Martirii comunismului erau văzuţi ca un pericol pentru comunism, sfinţii primelor veacuri un pericol pentru religia de stat etc.

Nu trebuie neapărat să fii într-un partid sau într-o funcţie în stat ca să ai treabă cu politica.

Despre asta si vorbeam- greutatile trec numai cu gandul la Dumnezeu- cei care te intristeaza nu stiu ca in sufletul tau e bucurie, e o lume pe care doar cei raii nu o pot avea.

De rugat ne rugăm dar nici să nu stăm muți. În toate discuțiile ăstea despre destrăbălare, plăceri și patimi nefaste să mai introducem și noi tacticos câte o referire la ceva creștinesc.
„Dar la biserică tu te duci?”, „Nu, azi nu vin cu tine, mă duc la spovedit”, „Nu fac asta că-i păcat!” etc.

Așa cum pe o cămașă neagră se observă îndată dacă cade un strop de diluant și se curăță așa și în conversațiile lumești pline de inutilități se observă imediat dacă începi să vorbești despre ceva vrednic. Vorbim în gol? Inutil? Degeaba? Mulți s-au dezobișnuit din a mai auzi de Dumnezeu, de Hristos, de Biserică așa că orice referire la Creștinism va avea o rezonanță mai mare în peștera sufletului. Peștera călduroasă și întunecoasă unde dorm lucrătorii, dar care sunt treziți de conștiință pentru a purcede întru zidirea Împărăției.

Împărăția Conștiinței. Fără o împărăție proprie nu poți birui pe vrăjmaș și armele lui. Dacă nu ai nici măcar ziduri la cetate cum vei vedea armatele potrivnice ce se apropie sau pe generalii ce poartă numele de păcat, patimă, răutate, minciună, ură, dezbinare, distrugere?

Când omul e cuprins de răutate, trebuie degrabă să dea afară pe acel diavol. Dar cum el robit de drac să se mai trezească fără să fie ajutat de cineva ? Cum poate regatul aflat în sclavie să scape de asediatori și cotropitori fără ajutorul unei armate aliate? Aliații aceia suntem noi. Aliat este și Dumnezeu, dar fără voință cei împătimiți nu vor avea puterea să scape. Sau poate că Dumnezeu Își trimite ostașii: virtutea, curăția, fecioria, dreptatea, milostivirea, blândețea, curajul la oameni dar aceștia îl refuză și rămân nestrămutați în căile lor.

Ne stă în datoria noastră să îi ajutăm pe ei, să vadă lumina adevărului. Și prin rugăciune, rugăciunea e fundația împărăției lor, dar numai cu o fundație nu vei avea niciodată un turn pe care va sta străjerul sufletului. Trebuie să ne implicăm și să ajutăm când vedem o cădere, să nu rămânem indiferenți.

Lumea a sfost dintotdeauna o jungla,in care cel cu coltii mai tari a biruit. A fost si este si in prezent. Si cu cat e mai rea lumea cu atat se arata si mai tare ca singura solutie,singurii stropi de alinare in aceasta lume ,vin tot de la iubirea ce trebuie sa o avem unii pentru altii.
Asa cum nu s-au schimbat regulile lumii,nu s-a schimbat nici solutia.
Si nu e vorba de o iubire teoretica,ci de una practica,aratata tuturor celor ce ne inconjoara,incepand de la familie ,cunostinte si pana la acest forum. Daca noi vom fi niste mici centre de iubire,iradiind iubirea prin fapte reale,atunci si lumea se va schimba.
Sa nu vedem doar raul din lume,ci si eforturile unora de a o face mai buna,prin sacrificiu personal,si daruire fata de nevoile aproapelui

Eu cred ca aici Rodica face o greseala....Daca consideram pe cineva rau,in mod automat noi ne consideram buni,cel putin fata de acela despre care spunem ca e rau....si eu stiu ca regula in crestinism este ca noi sa ne consideram mai rai decat ceilalti....

Ceea ce se spune si la impartasanie..Dintre care cel mai pacatos sunt eu....

Deci,repet,e o greseala sa consideram pe altii rai,e bine sa ne consideram pe noi insine rai,si atunci avem acces la pocainta,si la iertare din partea lui Dumnezeu...

Privind din afara o situatie in care cineva isi vede de treaba si este nedreptatit- cum ai defini lucrurile? Cum exista Rai, exista si raul, implicit cei care fac rau. De ce sa nu acceptam? Altfel problemele lumii ar fi fost demult rezolvate. Nu ai intalnit invidiosi, lacomi, hoti, mincinosi, batausi., clevetitori...? Sigur ca Dumnezeu iubeste chiar pe cel mai mare raufacator. Dar sa acceptam ca traim in lume si nu sub un clopot . Evident, vine o zi in viata noastra cand fiecare dintre noi, cei rai, putem deveni buni- atunci se face bucurie in cer, e un nou inceput.

Exista oameni rai fara indoiala,insa judecata nu noi o facem.Noi trebuie sa ne consideram cei mai rai de pe pamant...

Dintre care cel dintai sunt eu(pacatos)....Astea sunt cuvintele de la rugaciune si nu cred ca se refera la ...cel dintai sunt eu (pacatos) ,in afara de cei care ii cunosc eu si sunt mai rai ca mine...

Cel care loveste,o face de frica sa nu fie lovit,care nu vrea sa se schimbe,crede ca nu are nevoie de schimbare,cel care intoarce spatele ii e frica sa nu fie ranit...etc.Oamenii "rai" sunt cred eu cei care au nevoie cel mai mult sa fie iubiti.Si aratandu-le asta,vom observa o schimbare ,vom vedea ca de fapt nu sunt rai ci doar...prudenti.

Ma refeream , Daniel, la faptul ca atunci cand un om nedreptateste pe cineva , isi produce o suferinta in suflet, pe cand cel care se roaga lui Dumnezeu sa -l ajute sa treaca peste ispita, are mai multe sanse sa pastreze o stare de liniste in suflet.