În prealabil postat de Florin-Ionut (Post 297865)

De unde intelegem ca Fiul S-a facut Om deplin, ramanand evident simultan si Persoană a Lui Dumnezeu. El a ales de bunavoie sa implineasca voia Tatalui, aceea de a ne scoate din moarte si, mai presus, de a ne arata modelul suprem de existenta in iubire si smerenie - adica asemanarea cu El Insusi.

Ioan 10
17. Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăşi să-l iau.
18. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun şi putere am iarăşi ca să-l iau.



Aceste cuvinte sunt spuse ca sa se implineasca o profetie din VT.

Hristos a rabdat fara sa Se impotriveasca toate chinurile la care a fost supus. Umilintele din Ierusalim si tortura fizica a Crucii au fost acceptate in primul rand ca sa ne invete pe noi rabdarea in suferinta pentru a implini porunca dragostei, care este adevaratul sens al oricarei existente. In al doilea rand, tortura indelunga la care a fost supus a cauzat moartea, fara de care nu ar fi existat rascumparare prin jertfa si inviere.

Dar nu chinurile fizice L-au facut sa strige catre Tatal: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?" Nu suferinta fizica este sensul Crucii, nu tortura Trupului Sau este adevarata Jertfa. Hristos, in cele 6 ore petrecute in agonie a constientizat si a rabdat in agonie TOATE pacatele comise de la Adam pana la ultimul om din vremea lui Antihrist. A fost o traire neintrerupta a RAULUI din lume, o asumare a RAULUI pe care l-a preluat asupra Sa ca sa il anihileze, sa-l distruga. El, neavand pacat, a luat asupra-I toate relele noastre, adica a fost prezent in mod cat se poate de real in toata istoria umanitatii acolo unde se savarseau crime, schingiuiri, batai, violuri, nedreptati, asupriri si orice fel de pacate mari si mici si pe toate acestea si le-a insusit Lui, din dragoste fata de oamenii inselati de ingerii decazuti care i-au indemnat la asa o departare de voia cea buna a Lui Dumnezeu. Astfel incat orice criminal in serie, orice dictator acuzat de genocid, orice talhar si molestator de copii, absolut orice pacatos oricat de inselat de duhurile rele sa se poata pocai si indrepta inapoi catre iubirea neconditionata a Tatalui.

Ati incercat voi vreodata sa urmariti o executie filmata? Sau tortura sadica a cuiva, filmata in realitate? Orice om normal la cap nu poate sa reziste prea mult sa vada atata suferinta si nedreptate. Chiar si in filmele regizate, nu putem sa rabdam scenele de supliciu, inchidem ochii involuntar. Dar ganditi-va ca Hristos a petrecut SASE ore intregi pe Cruce traind in mod constient toata RAUTATEA lumii. Vorbim despre Dumnezeu deplin in Persoana Fiului, dar si de Om deplin ca fiu al Preasfintei Fecioare. Acum intelegeti de ce a strigat: Eli, Eli, lama sabahtani?

Ori de cate ori comitem un pacat, Hristos sufera cu noi departarea de Tatal, intelegand aici o lipsa de iubire implicita, si pentru asta vom da socoteala in fata Lui, la Judecata. Dar slava Domnului ca ne-a lasat Sfintele Taine drept arme impotriva raului si ajutor al neputintelor noastre. Sa nu le neglijam, sa ne spovedim si sa ne impartasim cat mai des, nadajduind ca pana la urma ne vom mantui de rele - cu ajutorul Lui.

În prealabil postat de Radu32 (Post 297350)

Daca citim cu atentie si sinceritate, Noul Testament, nu putem sa nu remarcam,cele doua momente cruciale ale biografiei consemnate a mantuitorului,in care El este cuprins de indoiala si frica, adica de o mare deznadejde !

1). primul episod de acest gen, este consemnat a se fi petrecut in gradina Ghetsimani, cand ,spune marcu 14 cu 33-36 :"A luat cu el pe Petru si pe Iacov si pe ioan si a inceput sa se spaimante si sa se mahneasca foarte tare "
El le-a zis :Sufletul meu este cuprins de o intristare de moarte, ramaneti aici si veghiati !"

Apoi a mers putin mai inainte,s-a aruncat la pamant si se ruga,ca daca este cu putinta sa treaca de la el ceasul acela.

2) al doi-lea episod in ordine cronologica e cel al crucificarii ,cand se pare ca ultimele cuvinte ale lui Cristos ianinte de a muri,au fost cele ale deznadejdii supreme si ale diperarii maxime :

marcu 15, 34 "si in ceasul al noualea, Isus a strigat cu glas tare :- Eloi,Eloi, lama sabachtani !"

Ce putem sa invatam noi, fiinte fragile si supuse greselii, din aceste momente ale Mantuitorului ?
Noi cei care uneori in viata, ne confruntam ,la fel ca si el in acele clipe, cu momente-limita ale vietii (moarte,boala,accident,ura, lipsa de iubire,neimplinire,esec,deznadejde,lipsa de orizont ) ?

Daca insusi mantuitorul a fost cuprins de o fica terifianta, si de o deznadejde devastatoare, cum putem noi, niste slabanogi sa ne mentinem in paramertii normali ai credintei, inca odata, in cazul confruntarii cu momentele-limita (desigur, unii sunt scutiti aproape toata viata de ele, dar nu despre ei este vorba !)

În prealabil postat de Radu32 (Post 297873)

cateva idei interesante,am citit cu interes !
intr-adevar, Isus e solutia in jurul careia se invarte totul,tot ce ne ramane noua, nenorocitilor de muritori,e sa ne apropieem de El,si sa descoperim, solutia de salvare ! El sa ne lumineze in cautarea noastra ! AMIN !

În prealabil postat de Radu32 (Post 297870)

e adevarat,cristos, s-a coborat la nivelul cel mai de jos al omului,din inaltimea sa dumenzeiasca ! s-a cobort,deci pana la indoiala ultima,cea de pe cruce, in chinurile fizice ale mortii,cand, ca si latura umana, indoiala si neputinta apar ineluctabil !
prin aceasa, cred ca dumnezeu, a vrut sa exprime o intelegere deplina a problematicii umane in confruntrarea cu limita,adica cu viata,cu tragicul vietii !
poate ca pe cararea sinuoasa a vietii, dumenzeu isi incearca cei mai destoinici soldati,pentru a se testa pe sine iarasi,si iarsi...e o autotestate a Fiintei supreme in maniera heideggeriana !
( Martin Heidegger- filosof german, teoretizator al ideii de fiinta !)