Mai, eu o inteleg, se gandeste asa: dureriule omului sunt pt pacate. Dar animalele care nu au pacate de ce sufera? Ca nu e drept!
Sufera pt pacatele noastre, ale oamenilor, asta se intampla... este nedrept asa e, pe lumea asta sunt multe lucruri nedrepte, pt ca e o lume stapanita de pacate si de diavol.
Trebuie sa avem incredere in Dumnezeu si sa cautam luminare de la Sfintii lui, care cu viata lor au aratat oamenilor care este starea omului din rai, dinainte de pacat...

"Mare este Dumnezeu!"

Cel mai greu de pătruns verset din toată Biblia este pentru mine "Să facem om după chipul şi după asemănarea noastră."

În clipa în care Dumnezeu S-a hotărît să creeze omul, a ştiut ce va alege omul. A ştiut ce va fi cu fiecare dintre noi, dar totuşi ne-a făcut. Ne-a înzestrat cu libertate, să facem ceea ce vrem, indiferent dacă încălcăm sau nu voia Lui cea bună. Indiferent dacă răul pe care omul l-a îmbrăţişat atrage suferinţa şi moartea. Stau şi meditez uneori: cum este posibilă lumea aşa cum o ştim, cu necazurile şi cu relele ei? De ce ne-a dat Dumnezeu atîta libertate? Răspunsul care-mi vine automat în minte sună cam aşa: Domnul nu ne-a limitat viaţa numai la existenţa asta tristă, ci ne-a dăruit veşnicia. Fie buni, fie răi, fie buni şi răi, noi vom trăi pentru totdeauna. Moartea va fi o trecere la altceva, apoi numai Domnul ştie ce va fi. Dar sînt sigur că El are planuri veşnice cu fiecare dintre noi. Dialogul Său cu noi nu va înceta nici în Rai, nici în Iad. Fără să cad în apocatastază, sper că vecii vecilor vor însemna o serie infinită de treceri spre starea de mai bine, de apropiere de Dumnezeu chiar şi a celor care nu se mîntuiesc de cel rău, dar totul numai şi numai cu condiţia respectării libertăţii fiecărei fiinţe în parte.

Deci dragă FireSpirit, dacă viaţa s-ar rezuma doar la cei cîţiva ani tereştri, viaţa ar fi un fel de glumă proastă cu final tragic. Da, lumea e nebună şi oamenii corupţi, dar asta e alegerea noastră. Dacă Dumnezeu ar fi creat o lume de fiinţe lipsite de libertate, atunci ar fi fost o lume moartă populată cu marionete manevrate de Cineva. Dar noi trebuie că avem un Creator Care ne-a făcut după modelul Său propriu, adică raţionali, cu voie proprie, capabili de sentimente, veşnici şamd. Aceste atribute sînt valabile pentru orice lume creată de Dumnezeu, nu numai pentru noi, oamenii. Aşa credem noi, ortodocşii.

Faptul că omul a acceptat căderea de partea celui viclean, adică despărţirea de Dumnezeu, asta e alegerea omului, nu e răspunderea Creatorului. Faptul că există suferinţă în această viaţă nu l-a împiedicat pe Domnul să vină şi să-Şi ia crucea ca să ne dea a doua şansă de revenire la condiţia dintîi şi chiar la mai mult de atît. Nu uita însă că suferinţa fizică e vremelnică, dacă aici te poticneşti. În veşnicie nu va mai fi suferinţă pentru nimeni, nici pentru cei răi. Cei din Iad vor avea un disconfort existenţial care ne depăşeşte imaginaţia, dar nu va fi tortură fizică, poţi fi sigură de asta. Nedreptatea despre care vorbeşti va fi izolată undeva la etajul -10 al existenţei, pentru că avem un Judecător drept Care va avea grijă de asta.

Cît despre sufletele animalelor, dintre atributele enumerate mai sus ele nu au decît capacitatea de a avea sentimente. Tot au şi ele ceva din modelul divin, poate darul cela mai important, adică posibilitatea de a iubi. Ceea ce nu-i puţin, nu?

