Mihnea Dragomir |
27.12.2010 20:31:52 |
Marea majoritate ale celor care "s-au pocăit" cu sensul de "au intrat în felurite secte" au făcut parte doar formal din BOR, dar nu au fost integrați în viața ei de credință. La un moment dat, conștiința lor le-a dictat să Îl caute pe Dumnezeu. Adică nimic nu ne împiedică să credem că acei oameni chiar s-au pocăit fără ghilimele. Rămâne de văzut cum de au ajuns la secte și nu la biserica la care mergeau și până atunci doar la Înviere și la câte vreo nuntă sau înmormântare. Motivele cam astea ar fi:
1 - un fenomen psihologic înrudit cu acela "nimeni nu e profet în casa lui". Ideea că adevărul ar putea fi după colț, ori chiar în ochii noștri, care până atunci au avut solzi pe ei pur și simplu e o posibilitate care scapă. Așa e făcut omul. Când auziți că un bărbat însurat s-a îndrăgostit, precis luați loc mai comod în fotoliu, iar urechea devine plină de sete, pregătindu-vă să auziți o bârfă grasă: ideea că poate s-a îndrăgostit chiar de...soția lui este așa de banală încât numai la asta nu vă gândiți. Și auzind așa ceva, spuneți "Nu ai haz, monșer!" Ce "parcurs sentimental" are un bărbat care se îndrăgostește de soția lui lângă care a stat ani de zile, tot atâta "parcurs spiritual" are cineva care se pocăiește, trecând la cine știe ce sectă de care e plină lumea.
2 - erori de pastorație din partea păstorilor BOR, care au o mare parte din vină în misiunea lor de pescari de oameni. Astfel:
2a-nu răspund nevoii oamenilor de a comunica. Oamenii sunt însetați nu numai de Dumnezeu, dar și unii de alții. Este prea puțină "părtășie" în BOR, iar micile grupuri care apar mai degrabă în ciuda politicii pastorale (ei bine, trebuie să existe așa ceva !) decât susținute de pastori sunt marginalizate. Dacă există cu adevărat ceva curat și frumos în mișcarea laicală a BOR, aceasta este Oastea Domnului, lucru certificat de rezistența lor eroică în timpul comunismului. Ei bine, ostașii, care sunt culmea ortodoxiei, sunt marginalizați în propriile lor parohii. Nu e de mirare că unii clachează și trec la secte, lucru care mai apoi întreține atmosfera de suspiciune (vedeți: v-am spus noi că tinerii aceia erau niște năpârci !)
2b-nu au timp pentru credincioși. Nu prea am văzut publicat pe ușa parohiilor care e programul preoților. Deci, am o problemă și vreau să vorbesc cu preotul meu: cum procedez în mod formal pentru asta ? Între ce ore și ce ore mă pot duce la biroul parohial să vorbesc cu el ?
2c-nu există suficient zel pentru Cristos, păstorii BOR (mă refer la media preoților mireni, nu la excepții) părând mai degrabă preocupați de lucruri lumești și puși pe căpătuială. Asta îi smintește pe mulți. Când vezi nepotismul în floare, când vezi simonia la lucru, când vezi casele parohiale prefăcute în case de locuit pentr preot și ai lui, când îi vezi gușați, rubiconzi și burtoși, atunci trebuie să ai o credința tare ca să nu te smintească vederea atâtor slujitori nevrednici. Dar nu toți au o credință tare, ci credința multora care descoperă aceste lucruri e ca o plantă tânără. Până ce Îl cunosc pe Dumnezeu, acești tineri îl cunosc pe preotul care se presupune că e trimis în numele Lui. Și ceea ce văd, nu e congruent cu imaginea pe care și-o făcuseră.
Cam asta e părerea mea sinceră. Acuma, aștept să îmi săriți în cap. Sugestii: ceva despre Inchiziție, ceva despre papa Alexandru Borgia, un pic despre generalul Bukow ?
|