În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 299955)

Simţul văzului nu dispare cu moartea. Morţii văd şi aud, chiar mai bine decât noi, printru-o modalitate pe care nu o putem înţelege, ceea ce nu înseamnă că nu există.
Prin natura lor, morţii nu văd cele din lumea noastră, ci numai pe acelea din lumea lor. Dar, prin graţia lui Dumnezeu, ei pot primi darul (permanent sau ocazional) de a vedea şi auzi şi lucrurile din lumea noastră.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 299929)

Cred că sora noastră are nevoie de explicaţii mai pe înţeles. Noi ne-am învăţat cu o anumită terminologie, şi avem impresia că toată lumea înţelege ce vorbim. Ei bine, nu: s-ar putea să semene a limbă păsărească.

Surioară, Proscomidia este prima parte a slujbei, adică partea de dinainte de slujba "cu public". Atunci, preotul e în altar (împreună cu diaconul, adică ajutătorul lui, dacă există) şi taie cu un fel de cuţit special (cutea) nişte pâini speciale (prescurile), din care face bucăţi mai mari ori mai mici. Unele dintre acele bucăţi le pune pe un vas special (disc), altele ajung într-un fel de cupă (potir). Important e să ştii că pentru fiecare din cei pomeniţi, vii sau morţi, rupe o bucăţică şi se roagă. Pe urmă, când Cinstitele Daruri (aşa se cheamă astea) se sfinţesc, e ca şi când cei care nu mai sunt s-ar împărtăşi. Acest lucru îi ajută mult din câte ne-au transmis dezvăluiri venite la noi pe cale supranaturală.
Concret, ca să faci chestia asta trebuie să mergi dimineaţa devreme (cel mai bine pe la 8 şi jumătate) la biserică şi să ai ceea ce numim un pomelnic: adică pe o bucată de hârtie înşiri numele de botez al tatălui dumitale, sub care eventual mai scrii şi pe alţii din familie. Este bine să scrii cu litere de tipar şi să pleci de la prezumţia că părintele suferă de miopie: să scrii mare. Ca titlu al listei scrie "MORŢI" sau "ADORMIŢI". Formatul listei e bine să fie un sfert de coală A4. Cu această listă (pomelnic), cu o lumânare şi un ban te duci la uşa mai mică din partea stângă a catapeteasmei (peretele plin de icoane în spatele căruia preotul oficiază proscomidia). Aştepţi un pic şi, dacă vezi că nu iese nimeni, baţi uşor ca să se ştie că eşti acolo. Are să iasă cineva să preia lista, lumânarea şi banul. De obicei sunt persoane mai vârstnice care fac asta şi sunt gata să îţi dea sfaturile pe care le doreşti şi chiar şi pe cele pe care nu le doreşti. Dar să nu te enervezi: la biserică e exact ca la spital: sunt acolo tot felul de oameni, suferă de tot felul de boli şi toţi îţi explică cum să te vindeci.

Să te ajute Dumnezeu să duci la bun sfârşit această datorie !

În prealabil postat de coralina (Post 299963)

O trimitere, o sursa despre cele afirmate...? :)
(cele scrise de tine sunt o noutate pentru mine, as vrea sa citesc mai in amanunt despre subiect)

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 299984)

"Cred în comuniunea sfinţilor" afirmă Crezul Apostolic. Faptul că noi ne rugăm sfinţilor şi că ei ne aud, înseamnă că este posibil ca cei care au murit cu trupul, dar al căror suflet este viu pentru Dumnezeu, să audă şi chiar să vadă cele din lumea aceasta. Pe de altă parte, noi ştim că nici sfinţii, nici îngerii din Ceruri nu sunt omniprezenţi, ci numai Dumnezeu are acest atribut. Se pot mişca având o foarte mare iuţeală (atribut numit agilitate), dar atributul omniprezenţei este numai al lui Dumnezeu.

Faptul că sfinţii şi îngerii "aud" ceea ce creştini de peste tot spun în rugăciunile lor, faptul că, în mod simultan, mii sau poate zeci de mii de creştini înalţă rugăciuni Sfintei Fecioare, ea fiind Ajutătoarea Creştinilor pentru toţi şi de peste tot, ne face să bănuim că sfinţii aud ceea ce îngăduie Dumnezeu să audă. Este o charismă care de la Dumnezeu vine, nu este sădită în natura sufletelor.

În mod excepţional, se cunosc cazuri chiar ale sfinţilor aflaţi în trup care s-au bucurat de acastă charismă. Ei "vedeau" ceea ce fac fiii lor spirituali şi uneori chiar interveneau de la mare distanţă, fără a-şi părăsia chilia.

În ceea ce priveşte linkuri spre surse pe această temă, voi căuta şi le voi menţiona deîndată ce aflu.