Liberul albitru pentru unii e un lucru fatal. :)

Multumesc pentru raspunsuri. Ma lupt intre credinta si necredinta, as crede in Dumnezeu dar nu ma lasa ratiunea. Stiu ca in mod firesc Dumnezeu ar trebui sa fie dincolo de ratiune, atunci de ce nu lasa omului posibilitatea de a alege, de a-L cunoaste? Ce n-ati inteles voi este ca nu mai cred in liber arbitru DELOC, ceea ce elimina de la sine probabilitatea ca Dumnezeu sa existe. Viata mi-a demonstrat ca toate alegerile mele au fost ghidate de erori ale gandirii, de stangacia mintii mele.. daca eram un om inteligent, poate ca faceam alegeri mai bune sau ma nasteam intr-o familie mai inteleapta care imi arata o alta cale. Oricum as lua-o, liberul arbitru nu-si face simtita prezenta in viata mea. Ma simt o marioneta genetica ghidata de instincte. Nu vad diferenta intre mine si animalul de langa mine. Decat ca eu pot vorbi, prelua idei si implicit, rationa mai departe.
DECI SA SE INTELEAGA: am citit carti ortodoxe, nu sunt atee, sa zicem ca sunt agnostica deocamdata, am fost o crestina inflacarata chiar... dar m-au dezamagit 2 lucruri: faptul ca animalele sunt desconsiderate si nu au un rai al lor (Iisus de ce manca pesti sau Dzeu de ce ne-a facut carnivori) si ideea ca am fi predestinati (ceea ce bineinteles inseamna ca Dzeu e nedrept... mai degraba nu exista si aici se intelege si suferinta celor care n-au nici o vina)

Nu vreau sa va daram credinta, dimpotriva, incerc sa mi-o cladesc pe a mea (daca se merita).
Dar cine ma ajuta pe mine sa traiesc linistita si impacata cu o credinta fara raspunsuri si fara logica. (deocamdata pentru mine)
Nu o luati prea personal!

am cercetat bine problema. Asta e tot raspunsul la care am putut ajunge. Deci ca au rai sau nu, nu se stie, adica chiar nu e nici un raspuns.
Deci ESTE POSIBIL sa aiba. Pt ca orice decizie ar lua Dumnezeu, stim sigur ca este dreapta. Deci sa nu deznadajduim...

edit: pestii nu au senzori de durere din cate stiu. Deci stia Dumnezeu ce stia cand i-a pus in dezlegarile in posturi...

Iar Dumnnezeu a facut oamenii sa nu manance carne ... decat de peste. Si restul de proteine si alte chestii care ar trebui sa le luam din carne, le gasim foarte bine in oua/lapte, produse secundare, dar pt care nu trebuie sa omoram animalele.

M.Ghandi parca spunea ca daca macelariile ar avea pereti de sticla, nimeni nu ar mai consuma acea carne... dar deh... noi oamenii avem slabiciuni, deci mancam... poti alege insa sa nu mananci. E alegerea fiecaruia.

Cu intentia cea mai buna de care sunt in stare, iata iti spun deschis ce cred eu:
nu ratiunea te impiedica sa crezi in Dumnezeu, ci tocmai lipsa ori deficientele ratiunii (ca asa e ratiunea noastra omeneasca, mereu in suferinta si datornica Ratiunii...).
Cat despre celelalte lucruri de care vorbeai, eu zic deocamdata sa nu ne pripim si sa citim ceva mai rar, mai cu luare-aminte, cartile ziditoare de suflet (despre care pomeneai).
Apoi, daca nu prea calcam in Biserica la Sfintele Taine, de unde sa mai luam har? Ca doar nu creste in pom.
Si practica rugaciunii daca nu o deprindem cat de cat acolo, o farimitza ceva, de unde sa ne mai aducem aminte sau sa simtim ca mai e si Domnul cu noi in aceasta lume care tremura de rautate, de uitare si de alte metehne...
Uite, iti propun sa citesti, cand simti mahnire sau suparare, un psalm care simti ca te atrage si sa il inconjuri, inainte si dupa lectura, cu o rugaciune sau doua dintre cele care iti merg la suflet. Apoi vom mai vedea, poate misca ceva...
Iertare ca am indraznit ceva care suna ca un fel de sfat!...

pacat
 

pacat ca nu poti trece peste aceasta incercare ce ti-a fost data.
de ce spui asa ceva?
ai o problema care e atat de grea?
prietenii la nevoie se cunosc.
deci spune care e baiul aici si trebuie sa fie o solutie.

eu stiam ca suntem omnivori...

Da, dar stii si tu ca D-zeu prefera carnea in locul legumelor!