Citat:
În prealabil postat de ovidiu b.
(Post 380749)
Nu de mult timp am inceput sa ma apropiu mai mult de Biserica si credinta. Intamplarea face ca unii din prietenii mei sa aleaga alte cai: doi dintre ei merg la Gnoza, unul merge la Prananadi (pe scurt au la baza reincarnarea si calatoriile in vis sau meditatie), iar unul dintre ei nici nu vrea sa auda de discutii despre credinta. Eu sunt constient ca ceea ce fac ei nu e bine si ca e o ratacire de a lor (nici eu nu sunt mai presus decat ei, dar acum ma straduiesc). Cand ma intalnesc cu ei, prezenta lor imi este draga, dar practicile lor, modul lor de gandire si modul lor de traire a vietii ma tin departe de ei. Doresc sa precizez ca ei nu sunt rau intentionati adica ei chiar vor sa avanseze spiritual (cei care merg la Gnoza si Prananadi). Faptul ca dau mana cu ei, ne sarutam prieteneste si ne strangem in brate, iar ei nu slujesc Biserici lui Hristos, au trezit in mine interesul de a deschide acest topic.
Ce ai face daca ati fi in locul meu? Ai metine relatia cu ei sau ai cauta un alt cerc de prieteni?
|
Relația Poporului Ales cu Dumnezeu a fost una plină de suișuri și coborâșuri. Vedem asta în Exod, vedem în Profeți, dar nicăieri nu vedem mai evident acest lucru ca în Regi. Periodic, evreii sufereau de alunecare și de apostazie aproape generală, în care se jertfea la zei și se folosea vrăjitoria. Dumnezeu îi corecta cu câte o urgie sau cu câte o amenințare. După tribulațiile de rigoare, Poporul lui Dumnezeu revenea la practicile monoteiste. Urma o perioadă de pace și prosperitate, după care ciclul se relua. Oameni foarte stimabili au pățit-o și chiar cel mai înțelept om de pe pământ, Solomon, nu a făcut excepție.
Deci, să învățăm de la lecțiile istoriei ! Privind locul unde suntem, vedem că ne aflăm într-o perioadă de coborâș. Diavolul nu se mulțumește să răpească aici un suflet, acolo altul. El vrea adorație publică, vrea să i se aducă închinare ca unui dumnezeu. A vrut asta dintotdeauna, a manevrat mereu lumea în acest sens. Cu atotștiința Sa și perfecta cunoaștere a naturii omenești, Dumnezeu a așezat porunca "să nu ai alți dumnezei în afară de Mine!" în poll-position. Dar oamenii au uitat porunca 1, așa cum le-au uitat și pe celelalte. Setea spirituală este săpătă în inima omului (este virtute infuză), dar mulți caută să se adape pe coclauri și nu de la izvorul apei vii. Dezorientarea diabolică este aceea care îi face pe oameni mai degrabă să creadă în Prana, în metemsomatoză, în Quetzalcoatl sau în OZN-uri venite fix din Constelația Andromeda decât în Dumnezeu care S-a făcut om pentru ca oamenii să se îndumnezeiască.
Față de aceștia, mai ales dacă vă leagă o prietenie și un trecut comun, aveți o mare responsabilitate. Alături de prietenii dv trebuie să fiți la bine și, mai ales, la greu. Nu-i abandonați. Ajutați-i. Ajutați-i cu rugăciunile; ținând pentru ei post și dând acatist. Ajutați-i învățându-i: nu magisterial, nu făcând cu ei cateheză de tip "ne-am adunat aici ca să discutăm despre porunca 1". Dar, aici o vorbă bine așezată, acolo un exemplu biblic, sunt lucruri care i-ar putea pune pe gânduri și i-ar putea face să caute unde nu au căutat. Dar cel mai mult, ajutați-i cu exemplul personal al unei vieți de credință și în ascultare față de Domnul. Vă spun din proprie experiență: nimic nu are, nici pe departe, puterea de convingere a unei vieți exemplare. Eu m-am întors la Domnul după ce am aflat că toți cei 12 episcopi ai unei Biserici au preferat să putrezească de vii prin închisori decât să facă un mic compromis: să semneze o bucată de hârtie în care nu credeau. Citisem și până atunci Biblia și tot felul de cărți de teologie, adică de teorie despre Dumnezeu. Ceea ce m-a așezat pe altă traiectorie decât aceea pe care mă îndreptam au fost exemplele practice de sfințenie ale unor oameni care au dovedit ceea ce predicau: "credința noastră este viața noastră".
Cu frățietate în Cristos,
M.D.
