Cateva din metodele sugerate mai sus nu se pot pune in practica de catre oricine. Cei care merg la serviciu nu prea au cum priveghea, eventual in weekend, dar si-atunci te dai de tot peste cap cu somnul, ceea ce poate influenta negativ prestatia la locul de munca.
La fel si cu mancatul nu prea devreme dimineata; este chiar recomandat ca micul dejun sa fie cea mai copioasa masa a zilei! Unii oameni cad din picioare daca nu mananca ceva dimineata pentru ca nivelul glicemiei scade drastic peste noapte.

Omul este un animal social si nu poate trai izolat, eu cred ca e chiar recomandabil sa avem prieteni de nadejde, oameni pe care sa ne putem baza, carora sa le putem spune ofurile noastre. Prietenia curata, frumoasa, face omul mai bun. Asadar consider ideea cum ca trebuie sa ne izolam de toti si toate pentru a nu mai pacatui (cu barfa, etc) ca fiind extrema.

Uneori citesc ce fel contureaza unii forumisti "portretul" ortodoxului "ideal" (nu ma refer la tine, Daniel, cand afirm asta) si vad in fata ochilor un depresiv salbaticit de lume, cu care nu se poate intra in contact, care poarta un sac de iuta in loc de haine, se spala rarut pe motiv de smerenie (?!), e incruntat si nu zambeste niciodata, cu alte cuvinte un om care nu exprima in nici un fel prin comportamentul sau BUCURIA INVIERII LUI HRISTOS!

Doamne ajuta!

Cum sa ne infranam?-mihail florin
 

In primul rand postul,rugaciunea spovedania cat mai deasa,ascultarea de duhovnic
pai nu e bine sa stam in grupuri care vb chestii lumesti
sa facem tot posibilul sa ne ferim.
Sa mancam cat mai putin
sa ne rugam mai mereu oriunde oricand
sa cerem ajutorul lui dumnezeu cand nu putem s afacem asta cand disperam
toate acestea si altele s afacem si cu ajutorul lui dumnezeu si a maicii domnului
si a tuturor sfintilor sa cerem ajutorul lor s a pute s ane infranam
doamne ajuta

Cum sa ne infranam?-mihail florin
 

ionut12


Implicit Cum sa ne infranam?-mihail florin
In primul rand postul,rugaciunea spovedania cat mai deasa,ascultarea de duhovnic
pai nu e bine sa stam in grupuri care vb chestii lumesti
sa facem tot posibilul sa ne ferim.
Sa mancam cat mai putin
sa ne rugam mai mereu oriunde oricand
sa cerem ajutorul lui dumnezeu cand nu putem s afacem asta cand disperam
toate acestea si altele s afacem si cu ajutorul lui dumnezeu si a maicii domnului
si a tuturor sfintilor sa cerem ajutorul lor s a pute s ane infranam
doamne ajuta

Dacă prin "sălbăticire" înțelegi o restrângere de la agitațiile lumești, ea e necesară pentru cei care vor să ducă o viață interiorizată de pocăință și rugăciune. Creștinismul nu constă în viața trăită lumește ci în unirea lăuntrică cu Hristos și în despătimire iar scopul înfrânării e de a permite aceasta. Asceza care nu e îndreptată spre roada lăuntrică nu e de nici un folos.

Iar bucuria vieții veșnice trebuie să existe în realitate, nu să se urmărească exprimarea ei. Afișarea unei mine pozitive este o formă de fățărnicie.

Frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii.Daca-L iubim pe Dumnezeu, ne infranam- e o chestiune de educatie - din familie, din scoala, din propriile experiente.Daca ai fost vreodata lovit, nu vei incerca la randul tau sa o faci. In ceea ce priveste desfranarea- trupul este templul lui Dumnezeu- e nevoie de castitate pentru Dumnezeu-respect fata de tine si fata de cei din jur si multa vointa care vine tot din dragoste de Dumnezeu.Pur si simplu- gandul la Dumnezeu si nu vei gresi!

Cum sa-i etichetam pe toti cei optimisti, care isi traiesc cu pofta viata, drept fatarnici? Atunci cei care sunt tot timpul mohorati, pesimisti si introvertiti sunt ce, adevarati traitori ai ortodoxiei?
De ce exista tendinta asta de poleire in negru a tot ceea ce inseamna ortodoxie? De ce trebuie sa fie totul fad, neplacut (in sensul de "departe de placere") si sumbru caci altminteri cadem in "superficialitate" si fatarnicie asa cum scrie Traditie mai sus?

Întâi, tu ai prejudecata că toți introvertiții sunt pesimiști. De fapt mesajul tău anterior descria fobia ta față de oamenii introvertiți și față de asceză, faptul că nu sesizezi esența lucrurilor ci numai niște aparențe, niște imagini exagerate, neconforme cu realitatea.

Apoi, nu am zis că trebuie să etichetăm oamenii optimiști drept fățarnici ci că afișarea unei expresii care nu corespunde cu starea noastră lăuntrică e fățărnicie. Te rog să fii atentă la nuanțe fiindcă înțelegi greșit ce am spus.

Așa cum am zis în mesajul anterior, consider că asceza are un scop pozitiv, nu negativ. Mortificarea nu este un scop în sine ci doar o consecință a căutării lui Dumnezeu. Mortificarea de dragul mortificării este ceva rău, fiind îndreptată spre trup nu spre Dumnezeu.

Nu cred că trebuie să căutăm omorârea plăcerii, dar nici obținerea ei ci repet, trebuie să-L căutăm pe Dumnezeu. El trebuie să se afle în prim-plan și toate celelalte pe plan secund.

Și ca să înlătur confuziile, cred că e bine să fim cât mai fericiți și ne putem bucura și de unele din lucrurile lumii, dacă ele nu devin un scop, o preocupare care ne sustrage de la lucrarea lăuntrică. Și de fapt eu însumi sunt o fire de un optimism și entuziasm debordant și cred că noi românii ar trebui să ne cultivăm optimismul, fiindcă în general suntem nemulțumiți, pesimiști, comparativ cu alte popoare. Optimismul atrage lucrurile bune iar pesimismul este un accident ce poate fi evitat, fiind exclusiv urmarea acceptării unor gânduri.

Ne infranam fugind de / indepartandu-ne / evitand situatiile pe care le stim ca ne provoaca desfranare.

Doar cu Hristos!
 

"Orice necaz te-ar lovi, orice neplacere ti s-ar intampla, tu sa spui: “Voi rabda aceasta pentru Iisus Hristos!”. Numai sa spui asa si iti va fi mai usor. Caci numele lui Iisus Hristos este puternic: datorita lui, toate necazurile se vor potoli, diavolii vor pieri, supararea si descurajarea ta vor inceta cand vei repeta dulcele Lui nume. “Doamne! Da-mi rabdare, marime de suflet si blandete! Doamne! Da-mi sa vad greselile mele si sa nu osandesc pe nimeni!” (Sfantul Antonie)-

Iisus Hristos- si viata va fi plina de lumina.

As completa ca,chiar si pentru un caracter slab exista resurse nebanuite pentru a isi invinge pacatul ,caci "puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita"
Toti sunetem slabi,si doar harul lui Dumnezeu e cel care ne intareste.Fara har,nici infranare nu exista.