,,Blestemat este cel care-si pune nadejdea in om!" -se spune undeva in Biblie. Un parinte spunea ca acest citat inseamna ca nu trebuie sa ne facem idoli din fiinta iubita. Mult mai bine este sa ne rugam sa indeparteze Dumnezeu de la ea ispitele pe care n-ar fi in stare sa le suporte. Sfantul Lavrentie de Cernigov de asemenea insista asupra ispitelor pe care le au oamenii.

Oricine poate cadea intre talharii patimilor. Unii sunt mai puternici in lupta cu patimile si cu ispitele, altii sunt mai slabi. Iar daca sunt mai slabi, ce sa le facem? Poate ca prin ei Dumnezeu ne cheama la rugaciune pur si simplu. Poate ca si ei au nevoie de un samarinean milostiv care sa-i ajute prin exemplul propriu si prin rugaciune sa fie mai buni crestini.

Intr-o lume plina de ura si rautatea, iertarea celor care ne gresesc este cel mai eficient medicament antistres si anticancerigen, spunea un medic. Iar Iisus, de asemenea spune ca vom fi iertati in masura in care iertam.

Din pricina mandriei, oamenii fac multe greseli. Si noi si cei pe care-i numim prieteni sau dusmani. ,,Cel mai mare, in fata lui Dumnezeu, este cel care cere iertare'', spunea un sfant.

Multumesc pentru gandurile voastre frumoase...
Nu suntem iubiti ci suntem amici, dar simt ca are ceva impotriva mea. Si dau cateva exemple..de exemplu daca ii spun ca-mi place artistul x imi spune ceva de genul "esti ultimul om de pe pamant daca iti place ala", desi si ceilalti prieteni asculta ce ascult eu, doar de mine se leaga... Daca vorbesc de Dumnezeu ma face pe mine terci desi are prieteni care sunt si ei credinciosi si nu l-am vazut insultandu-i cand acestia vorbesc de Dumnezeu...
Ma las foarte usor afectata de cuvinte simple, pentru ca imi dau seama ca are ceva cu mine... Si ma gandesc...chiar nu se gandeste cand raneste? Uneori imi este si teama sa zic ceva caci imediat ma gandesc "cine stie cum interpreteaza"... In aceste conditii mi-as dori sa nu ma las afectata sa imi fie chiar indiferent...
Il deranjeaza sfaturile mele (are o situatie mai complicata) si eu ii spun mereu "Mai iarta, incearca sa te bucuri de viata, multumeste-i vietii pentru ce ai" si imi raspunde cu "taci ma stresezi!"
Sunt genul de om care daca simte nevoia sa spun cuiva ca-l iubesc o spun..spun des si veriilor mei, familiei, amicilor mei si ma port intotdeauna cu rabdare, toleranta, compasiune si intotdeauna gandesc de 2 ori inainte de a spune ceva si cand gresesc voluntar sau involuntar dupa un timp imi cer scuze fie direct fie indirect...

Chiar nu am asteptari de la el caci poate daca aveam nu-i dadeam nici buna ziua... si aici poate gresesc caci nu-mi doresc poate putine lucruri de la el..cum ar fi un zambet cald...

Poate ar trebui sa incep sa adun toti oameni si sa incep sa-i triez ca in reclama cu smantana "prea acru, prea dulce, prea sarat, prea tare, prea moale, prea asa, prea asa"...dar daca ar si sa fac asa nu stiu daca ar exista 5 persoane care sa merite sa le spun buna ziua....
Ajut neconditionat, tin la cineva neconditionat, dar fiind om nu am cum sa nu ma las afectata de rautati... Poate daca as fi stiut sa fiu indiferenta sa stiu sa fiu rea poate as fi fost mai castigata si nu as mai suferi...
Cu siguranta imi lipseste orgoliul si mandria caci daca as fi fost mandra la prima jignire nu as plange ci l-as fi bagat in..fara pic de regrete si i-as intoarce spatele si nu m-ar interesa pe principiul "du-te invartindu-te!"
Cine stie... cand esti bun ideea este ca esti mereu lovit..nu regret si nu-mi pare rau ca sunt buna dar a deranjeaza ca ma las afectata...

Uf, Lady Anda, cred ca toate am suferit candva din dragoste si am avut aceste idei, ca daca iubim pe cineva, atunci vrea Dumnezeu sa fim cu persoana respectiva, care se va si mantui prin dragostea noastra... idei adolescentine. E adevarat ca Dumnezeu vrea sa ii mantuiasca pe toti, dar are planurile lui, si cel mai adesea, lucrurile astea nu se intampla in felul in care vrem noi. De fapt, aceasta "iubire" a noastra e atat de fragila si se raneste si se pierde atat de usor... or, mantuirea se cladeste intr-o viata de om, nu in niste clipe de iubire furate.

