sterge adevarul a ceea ce spun.

Maris, si eu cred ca exact asta lipsea. Dar oare aceasta jertfa suprema a lui Hristos sa fi avut doar rol didactic? Iisus Hristos, singurul Fiu al Tatalui, a lepadat cerul cel stralucit, a fost batjocorit, scuipat, lovit, dispretuit, a atarnat pe o cruce nevinovat, intre doi talhari de teapa cea mai joasa...Sa fi fost oare doar ca sa ne invete ceva, sau a fost chiar o jertfa ce se dadea pentru pacatele noastre multe si cumplite? Mai precis moartea Lui ar fi trebuit sa fie moartea noastra, dar El a murit in locul nostru ca noi sa nu mai murim.

Si de ce nu s-ar fi putut face la fel si inainte? Atatea jertfe, pentru ce? Doar te spovedesti, iti spune preotul ca ai fost iertat si gata.
Atentie: nu contest taina spovedaniei, caci mi se pare ceva absolut sfant si minunat. Dar mai stim noi oare pe ce baza are parintele autoritatea de a ierta pacatele? Fara jertfa lui Hristos preotul ar fi fost si el acum un om plin de pacate, tanjind dupa iertare, absolut incapabil sa ierte cuiva vreun pacatel.

Spuneai pe celalalt topic ca orice ortodox, fara exceptie, stie ca Hristos a murit pentru pacatele noastre. Dar am pus aceste intrebari deoarece am citit (pe mai multe topice) ca pacatele se iarta ba prin milostenie, ba prin spovedanie, ba prin fapte bune, ba prin faptul ca botezi un copil... absolut nimic despre sacrificiul imens facut de Fiul lui Dumnezeu. Daca este asa de simplu, de ce a mai trebuit sa moara Hristos?

Evident, evident, draga Doriana, ai dreptate ca nu doar in scop didactic S-a intrupat Fiul lui Dumnezeu, ci si ca sa ne rascumpere, ca sa poarte osanda in locul nostru. Sigur ca da, asa e, ai sesizat foarte bine, numai ca multi se opresc doar la acest lucru si nu sunt dispusi sa se jertfeasca si ei. Ei spun cam asa: S-a jertfit Hristos pentru mine, ce treaba mai am eu sa ma jertfesc, eu trebuie doar sa accept jertfa Lui. Si de asta eu am pus accentul pe partea, deobicei, lasata deoparte. Numai ca partea aceea lasata deoparte e esentiala pentru mantuirea noastra, caci poarta Raiului e in forma de cruce. Se intra rastignit pe/prin ea, nu cu BMW-ul, cum poate cred unii.
Domnul fie in inima ta.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Fratilor, trebuie traire in toate, si in spovedanie, si in milostenie,si in relatia cu semenii, nu asa, mecanic. Si da, trebuie toate, si spovedanie, si milostenie, si iertarea aproapelui, dar toate se fac cu raportare la Hristos, nu la dorinta noastra de a prinde un loc in rai.

Iata ce spune preotul la spovedanie:
"Iata, fiule, Hristos sta nevazut, primind marturisirea ta cea cu umilinta. Deci nu te rusina, nici nu te teme, ca sa ascunzi de mine vreun pacat, ci fara sfiala spune toate cate ai facut, ca sa iei iertare de la Domnul nostru Iisus Hristos. Iata, si sfanta Lui icoana este inaintea noastra. Iar eu sunt numai un martor, ca sa marturisesc inaintea Lui toate cate-mi vei spune mie; iar de vei ascunde de mine ceva, sa stii ca toate pacatele indoite le vei avea; ia seama, dar, de vreme ce ai venit la doctor, sa nu te intorci nevindecat".

Pentru milostenie, s-au dat fragmentele.