Si eu as vrea sa intru mai rar acum. Postul e infranare, o renuntare de buna voie de la ce ne place. Si daca petrecem atat de mult timp in fata PC ului, e ca ne place. Fiecare face un sacrificiu din ceea ce ii place lui: dupa cum exemplifica un parinte: daca unul bea pana acum 3 cafele pe zile, in post ar putea sa bea doar una sau doua, daca manca 5 mere pe zi, in post poate sa renunte la doua sau trei...

Nu cred ca este pacat. As raspunde printr-un sfat din Pateric- "Daca taci pentru Hristos, bine faci, daca vorbesti pentru Hristos, bine faci."

Păcat nu-i, dar de la faptul că stăm pe forum, se produce alunecarea, în loc să facem ceva mai util, stăm pe net. Se pare că mai mulți resimt această alunecare, nu sunt singura, mi-aș dori să am și eu puterea să mă despart măcar 2 zile de forum. Problema e că unii stăm fără măsură, iar motivul e mai puțin de ordin religios, mai mult că stăm pe net și postăm pe un forum, suntem dependenți.

E foarte frumoasa invatatura aceasta. Inseamna ca pacatul apare in momentul in care nu mai vorbim pentru Hristos. Iar Mantuitorul ne atrage atentia: pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii.

Foarte profund si frumos!:53:

Pentru mine postul este o perioada in care incerc sa scot barna (barnele) din propriul ochi, apoi mai vad daca pot face ceva si cu paiul din ochiul aproapelui.

va urez tuturor un post usor !

In ceea ce ma priveste nu vad in forum o atat de mare sminteala incat sa renunt la a-l mai frecventa in timpul perioadelor de post. Asta pentru ca atat in post, cat si in afara sa ar trebui sa ne manifestam, chiar si in acest spatiu virtual, precum albina. Sa cautam doar florile cele duhovnicesti.

Nu sunt pentru un post fara forum, ci pentru un forum care sa arate ca suntem intr-o perioada de post. Un forum care sa arate adevaratele noastre preocupari din timpul postului. Dar, fiecare decide in dreptul sau, dupa cum crede de cuviinta si dupa cum il indeamna starea sa launtrica.

Asa este Marius. Postul nu exclude comuniunea cu semenul. Trebuie sa ajung la comuniunea cu Dumnezeu prin semenul meu, ca la sfarsitul postului sa nu auzim cuvintele adresate de Dumnezeu lui Cain- "Unde este fratele tau?" iar din pricina egoismului sa cautam sa ne dezvinovatim "Oare eu sunt pazitorul fratelui meu!". Sa urcam la Dumnezeu dimpreuna cu fratele nostru care poate in aceasta perioda este incercat ca si noi.

In cazul meu, dimpotriva, postul ESTE influentat, si anume in bine: ma ajuta semnificativ in plan sufletesc, imi sustine nadejdea, imi da caldura umana, caldura VOASTRA binefacatoare.
Acum depinde de fiecare, unii sunt din fire mai introvertiti, alti au nevoi speciale, important e ca fiecare sa aiba discernamintul cuvenit.
Marturisesc ca mi-ar fi tare greu fara voi.
Cred cu tarie in comunitate, Biserica strange pe oameni din imprastiere, nu doar a mintii ci si a indivizilor. Ce frumoase sunt slujbele cu biserici intesate de lume, cu rugaciuni soptite la ison...
In ce ii priveste pe unii forumisti, indraznesc sa spun ca ei au chiar DATORIA sa ramana la post, ca un medic de garda... Stiti voi care sunt acestia, stiti bine, nu-i asa?... Jertfa lor pentru cei pripasiti pe aici face parte, zic eu, din postul lor sufletesc. Eu unul le sunt recunoscator cu tot sufletul!
Fratilor, va rog sa ne ajutam unii pe altii, dupa puteri, sa ne strangem aproape, sa nu fie Trupul rupt in fishii, fishiutze de coltii fiarei!
Aliluia, Aliluia, Aliluia!