E adevărat că preoții nu trebuie judecați de oameni, de altfel ca și ceilalți oameni
 

E adevărat că preoții nu trebuie judecați de oameni, la fel ca și ceillați oameni, dar nici nu trebuie să rămână preoți atâta vreme cât se comportă ca "suboameni" și nu eu trebuie să-l judec, ci protopopul și mai ales, episcopul său.

În urmă cu ani, preotul meu din parohie mă sfătuia periodic cu multă înțelepciune și echilibru asupra căii ce ar trebui să o urmez în viață și ceea ce ar trebui să fac ca bun creștin. Și evident că, în acest scop, îmi furniza tot felul de experiențe de viață ale altora, bune sau rele, modele de urmat sau de evitat (preoți sau nu, dar niciodată nominal, e un lucru bun pe care l-am învățat de la dânsul, să nu dau niciodată nume când povestesc din experiențele altora, e o bună metodă de a evita bârfa și cleveteala).

Ei bine, și în discuțiile noastre, mi-a înfățișat adeseori modul în care și-a urmat el studiile de teologie (seminar și Institutul Teologic de la Sibiu), regulile, canoanele care trebuiau respectate de către studenții de la teologie. Nu o să intru în amănunte, probabil, că mulți dintre ortodocșii de pe acest forum, cunoașteți „milităria” creștină în care erau „înrolați” studenții de atunci și faptul că un bilet de voie prin oraș (în cazul în care era acordat) era o „mare victorie”, asta ca să nu mai vorbesc de alte „dezlegări” și „toleranța” excesivă față de canoanele Bisericii, de care au parte astăzi seminariștii și studenții din toate instituțiile de învățământ de pe toate coclaurile. Nu este de mirare, deci, că sunt hirotoniți preoți oameni fără chemare, oameni pătrunși mai mult de „duhul gLumii”, vorba lui vsovi decât de duhul credinței (nu neapărat din vina mai marilor ierarhi).

Și astfel de manifestări (ca violența în familie, beția, crimele din accidente de mașină, cunosc și eu cazuri care au darul de a sminti, să mă ierte Dumnezeu), din punctul meu de vedere, ar trebui să ducă fără prea multe discuții la caterisire. Nu mă amestec în discuții de genul că „harul ți-l ia sau nu ți-l ia cineva și că preotul odată hirotonit este pe viață sau nu”.
Dar ca ierarh, episcop, al Bisericii Ortodoxe nu-i mai acorzi dreptul de a sluji ca preot în cadrul parohiilor din eparhie. (NU există nici o scuză, de pildă, pentru un accident de mașină cu victime în care preotul cu o doză mare de alcoolemie a fost implicat cu sau fără voia lui.)
N-ai decât să devii cântăreț, n-ai decât să-ți cauți altceva în cadrul Bisericii dacă chiar dorești să rămâi în sânul ei și să faci penitență pentru greșeli, dar tu ca om (preot) trebuie să admiți tu însuți că, odată ce te-ai manifestat altfel decât un bun creștin, nu mai ai ce căuta la altar, adică nu-l mai spurca și nu mai sminti creștinii din jurul tău.

Nu sunt de acord că și preotul este un om ca ceilalți. NU!!!, preotul este preot și misiunea lui (nu meseria) nu trebuie să dea prilej de sminteală și de îndepărtare a creștinilor din biserică. Și mă refer aici la păcatele mari care pot fi evitate.

Probabil că unii vă veți gândi că m-am erijat eu în mare judecător. Eu cred că acestea sunt fapte de bun simț creștin și caterisirea în cazuri grave (am exemplificat mai sus) este imperios necesară. Argumente de genul „este și popa om” și „fă ce zice popa, nu ce face popa” nu fac decât să submineze Biserica Ortodoxă și credibilitatea ei.


P.S. Nu preoteasa este de vină că preotul nu e capabil să-și gestioneze problemele familiale și să nu le transforme în probleme familiare, adică cunoscute și obișnuite pentru ceilalți. Singurul responsabil este preotul fiindcă el trebuie să fie conștient și responsabil în momentul hirotonirii de misiunea sa în biserică și în lume.

Intru totul de acord ,aproape in toate volumele "NE VORBESTE PARINTELE CLEOPA " dezbate si acest subiect ,si ne spune "un preot nu trebuie sa-l vorbim de rau chiar daca-l vedem cazut in sant el este Hirotonisit in fata lui Dumnezeu si plateste pentru pacatele lui "Cine vorbeste de rau un preot isi face pacat de moarte .

In general , pe nimeni sa nu vorbim de rau , de se poate , de nu , fiecare va da socoteala !

dar mirenii?

Toți greșim și greșim groaznic, uneori, și mă simt la fel de vinovat când vorbesc rău despre un preot sau despre un mirean. Nu trebuie să o fac nici față de unul, nici față de celălalt. Tot păcat se cheamă. Și dacă vorbesc un mirean de rău săvârșesc un păcat de moarte, atunci și vorbirea de rău a unui preot este păcat de moarte.

Doamne iartă!

Cu siguranta ! Doamne iarta-ne !+

Nu greselile preotilor ar trebui sa ne tulbure, ci pacatele proprii.

Preotii nu trebuie judecati de oameni, ei trebuie lasati in tihna, sa puna pe ei burti de bere si sa acumuleze ochiul dracului.

Evidenti, nu toti, doar unii.

Ascultam intr-o seara la radio Trinitas un subiect legat de rolul preotului in viata credinciosilor. Spunea asa, daca preotul tine post, si enoriasul se duce acasa la el si vede ca preoteasa pregateste o oala de fasole, acesta va fi impulsionat sa posteasca, in schimb daca vede pe masa numai bunatati in zi de post, va face la fel, considerand ca ce face preotul e bun. La fel si cu a face milostenie, daca enoriasii vad preotul care iese de la biserica si imparte la saraci bani sau mancare si ei vor face la fel, iar lista poate continua...
Dar omul este predispus la a judeca si critica... am vazut lucruri la preoti care nu mi-au placut, am auzit multe barfe despre preoti despre care stiam lucruri frumoase si parca ma dureau...

Preotia e o misiune dificila, ispitele sunt mari iar caderile (cand se intampla) la fel.

Rugaciunea (pentru el) e mai folositoare decat a vorbi despre caderea care daca nu azi, poate maine o vei cunoaste si tu.

Insa oacatele cele care tin de trup nu sunt atat de grave cat cele care tin de cuvant, un preot care se face propovaduitor al smintelii si dezbinarii, consider ca TREBUIE criticat si dezaprobat public.

Si din pacate in ultima vreme acestia din urma au iesit cam mult in fata.