Asculta-i pe cei care au vorbit inainte, ca te-au sfatuit de bine. Nu trebuie sa iti pui nadejdea in niciun om si sa nu ai nici un fel de asteptari de la nimeni, indiferent daca ti-e ruda sau prieteni. Si... e bine sa iubesti, adica asta e porunca Domnului, dar trebuie sa iubesti cu masura, pentru ca, nu-i asa, trebuie sa-L iubesti din toata inima ta si cu toata puterea ta pe Dumnezeu, iar pe aproapele doar ca pe tine insuti, adica mai putin decat ca pe Dumnezeu. iar aproapele tau nu este doar EL, e si cersetorul de pe strada, e si vecina, e si persoana care sta in fata ta la coada la casierie... nu poti pe unul sa il iubesti pana la stingere, iar pe altul sa il ignori, ca amandoi sunt in aceeasi masura aproapele tau. Tu esti datoare numai cu ceea ce poti tu sa faci; nu se va cere de la tine nici o socoteala pentru mantuirea aceluia de care te-ai indragostit.

Timpul le vindeca pe toate. Daca vrea Dumnezeu, vei fi cu el, daca nu, nu; e simplu. Pana atunci, fruntea sus si fii o Lady! Oamenii nu vor indrazni sa raneasca o Lady, dar daca simt ca esti complexata si ca te consideri o proasta si o tuta, atunci vor crede si ei la fel si te va durea.
Si eu eram foarte preocupata de ceea ce zice lumea, pe la 14-18 ani. Si bunica imi tot zicea sa nu imi pese de asta, cu o vorba memorabila: "Ce, draga, iti da lumea sa mananci?"

Voi credeti si aici fac o comparatie ca Iisus nu a suferit in sinea lui cand era jignit, ranit de persoanele dragi lui? Cine stie ce a fost in sufletul lui atunci cand poate cei din jur il jigneau...cred ca raniile mai mari nu erau provocate de loviturile fizice ci de cele psihice..poate nu-l durea un bici pe spate dar il durea extrem de rau o vorba urata... Pentru ca desi era Iisus era si el un Om care simtea, traia..

Cineva spunea "Cat de simplu este sa jignesti, sa judeci...e mai greu insa sa te uiti la tine, sa vezi ce iti lipseste, ce mai poti imbunatati. De cele mai multe ori, poate chiar intotdeauna, vorbele ranesc mai rau decat faptele. Ele se uita mult mai greu, sau niciodata. Si din pacate, scuzele nu rezolva nimic. Ele sunt deja spuse, nu se mai pot lua inapoi..."

Acum am citit ultima ta postare... stii ce se intampla, dragoste (de orice fel, chiar si amicitie) cu de-a sila nu se poate. Din ce povestesti tu, baiatul este cumplit de rautacios si nepoliticos. Si atunci cred ca ar trebui sa il asculti si sa nu il mai stresezi. Punct. Daca te vei indeparta de el (in sensul de a nu mai gasi ocazii in care sa schimbati felurite impresii) si daca veti dialoga mai rar, nu va insemna ca nu iti iubesti aproapele. Dimpotriva, ii faci lui un bine - nu il mai determini sa spuna lucururi rele, care sigur nu sunt placute lui Dumnezeu, si iti faci si tie un bine - nu vei mai fi ranita. Daca eviti un om pe care il stii certaret, rautacios, nu inseamna ca esti suparata pe acela, ci doar ca vrei sa creezi cat mai putine ocazii in care sa va raniti reciproc. Sa nu spui acum: "rau cu rau, dar mai rau fara rau", ca asta nu e iubire, ci are alt nume.

bun ii respect dorinta, opinia..pe principiul "bine fac cum zici tu, cum sa nu Maiestate, orice doresti tu, cum vrei tu!" dar eu unde sunt? Este ca si cum ii dai dreptate si te supui dorintei lui, incalcandu-ti princiipile tale de viata...
Dar hai sa facem schimb ...sa fiu eu cea rea si sa fiu eu cea care spune "mars de aici, fiinta "extraordinara" sa vedem i-ar convine?

Pentru ca atunci cand spunem "fa cum spune el, cum vrea el" nu ne punem in pielea celuilalt si este usor sa spui "pai daca nu vrea..."

Niciodata nu ne punem in pielea celuilalt, nu ne intrebam "ce as simti eu daca as fi in locul lui?" "mi-ar conveni aceasta atitudine?"
Poate daca ne-am pune o secunda in locul celuilalt poate atitudinea noastra ar fi altfel, caci daca noua ni se intampla exact acelas lucru pe care il facem ne simtim prost , dar desi stiim ca nu este bine sa faci noi tot insistam...
"Ce ti-e nu-ti place altuia sa nu-i faci" dar cred ca pentru unii inseamna "Ce ti-e nu-ti place,sa ii faci altuia!"

