e, cred, unul dintre cele mai frumoase dialoguri care s-a întâmplat vreodată pe forumul ăsta. Și nu numai.

Iertarile rasar
langa stalpul de foc
unde-am inmanat neputinta cuvantului
neputinta rostirii
unei lacrime -
izvor de cainta...

Sase ferestre...si una.
 

E de dorit ca in orice mar frumos,
sa-l scormoneasca dinauntru
un vierme dureros...

Dar in al saptelea inel de nesatul,
Se opreste si i-si plange trupul,
Sase fapte, o singura ruptura,
Caci incepe si leapada pacatul si lutul,

De atunci prinde aripi si culoare,
Cu grija i-si culege abure de miere,
Si e frumos, cum numai...
un pui de inger poate fi!

Iată
largă e calea spre tine
atât de largă
încât
nici nu mai ştii
dacă pleci sau daci vii.