Doar daca ajungi sa crezi ca masonii sunt binefacatori, ca nibiru e prin preajma, ca oamenii de pe facebook sunt prieteni etc.

Mass-media dauneaza in momentul in care faci din ea singurul mod de viata sau singurul motiv pentru a trai. Avem si lucruri bune aici si merita sa le gustam. E adevarat ca e multa minciuna, ura, pornografie, ... dar sa nu cadem in extrema atunci cand vorbim de ea.

Ei, tot asa'i si cu mass-media.
Bre, cine inchide usa minciunii, lasa afara si adevaru'.

Asta este strict parerea ta (eventual a lui Virgiliu Gheorghe). Eu nu achiesez la ea.

Pentru a intelege ce "se cauta" trebuie mai intii sa depasesti faza diletantismului, ca le stii pe toate. Iti sugerez sa iei cursuri de pedagogie (ale secolului XXI.) ca sa intelegi (the big picture). Insistind cu copiii tai pe ideea promovarii ideologiei tale dupa mine fanatice si ratacite risti sa maresti in continuare prapastia dintre tine si copii.
Spre deosebire de tine eu stiu ce vorbesc( din numeroase cazuri concrete)

Asa, spre posibila informare a ta, atractivul si spectaculosul in documentarele bune nu este ceva ce "se cauta" ca drept finalitate ci este un vehicul catre intelegerea unor fenomene prin prisma psihicului educat in alt fel, in copiii anului 2010.
Ei din continutul sistematizat nu mai inteleg nici o iota. Poate doar coreenii si chinezii o mai practica.
Revino cu picioarele pe pamint si poate! o sa pricepi

Mi-a venit ideea mai tarziu, poate exact partea pe care am subliniat-o este problema, faptul ca el nu-si dorea acel lucru. Adevarul este ca filmele documentare inveti sa le apreciezi cu timpul (pe masura ce inaintezi in varsta si pe masura ce acumulezi cunostinte pe care uneori doresti sa le aprofundezi). Unui copil orice documentar i se va parea insipid si anost.

Am alte doua exemple ilustrative (zic eu) vizavi de impactul anumitor productii tv (in cazul acesta filmele) asupra omului in formare.
Copiilor li se preda la istorie despre Hitler; ce-a insemnat el pentru umanitate, cat de nefaste sunt teoriile lansate de el, etc. Copiii vor fi mai mult ca sigur interesati si nu prea de acest subiect, ei nerealizand proportiile dramei umane cauzate de acest lider politic si respectiv eforturile pe care noi toti trebuie sa le facem ca sa nu se mai ajunga vreodata la un al doilea Holocaust.
Daca acestor copii (fireste, de varsta potrivita [eu nu mai stiu in ce clasa se preda acest lucru la scoala]) li s-ar recomanda filmul "Lista lui Schindler" ca suport vizual al celor invatate, sunt sigura ca vor fi toti patrunsi de adevarata esenta a acestei lectii de istorie. Si filmul "Pianistul" reprezinta un bun reper in acest sens.

Daca in cadrul lectiei de anatomie (?) se face referire la boala denumita SIDA si copiilor li se explica efectele dezastruoase pe care ea le poate avea asupra omului, un mai mare impact educational (in sensul de invatare si respectiv retinere de catre elevi) ar fi atins prin vizionarea unor filmulete in care sunt surprinse variile stadii din evolutia acestei boli la o persoana concreta.
Una e sa citesti dintr-o carte: SIDA e boala care se contacteaza prin, bla bla bla... alta e sa vezi concret cum se poate manifesta ea. Caz in care te vei pazi cu mai mare strasnicie sa nu o capeti!

Se spune intotdeauna ca anumite lucruri ti se imprima pur si simplu pe retina - atat de mare este impactul vizual asupra creierelor noastre. Nu am auzit o expresie similara care sa redea efectul de lunga al unei carti citite asupra unei persoane. Asadar nu vad nici un motiv pentru care sa nu utilizam mass media in dezvoltarea noastra ca oameni.

Nu-mi oblig copilul sa priveasca nimic. A privit doua documentare pe care in prealabil le vizionase la scoala, la cererea lui.
Apoi i-am pus intrebari din ce a urmarit.. dezastru!

Nu stiu daca ai idee de capacitatea de absortie a informatiei pe care o au copiii. De ex. aseara mi-a spus care este originea numelor zilelor saptamanii.. desi aceasta informatie i-am servit-o acum un an intr-o doara (si in plus NU stie legende despre zei, ca sa aibe de ce sa "agate" informatia). Si am multe exemple similare.
Prin comparatie, ceea ce a retinut din documentare este zero (adica f putin), desi i-a placut sa priveasca.

In plus, dupa privirea documentarelor (sau in fine, alte filme) asocierile pe care le face sunt aiuristice (pt ca din informatia nesistematizata nu are capacitatea sa extraga singur esentialul). Ca exemplu, poate retine ca paianjenul nu este insecta, dar nu va sti sa explice de ce etc. Deci retine informatii disparate pe care el leconsidera la fel de importante (desi unele sunt situationale, exceptii etc).

Cand eram dependent de televizor constatam cu tristete ca timpde 3-4 ore ma preocupam cu nimicul- exact ce spunea Sfantul Maxim Marturisitorul ca omul patimas prin robia patimilor se preocupa cu nimicul. Pentru mine sunt si anumite exceptii- documentarele stiintifice si culturale.

Daca mass media ar fi pierzare a sufletului, nu am mai avea televiziune si publicatii ale Patriarhiei.

Considerati ca ar fi potrivit, sa fie prezenta in Facultatea de Teologie si o sectie de jurnalism si media? Unii au spus ca e bine ca nu avem asa ceva si ca nu ar trebui, caci Patriarhia nu trebuie sa concureze cu alte posturi TV. Dar altii au afirmat ca mai bine nu s-ar face, decat sa se faca prost.

Într-adevăr mass-media are un puternic efect negativ de formare a personalităților după niște direcții păcătoase, mai ales asupra celor cu o cultură redusă, care cad mai lesne victime manipulării pentru că nu au o scară de valori și niște principii după care să se călăuzească în viață.

Televizorul, presa reprezintă o formă de propagandă, de promovare a imaginii unei pretinse normalități, a unui pretins model acceptabil al omului contemporan.

Și aici deschid o paranteză mai largă. Societatea este un mecanism bazat pe un cumul de tipare de comportament și de gândire care constrânge individul să se conformeze lor, altfel fiind marginalizat. Iar aceste tipare reprezintă un reziduu al tuturor generațiilor trecute, ele apărând din diverse motive, unele poate ridicole, dar care din inerție, din puterea pe care societatea o are asupra individului s-au perpetuat și sunt considerate normă în diverse părți ale lumii sau universal. Din mimetism și gândire stereotipică, abaterile de la aceste tipare sunt privite cu suspiciune și astfel nebunia continuă. Practic, societatea e, așa cum spunea un renumit sociologist (Erving Goffman), un azil de nebuni condus de către pacienți.


Iar mass-media contribuie considerabil la propășirea acestor mentalități stereotipice și este extrem de dăunătoare mai ales asupra copiilor, pe care îi așează pe un făgaș bolnav, din cauza lipsei lor de discernământ.

Desigur, sunt și lucruri nevătămătoare, chiar folositoare dar și acelea sunt prezentate într-o formă infestată de acel model nebunesc al așa-zisei normalități.