Îmi vine să râd când citesc asemenea replici însoţite de citate celebre. Mai bine ai posta povestea lui Rudolf, nu de alta, dar ar fi mai credibilă.

Fiecare vede ceea ce caută sa vadă :)))

"Oriunde s-ar duce un om, el sfârşeşte mereu prin a se întoarce acasă. La fel este cu creştinul, oricine ar fi, om de vază sau de rând, bogat sau sărac, savant sau neştiutor; orice ar putea fi, oricare ar fi locul pe care îl ocupă în societate, orice ar face, el trebuie să-şi amintească mereu că nu este la el acasă, ci în călătorie, pe drum, şi că trebuie să se întoarcă acasă, la tatăl lui, la mama lui, la fraţii şi surorile lui mai mari. Această casă este Cerul; tatăl lui este Dumnezeu, mama, Preacurata Maică a Domnului, fraţii şi surorile lui mai mari, Îngerii şi Sfinţii lui Dumnezeu. El trebuie, de asemenea, să-şi amintească faptul că adevărata sa obligaţie este mântuirea sufletului său, împlinirea poruncilor dumnezeieşti, curăţia inimii sale."

1. N-am inteles bine - ceea ce a postat (la # 10) Cristi nu este citat din Sf. Ioan de la Kronstadt? Mie imi plac acele cuvinte, au dreptate.

2. Am cautat acum si nu am gasit o biografie a lui. Am inteles ca a fost preot de mir.
Pe de o parte, daca este asa, atunci mi se pare foarte important pentru oameni, sa stie ca exista sfinti si dintre oamenii "normali" si nu numai din monahi sau pustnici. E ceva incurajator pe drumul spre mantuire.
Mai multe nu pot comenta despre acest sfant inainte de a ma lamuri putin asupra faptelor sale. Cineva scria ca impartasea multi foarte multi oameni. Da, este foarte bine. Dar asta este deja un alt subiect (vast) de discutie.
Am gasit un material foarte interesant (cautand ceva despre viata lui):

https://ioandekronstadt.wordpress.com/

Este si viata lui scrisa acolo, asa ca am sa citesc pe indelete.

Pe de alta parte (ca sa inchei ideea de mai sus), ma intreb de ce gasim exemple din acestea numai in alte tari.
Oare exista vreun sfant preot de mir din Romania? Eu as sti unul care ar merita cinstea aceasta.

In fine, trebuie sa spun ca eu ma cam incurc in sfinti/sfinte si numele lor. Sunt si diverse trepte la ei, care iar nu le cunosc/inteleg - unul este sfant, altul cuvios, altul mucenic (in calendar). Si de multe ori nu mai stiu care este cel pe care il stiu si il caut eu. Exista cate 2-3 cu acelasi nume.
La Sf. Ioan de Kronstadt ma irita un pic denumirea orasului, pentru ca de fapt Kronstadt este denumirea germana a orasului Brasov.
Ioan nu este nume rusesc (corespondentul rus ar fi Ivan). In combinatie am crezut o vreme ca este roman, dar "de ce sa nu-i spuna de Brasov?", m-am intrebat eu.
Abia de curand am aflat de existenta acestui oras rus cu nume nemtesc.

Scriu asta pentru ca poate mai sunt si altii care patesc ca mine.

In incheiere am si o intrebare, dar daca nu aflu aici raspuns am sa caut intre timp pe net.

Pe de o parte vad ca este foarte importanta ortodoxia rusa, pe de alta parte este altfel decat cea greaca (de care apartinem si noi), conflicte/diferente sunt destule. Nu cunosc istoria aparitiei celor trei biserici nationale (rusa, greaca, romana) si ma intreb daca exista o diferenta de calitate/importanta.
Intreb pentru ca vad ca sunt diverse orientari si printre romani. Unii cauta spre Rusia, altii spre Grecia (ca ortodoxie) si vreau sa aflu pe ce criterii.

Este citat din Sfântul Ioan de Kronstadt :)
Sărbători fericite :)

La mine criteriul este evident: citesc după cum bate vântul.
Că sunt în derivă, cum spunea un cunoscător şi că trăiesc în stare prelungită de ebrietate iar această beţie vine de obicei de la vânt, uragan, ciclon etc. În ciuda unui vânticel abia sesizat, răcoros uneori, care se perindă mai rar pe la noi şi căruia îi port o amintire scumpă, drăgăstoasă foarte.
Astfel, când beau bere îi studiez pe greci, că e mai cald pe la ei.
Când beau vin şi vodkă, ţuică sau palincă (nu beau din asta dar îţi zic aşa ca să prinzi ideea) citesc din ruşi. Că la ei e mai frig.
Evident, când beau whiski (parcă aşa se scrie, că la gust chiar nu ştiu cum e dar zic aşa ca să nu stric continuitatea ideii) îl citesc pe Seraphim Rose.

Când suflă austrul, citesc pe greci. Când bate crivăţul (mamă şi ce bate iarna în Bărăgan!) bag ruşi la greu. Tocmai citesc Dostoievski, partea lui de meditaţie creştină intensă, dialogurile cu dracul, discursul despre dragoste şi Înviere al lui Alioşa etc.

În concluzie, singurul criteriu e cum suflă vântul. De la sud, de la nord, de la vest ori de la răsărit - important e să nu stea barca pe loc.

P.S. Ar mai fi un criteriu dar e secundar. Îl zic totuşi, poate-i de folos: citesc acele cărţi care îmi răspund la nelămuriri mai vechi şi care îmi deschid totodată noi mirări.
Dar ăsta e un criteriu minor, de care m-aş putea dispensa la o adică (deocamdată nu vreau!). Principal rămâne cum bate vântul, deie Domnul să nu se oprească în veac!

Ai înţeles bine. :)

Aşa este, se împărtăşeau şi cinci mii de credincioşi într-o singură zi. Părintele Ioan (din acea vreme) slujea aproape zilnic Sfânta Liturghie şi îi îndemna pe oameni se împărtăşească cât mai des, el fiind cel mai bun exemplu. Deşi ducea o viaţă curată, Părintele Ioan uneori mai avea căderi, însă mereu se pocăia lăuntric. Se mai supăra pe cumnata Ana sau soţia Elisabeta. Sau mai certa cerşetorii care-l asaltau des, pe unul chiar l-a lovit prentru că a fost nemulţumit de suma de bani primită. Mai gusta ceva de dulce, şi asta în zi de post (probabil şi din cauza unei neputinţe trupeşti - boală). Sau îi mai plăcea să bea câte un pahar de bere. Fumatul se pare că a fost cea mai grea patimă trupească care l-a încercat (şi asta în timp ce era preot şi slujea). Dar într-un final a biruit. Părintele Ioan a ales calea pocăinţei lăuntrice şi a desei împărăşiri. A conştientizat profund că fără de Hristos nimic nu poate face.
Şi iată că Biserica Ortodoxă Rusă l-a trecut în calendar în rândul Sfinţilor.

Aşa este. Unii văd circari, mahalagii, beţivi... Nu-i aşa?