[ În realitate, mănăstirea e luptă crâncenă, uneori atât de confuză că nu şti cu cine lupţi, care-ţi sunt aliaţii şi care vrăşmaşii. De îndată ce intri în cinul monahal eşti ca un soldat trimis în linia întâi, unde poţi pieri în orice ceas fie şi numai că te crezi prea viteaz, sau pentru că lupţi fără strategie. Până în eshaton nu ştim care pe care biruie.[/quote]

Iarta-ma dar eu nu inteleg!!! Care aliati, care vrajmasi?

Maria40: Monahul trăieşte într-o tensiune continuă, pentru că dracu vrea să-l scoată din mănăstire cu orice preţ. În prima faza îl lucrează pe monah "individual". Dacă rezistă de unu singur, atunci trece la surparea vieţii de obşte. Astfel apar neînţelegerile, certurile şi alte manifestări de boli duhovniceşti netratate la timp. Prin urmare, monahul îl identifică în mod greşit ca vrăşmaş pe fratele său în loc să facă front comun cu el şi să-l alunge pe "regizorul" tărăboiului (nu-l mai pomenesc că e prea mult).

Multumesc pentru raspunsuri.
Sa fim smeriti (chiar si pe aici) ca Domnul ajuta pe fiecare si pe toti.

Cred ca era vorba despre faptul ca monahii fac ascultare. Noi avem impresia falsa ca un monah se roaga 24 de ore din ore, cand el, de fapt, fcace ascultare la locul in care este pus: la bucatarie, la oi (ca par. Cleopa), la vaci, la muncit pamantul manastirii, etc. etc. E o munca fizica. Dupa o zi de munca fizica, cand cazi epuizat, cand sa te mai rogi? Noi vedem numai preotii calugari care oficiaza sfanta Liturghie, care canta, care spovedesc, care fac maslu, care se roaga pentru popor... majoritatea nu sunt insa preoti, sunt simpli calugari, care nu pot face nimic din cele de mai sus, ci au ascultarea lor fizica. Pana la urma, asta e menirea lor: ascultarea, curatia si saracia. Rugaciunea lor este ascultarea, nu orele petrecute in biserica sau in chilie, cu cartea de rugaciuni in mana... acestea din urma sunt pentru cei care au randuiala asta (in special calugarii preoti) si pentru cei foarte batrani. E diviziunea muncii: unii se roaga pentru toti, altii lucreaza pentru toti.

Domnule Mihail, sa inteleg ca vorbiti din experienta ?

Glykys, toate sint facute cu randuiala spre folosul lor. Munca fizica intensa si postul taie pornirile trupului. Iar in timp ce muncesc aceste munci fizice, ei se roaga rugaciunea cu care se mantuiesc calugarii, rugaciunea Doamne Iisuse. Sa nu crezi ca nu se roaga in sinea lor tot timpul. Iar rugaciunea taie imprastierea mintii. Plus ca orice monah are canonul sau personal de rugaciune pe care sigur il face, chiar si noaptea. Iar la slujbele din manastire oricum participa, chiar daca sint doar monahi; participa la slujbe in rugaciunile de la strana. Deci nu poti sa spui ca nu se roaga. Si inca CAT se roaga! Si nu stiu de ce ai tu imaginea asta de monah cu cartea de rugaciuni in mana. Am vazut monah batran aproape nu stie sa citeasca dar la strana spune rugaciunile serii din suflet si le stie pe de rost. Oare cati mireni stiu rugaciunile serii pe de rost (sa nu mai stea cu cartea de rugaciuni in mana; si inca in "varianta lunga", cu ceasuri, etc) si cati mireni chiar spun rugaciunea inimii? Cat despre preotii calugari, cred ca viata lor e mai grea, pt ca intre slujbe si ei muncesc munci fizice impreuna cu calugarii care nu sint preoti. Au responsabilitate cu mult mai mare si mai si muncesc.