iti dau dreptate mesajele alarmiste ne mai scutura cate un pic din amorteala...de ce am postat mai sus?pt a se vedea smeria de care se da dovada...cu totii ne imaginam cat de multa nevoie au de toate, in special de mancare fara de care nu se poate trai.

E greu de inteles adevarata cruce pe care acest preot a ales sa o duca. Numai gandul ca te-ai putea apuca de unul singur sa salvezi viata cat mai multora dintre cei carora in pomelnice obisnuieste sa li se spuna: "pruncii nenascuti" si deja te ia cu fiori. Sa nu mai vorbim de pacatul strigator la cer cu care parintii nu mai sunt impovarati. Am "intrat" si am vazut fotografii si filmulete. Cu totul impresionant. Si mai spunem ca, in aceste vremuri nu prea ni se mai ofera ocazia sa devenim mucenici ai lui Hristos!... Iata, Parintele Nicolaie Tanase, este unul dintre cei alesi. Bine-ar fi ca exemplul lui sa se multiplice, fiindca toata tara este plina de fete tinere sau femei maritate care fac avorturi. Si nu e vorba doar de cresterea natalitatii, fiindca nu stiu daca este semnificativa, ci mai ales faptul ca Dumnezeu isi va intoarce iarasi fata catre noi, iar acesti copii de astazi, vor fi "unsii" zilei de maine, daca Dumnezeu ne va mai ingadui viata pe acest pamant zbuciumat.

Iata cateva exemple pentru care merita sa ne indreptam privirea si gandurile:

Vezi tu, Om Bun, in teorie spunem ca virtutile se atrag una pe alta, si ne intrebam cum putem sa dobandim macar una dintre ele; in practica este mai simplu:daca ti-ai deschis sufletul tau in fata lui Dumnezeu si blandetea si bunatatea se salasluiesc acolo, ajutorul pentru aproapele vine firesc, ca un gest banal, cotidian.
Unii numesc aceste lucruri fapte bune.

Dar este la fel de greu sa adopti un copil de acolo asa cum este sa-l adopti de la un orfelinat de stat?
Chiar ma intereseaza daca aveti idee despre aceasta. O buna prietena ( casatorita de 10 ani, conditie materiala ft. buna) a aflat acum cativa ani ca datorita unei conditii medicale nu are voie sa aibe copil. A avut grija 9 luni de o tanara ce ramasese insarcinata pentru ca aceasta ii promisese ca ii va da spre adoptie copilul insa dupa nastere ( suportata financiar tot de prietena mea si de catre sotul ei ) s-a razgandit. Dupa dezamagirea aceasta a continuat sa sustina cu bani tanara mama, a platit medicatie, gradinita, hrana, alimente pentru bebelus dar a si incercat sa adopte un copilas printr-un asistent maternal insa acesta i-a cerut suma fabuloasa de 10000 Euro.
Daca stiti cumva detalii procedura de adoptie de la Valea Screzii sau despre adoptiile de la noi poate ma ajutati sa-i dau o veste buna prietenei mele. Doamne ajuta!

Sfatul meu este sa nu trimiteti mancare, este perisabila si se pot intampla multe in timpul transportului. Trimiteti bani, mai degraba, vor sti ce sa faca cu ei.

Frumos spus.

Dumnezeu ne pune in minte gandul bun si asteapta ca noi sa decidem: vrem sau nu vrem sa-l infaptuim. Daca spunem DA, atunci Dumnezeu Se ocupa in continuare de realizarea faptei bune. El ne indeamna sa lucram binele, El ne ajuta sa il si facem. Noi trebuie doar sa vrem, sa spunem DA! Astfel incat noi nu avem motive sa ne laudam sau sa ne mandrim cu orice lucrare care sta in voia Lui Dumnezeu. Este meritul Lui pentru toate, insa decizia, alegerea ramane a noastra.

Cat de profunda este propozitia pe care o auzim in fiecare Duminica:

"Ale Tale dintru ale Tale, Tie-ti aducem de toate si pentru toate."

Nimic nu este al nostru, desi ni se pare ca avem ceva. Nici macar noi nu suntem ai nostri (1 Corinteni 6, 19), ci fiintam prin voia si pronia divina.

Imi place sa cred ca rolul nostru este de a incerca sa mutam cele ce prisosesc unora la cei carora le lipsesc. Sa castigam de la cei care au si sa dam celor care au nevoie. Evident, prin munca cinstita, nu stiu daca are rost sa precizez.

E bun sfatul si ne-am gandit la asta. Am mentionat: zahar, faina, ulei, orez samd. Putem adauga conserve de peste, compoturi in cutii de metal, seminte de tot felul, paste etc. Nu prea sunt de acord sa luam si dulciuri, desi rezista si ele la transport.

Banii... da, ar fi folositori, insa multi sunt sceptici ca ajung intr-adevar la destinatie. De asta preferam varianta cu bunurile gata cumparate, pentru ca stim ca n-o sa se imbogateasca nimeni luand din haine second hand sau furand ulei si zahar. Pe de alta parte, oriunde ati fi, puteti folosi conturile de mai jos contribuind astfel la bunastarea micutilor de la Valea Plopului:

Conturi Bancare - BCR Valenii de Munte

RON: RO42RNCB0211011843900001
Euro: RO85RNCB0211011843900003
Cod BIC/SWIFT: RNCBROBU

Specificati succint motivul transferului: "pt. copiii din V. Plopului".

degeaba ne intrebi pe noi lucrurile astea. nu se rezolva nimic asa.
spune-i prietenei tale sa ia legatura cu pr tanase direct, sa ii spuna ce doreste si el va sti exact ce sa faca.

parintele merge pe ideea ca mediul cel mai potrivit pre un copil e familia lui, de aceea toata osteneala de a pastra legatura cu mama si de a-l reintegra in familia care l-a parasit , ptr o vreme.
dar ma gandesc ca sunt destui copii abandonati definitiv

repet, sa discute direct cu parintele

Puteti sa faceti o cheta in firma unde lucrati si suma adunata sa o puneti intr-unul din conturile lor de mai jos (mergeti la banca numai cu buletinul, nici nu trebuie completat vreun formular si dureaza maxim 5 minute):

Conturi Bancare - BCR Valenii de Munte

RON: RO42RNCB0211011843900001
Euro: RO85RNCB0211011843900003
Cod BIC/SWIFT: RNCBROBU

Eu am avut un succes nesperat la mine in firma. Foarte multi colegi au contribuit cu cat au putut, desi numai vreo 3 stiau dinainte despre copiii respectivi. Le-am garantat ca voi merge personal sa cumpar produsele din lista si ca ma voi ocupa de transport. Pentru ca lumea in general e sceptica sa trimita bani undeva, prefera mai bine varianta concretizata in alimente, rechizite, produse de igiena si de curatenie samd.

Trebuie doar putin curaj, caci Dumnezeu se ocupa de restul. Am vazut clar asta si am ramas uimit de bunatatea oamenilor.

Acest program social al parintelui Tanase nu se opreste la varsta de 18 ani, finalitatea este familia care se intemeieza. Cativa copii care au depasit varsta de 18 ani si-au intemeiat familie si au fost improprietariti. Prin asta se deosebeste programul parintelui de celelalte ONG-uri, finalitatea este familia.