Mie asta imi suna a:

"Iata, de atatia ani iti slujesc si niciodata n-am calcat porunca ta. Si mie niciodata nu mi-ai dat un ied, ca sa ma veselesc cu prietenii mei. Dar cand a venit acest fiu al tau, care ti-a mancat averea cu desfranatele, ai injunghiat pentru el vitelul cel ingrasat”.

Ai aici o talcuire, o fi oare a par. Galeriu?
Iata un mic pasaj despre fiul cel cuminte:

Constantin Noica, spunea ca "sunt doua feluri de a risipi. Exista risipa celui care, intocmai fratelui cel mic, cheltuieste fara sa fi strans (caci tot ceea ce avea fiul cel mic era un dar). Dar exista si risipa celui care, intocmai fratelui cel mare, strange fara sa poata aduna. Fratele fiului risipitor asa face. El strange ascultare dupa ascultare si fapta buna dupa fapta buna, iar in ultimul ceas, cand nu poate intelege si nu poate ierta dragostea tatalui pentru cel ce a risipit, pierde el insusi tot ce a adunat... La ce bun atata supunere si atata cumintenie, daca n-a putut intra in inima sa si nitica dragoste?“.

@Glykys - la pilda m-am gandit si eu cand am raspuns mai sus, dar sunt si mai derutata pana la urma pentru ca nu stiu acum cine sunt: fiul cel mic, sau cel risipitor? Cine e unul si cine este celalalt?

Tu cine te consideri de ex.?
Eu nu ma consider fiul cel mic, ca nu sunt perfecta, dar...nici cel risipitor. Sunt cel...mijlociu.

:) Fiul cel cuminte nu e perfect, dimpotriva, e mandru si cartitor, in ascultarea lui. Citeste talcuirea. Voiam numai sa iti arat ca sunt sfinti si din categoria fiului rispitor si de ce aceasta, in detrimentul celor pururea ascultatori.
Eu personal am avut momente cand am fost in ambele posturi.