În prealabil postat de sophia (Post 398976)

Eu nu stiu daca la simplitatea asta a gandurilor s-a referit intrebarea initiala.
Drept sa spun nici nu mi-a trecut prin minte acest gen de abordare.
Si nu prea inteleg ce legatura au povestirile acelea cu simplitatea.

Eu ma refer, pentru ca asta ma deranjeaza pe mine, la modul in care omul isi complica viata in mod concret cu tot felul de lucruri, activitati, reglementari, sisteme etc.

Faptul ca ma duc la biserica si mai vorbesc dupa sau inainte de slujba si cu lumea, nu are a face cu simplitatea.
La fel statul in pat. Ca am multe ganduri, da. Dar nu inseamna neaparat ca ma complic.
Ar insemna ca totul in viata asta este o complicatie, caci presupune multe ganduri si actiuni: de la spalatul pe dinti, la cititul unei carti si mai departe la munca.

Iar povestirile acelea cu parintele - chiar n-am inteles ce vor sa arate.
Nici macar credinta, pentru ca omul a facut pacatul sa se manie si sa se razbune pe Sf. Nicolae.

În prealabil postat de sophia (Post 398805)

La ce te referi concret si ce propui?
In principiu ai dreptate, dar vino cu exemple.
In alta parte este critica lenea/trandavaia, aici se critica munca, faptul ca suntem ocupati.
Pai cum este mai bine atunci?
De complicat ne complicam mult si adesea fara rost...chiar si in credinta din pacate. Alegem asa cai complicate!

În prealabil postat de dobrin7m (Post 398965)

Cap. IX Despre simplitate

Un părinte mi-a povestit o istorioară asemănătoare, despre un călugăr care a plecat la Karyes pentru o problemă şi a lăsat deschisă uşa de la chilie, deoarece avea încredere în Sfântul Nicolae, patronul său.
Când s-a întors, a găsit chilia golită de hoţi. Părintele s-a dus la biserică şi cu mult curaj, dar cu o voce prietenoasă, i-a spus Sfântului Nicolae:
– De ce nu mi-ai apărat chilia de hoţi? Începând de astăzi, nu-ţi voi mai aprinde candela, dacă hoţii nu vor fi prinşi.
Şi s-a ţinut de cuvânt.
Câteva zile mai târziu, hoţii au fost prinşi. O dovadă a credinţei bătrânului, a încrederii şi simplităţii, cât şi a prezenţei reale a Sfântului Nicolae acolo. De fapt, hoţii s-au smerit şi s-au pocăit, venind ei înşişi să înapoieze părintelui tot ce furaseră.

Un părinte a spus:
– O simplitate naturală devine sfinţire într-un mod natural. Un om simplu, dar sfânt, când a îngrijit odată un sărman om bolnav, s-a dus pe ţărmul mării, la Biserica Înălţării, şi-a ridicat braţele şi a început să se roage: «Sfânta mea Înălţare13 (El credea că «Înălţarea» este o sfântă a cărei hram îl avea biserica.), dăruieşte-mi un peşte mic pentru cel bolnav». Şi, deodată, o minune – un peşte a căzut în mâinile sale. El l-a gătit, mulţumindu-I lui Dumnezeu şi Sfintei Înălţări.
– Un om simplu, dar sfânt, care nu are discernământ, îl poate socoti sfânt şi pe unul rătăcit, în vreme ce un sfânt înţelept, având multă minte, are şi discernământ, putând astfel să facă diferenţa dintre un om sfânt şi unul rătăcit. Mintea este dar şi harismă de la Dumnezeu, ca şi puterea trupească. De aceea se cade să le întrebuinţăm aşa cum voieşte Dumnezeu, adică spre mântuire şi sfinţire.
– Cei pe care îndeobşte oamenii îi socotesc nedreptăţiţi (adică cei orfani, invalizi etc.) sunt ajutaţi de Dumnezeu, Care îi acoperă cu daruri, căci nu există nedreptate la Dumnezeu.

Părintele pustnic Filaret din Karulia a fost dus la Salonic pentru a apărea în instanţă, fiind acuzat pe nedrept de furtul unei cărţi vechi, care de fapt fusese furată de un turist. Nu avea nici un ban pentru a plăti amenda.
– Părinte, ori plăteşti amenda, ori mergi la închisoare, i-a spus judecătorul.
– Prefer să merg la închisoare. Nu am nici un ban. Şi, pe lângă asta, îmi voi aminti de închisoarea veşnică, a răspuns părintele.
Când, într-un final, cineva dintre credincioşi i-a plătit amenda, el a spus:
– Am fost eliberat din închisoarea pământească. Mă întreb dacă voi fi lăsat liber din cea veşnică?
Cineva l-a întrebat:
– Cum a fost, părinte, la Salonic? Cum au fost oamenii acolo?
El nu mai mersese la Salonic de 50 de ani şi i-a răspuns:
– Ce pot să vă spun, părinţi? Se grăbeau cu toţii după mântuire. Eu am fost singurul nepăsător şi leneş…

În prealabil postat de dobrin7m (Post 398965)

Cap. IX Despre simplitate

Un părinte mi-a povestit o istorioară asemănătoare, despre un călugăr care a plecat la Karyes pentru o problemă şi a lăsat deschisă uşa de la chilie, deoarece avea încredere în Sfântul Nicolae, patronul său.
Când s-a întors, a găsit chilia golită de hoţi. Părintele s-a dus la biserică şi cu mult curaj, dar cu o voce prietenoasă, i-a spus Sfântului Nicolae:
– De ce nu mi-ai apărat chilia de hoţi? Începând de astăzi, nu-ţi voi mai aprinde candela, dacă hoţii nu vor fi prinşi.
Şi s-a ţinut de cuvânt.
Câteva zile mai târziu, hoţii au fost prinşi. O dovadă a credinţei bătrânului, a încrederii şi simplităţii, cât şi a prezenţei reale a Sfântului Nicolae acolo. De fapt, hoţii s-au smerit şi s-au pocăit, venind ei înşişi să înapoieze părintelui tot ce furaseră.

În prealabil postat de glykys (Post 399105)

Mare e puterea Sfantului Nicolae!
Pacat ca pe cat de mare e puterea lui, pe atat de mica e credinta noastra!

În prealabil postat de bUGGs 000 (Post 399093)

Aceeasi poveste am auzit-o spusa despre un aradean, caruia i-a fost golita casa de hoti si care cand a vazut aceasta fapta , i-a 'reprosato' Sf. Nicolae... Peste catva timp hotii au venit si i-au inapoiat toate bunurile furate, spunandu-i omului ca de ceva vreme in coace in fiecare zi vine un batran , ii bate si ii mustra sa inapoieze bunurile.Hotul identifica batranul ca fiind Sf. Nicolae dupa ce vede icoana cu el.

Sa fie adevarat oare sau sunt amandoua inventii?

În prealabil postat de glykys (Post 399105)

Mare e puterea Sfantului Nicolae!
Pacat ca pe cat de mare e puterea lui, pe atat de mica e credinta noastra!