Poate in viata conteaza intotdeauna cine este primul..ori esti esti tu cel calcat in piciore ori esti cel care calca in picioare... Daca nu faci tu primul iti fac altii tie...
Deci ori esti tu vanatorul ori esti vanatul!

Lady Anda, am citit mesajul, dar iarta-ma, ca pur si simplu nu inteleg... Ii indeplinesti dorinta ca sa fie pace intre voi, ca sa elimini certurile. Stii cum e, daca nu poti face binele, evita raul. Nu cred ca principiul tau de viata este sa te lasi jignita si calcata in picioare. Cred ca va va fi amandurora de mai mult folos daca tu ai inceta o vreme sa mai vorbesti cu el si sa ii vorbesti lui Dumnezeu despre el (paraclisul Maicii Domnului te va alina mult).

Asta cu pusul in pielea celuilalt... cand iubim, avem impresia ca il cunoastem foarte bine pe celalalt. Ei, lucrurile nu stau asa. Oamenii nu stiu ce gandeste celalalt cu adevarat, ce simte, nu ii cunosc sufletului. Si atunci se ghideaza dupa ceea ce se vede foarte clar, adica dupa fapte, cuvinte, atitudini. Este periculos sa brodezi in jurul cuiva o aura, de genul, el se poarta asa cum se poarta, dar de fapt e un suferind care are nevoie de scapare si se ascunde...

Eu vad numai doua posibilitati in situatia asta: ori continuati asa si risti sa te distrugi psihic in relatia asta de amicitie, ori iei o pauza si te departezi de el din punct de vedere fizic, dar te apropii din punct de vedere spiritual, purtandu-l in rugaciune. Deie Domnul sa te lumineze!

sfatul unui parinte
 

Un preot mi-a spus odata un cuvant intelept si mi-a intrat in suflet ca o lege a vietii. Cuvintele adresate noua de cei din jur sunt cuvintele lor, asadar ei sunt responsabili (sufleteste) pentru ceea ce rostesc. Noi nu trebuie sa le luam asupra noastra, sa nu ne lasam afectati, sa nu adaugam in sacul nostru cu pacate si sarcini de-ale lor. Ne straduim sa descarcam sacul nostru umplandu-l de fapt cu vorbele celorlalti? Nu aceasta este calea dreapta. Si pentru a-si intari observatia cu suport biblic, mi-a amintit de vorbele Mantuitorului: "Adevarat va spun voua ca pentru orice cuvant rostit oamenii vor da socoteala in ziua judecatii." Asadar rostirea osandeste, nu auzirea.

Elibereaza-te de zgura celor din jur, nu o lua asupra ta. Fii libera cu tine insati, urmeaza calea ta, straduieste-te sa te gasesti pe tine insati in raport cu Dumnezeu, nu cu lumea. A contrazice pe cineva ce se afla in sminteala evidenta, inseamna a fi mai smintit ca el. Nu oricui ii este data predica. Sa-i lasam pe preoti s-o faca. Pentru noi, tacerea si smerenia in tacere e calea.

Doamne, ajuta!

Chiar asa de ce sa ne pese de cei din jur? Sa facem in viata doar sa ne fie noua bine sa facem in viata tot ce credem ca ne este bine fara sa ne uitam la consecinte, daca mie imi este bine ma doare in fix de cel de langa mine...
Si atunci nu suntem egoisti?
Dar daca intr-o zi rolurile se vor schimba, de ce ne lamentam si spunem "viata este nedreapta!" ... Bun aruncam cu cuvinte, cu insulte in oameni (caci asa vrem- ne place sa facem rau, simtim satisfactie) dar daca maine ti se intampla chiar tie cum este?

Aici se poate compara cu o intamplare si noi romanii suntem experti... Daca vedem pe strada de exemplu o femeie batuta de un barbat avem urmatoare atitudine " bine ca-i da una, cine stie ce a facut!" "precis si-o merita"...

Aceasta atitudine o avem si in viata si in toate sectoarele vietii... aceea de nepasare fata de cel de langa noi...

Bun sa zicem ca alegem sa facem rau, sa jignim (si asta e o alegere) bun... ca nu esti tu, poate sa fie altul..si aici apare un alt egoism "ce ma intereseaza pe cine jigneste sau cui face rau daca nu sunt eu aceea..." parca avem tendinta sa spunem "dar da-i mai tare"...
Deci daca alegem sa facem rau in viata, sa nu ne intrebam sa nu judecam sa nu plangem de ce maine totul se va intoarce impotriva noastra!