Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)
-   -   Poezii preferate... (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=4910)

dobrin7m 22.09.2013 01:40:34

Citat:

În prealabil postat de glykys (Post 533127)
George Topârceanu [SIZE=+1]Rapsodii de toamnă[/SIZE]

Imi place Toparceanu:

Câți ca voi!

Sus, pe gardul dinspre vie,
O găină cenușie
Și-un cocoș împintenat
S-au suit și stau la sfat:
- Ia te uită, mă rog ție,
Cât de sus ne-am înălțat!...

Și deodată, cu glas mare,
Începură amândoi,
Să cotcodăcească-n soare:
- Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!...
Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!...

Dar de sus, din corcoduș,
Pitulându-se-ntre foi,
Mititel și jucăuș,
Le-a răspuns un pițigoi:
- Câți-ca-voi! Câți-ca-voi!...

dobrin7m 22.09.2013 02:00:11

Anton Pann

Vulpea și pădurarul

O vulpe, urmărită de vânători, îi cere pădurarului să o ascundă în casa sa din pădure. După un timp, vânătorii ajung la el și îl întreabă de vulpe. Acesta răspunde, arătând cu mâna spre casă, că nu a văzut-o.
Vânătorii nu înțeleg gestul lui și pleacă mai departe. Vulpea iese din casă, îl privește pe pădurar o clipă, apoi pleacă fără să-i mulțumească.
Pleci fără să-mi mulțumești că te-am salvat, îi reproșează pădurarul.
Ți-aș fi mulțumit cu prisosință, dacă mâinile și gura ta ar fi făcut același lucru, răspunde vulpea.
Nu nega cu faptele, ceea ce spun vorbele tale.

"Invatatura data rau se sparge in capul tau."

DESPRE CUSURURI
SAU URÂCIUNI
Aideti sã vorbim degeabã,
Cã tot n-avem nici o treabã.
Fiindcã
Gura nu cere chirie,
Poate vorbi orice fie.
De multe ori însã
Vorba, din vorbã în vorbã
Au ajuns si la cociorbã (vãtrai de lemn)
S-atunci vine proverbul:
Vorba pe unde a iesit
Mai bine sã fi tusit.
De aceea
Când vei sã vorbesti, la gurã
Sã aibi lacãt si mãsurã.
Adicã:
Vezi bârna din ochiul tãu
Si nu vorbi p-alt’ de rãu.
Spre pildã:
Când vei vorbi de mucos,
Nici tu sã fii urduros.
Cã nu e mai urât când cineva
Face pe frumos cã e ponevos
Si pe cel urât cã e aurit.
Altul iar
Trânteste cuvântul tronc,
Ca closca când face clonc.

Si se pomeneste vorbind:
Frumoasã nor dobândisi,
Dar se uitã cam piazis.
Si cã
Dupã ce e neagrã, o cheamã si Neagã;
Dupã ce e mutã, apoi e si slutã.
Sau
Urât mester a croit-o,
Rãu ciocan a ciocânit-o.
Sau
Bun ciocan te-a ciocãnit,
Cã frumos te-a potrivit.
Si
Urât tatã a avut,
Sã-i semene l-a fãcut.
Sau
Fã-mã, tatã, ca sã-ti seamãn
Ca frate cu frate geamãn.
Dar însã
A semãnat crastaveti
Si au rãsãrit scãieti.
Sau cã
Tata avea armãsar,
Dar el a iesit mãgar.
Si asa,
Cu vorbe îmbolditoare
Îl atinge unde-l doare.
De aceea niciodatã
Chelului despre chilie
Sã nu-i spui vro istorie.
Si
Cu plesuvul când vorbesti
Tigvã sã nu pomenesti.

Si nici
Sã nu râzi de mãgar cumva,
Cã poate îl încaleci cândva.
Totdauna
Gura care e-mputitã
Altui e nesuferitã,
Cã dacã
Mie-mi miroasã a floare,
Dar altuia a putoare.
Si în scurt,
Noi râdem de unul-doi
Si patruzeci râd de noi.
Pentru cã
Nu este rãsur sã n-aibã cusur.

cristiboss56 07.10.2013 21:30:10

Pune-ti inima acolo
Unde furii nu’ndraznesc,
Unde nu este rugina
Si nici aur pamantesc.
Pune-ti inima la cer,
Catre Tatal si in ruga,
Cere pace si iubire
Si un inger pazitor.
Pune-ti fruntea obosita
La icoana lui Iisus
Spune-i Lui ce te apasa,
Spune-i Lui, ce ai de spus !
Pune-ti azi nadejdea toata
Catre Tatal cel ceresc
Si-ai sa capeti indrumare
In tumultul pamantesc !
Camelia Cristea

cristiboss56 11.10.2013 22:50:28

Învață de la toate – de Traian Dorz
 

Învață de la apă să ai statornic drum.
Învață de la flăcări că toate-s numai scrum.
Învață de la umbră să taci și să veghezi.
Învață de la stâncă tu neclintit să crezi.
Învață de la soare cum trebuie s-apui.
Învață de la piatră cât trebuie să spui.
Învață de la vântul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de liniștit să treci.
Învață de la toate că toate sunt surori
Cum treci frumos prin viață, cum trebuie să mori.
Învață de la vierme că nimeni nu-i uitat.
Învață de la nufăr sa fii mereu curat.
Învață de la flăcări ce-avem de ars în noi.
Învață de la ape să nu dai înapoi.
Învață de la umbră să fii smerit ca ea.
Învață de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învață de la soare ca vremea să-ți cunosti.
Învață de la stele că-n cer sunt numai oști.
Învață de la greier, când singur ești, să cânti.
Învață de la lună să nu te înspăimânți.
Învață de la vulturi când umerii ți-s grei
Și du-te la furnică să vezi povara ei.
Învață de la floare să fii gingaș ca ea.
Învață de la oaie să ai blândețea sa.
Învață de la păsări să fii mai mult in zbor.
Învață de la toate că totu-i trecător.
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea care treci
Să-nveți din tot ce piere, cum să trăiești pe veci.

glykys 11.10.2013 23:37:47

E timpul, Doamne! vara a fost lungă.
Intinde-Ți umbra peste ceas solar
si lasa-Ți peste câmpuri vântu-n dungă.

Roadei belsug să-i dai ultima oară
si incă două zile australe
adu-le-n pârg și-n vinul greu strecoară
dulceata lor, de ultime petale.

O casă cine n-are nu-și mai face,
și singur cine-i mult o sa rămână,
va priveghea, citi si scrie-n rână
scrisori prelungi. Pe-alei fără de pace
va rătăci, când frunze-o să apună. (Rilke)

glykys 13.10.2013 00:49:46

Toiag de înger

Autor / Poet: Vasile Voiculescu




http://poeziisiversuri.com/wp-conten...voiculescu.jpg
Îmbătrânesc. Destinul mi-e însă tot copil;
Isteț să prinză păsări și să doboare poame
Aruncă lesne pâinea la câini și când i-e foame
Întinde mâna goală spre-arhanghelul Gavril.
Hoinar prin codrii lumii, nu ții cu el la mers,
Dar n-are spor, ci cată comori peste coclaur,
În pietre sparte vede scântei de-argint și aur
Și-n orice suferință, sămânța unui vers.
Sătul de slovă neagră, cu degetul condei,
Izvoade noi de stele și flori vrea să dezlege.
Și-ades se pleacă-n tină cu frică și culege
Porunci de mult uitate în urme vechi de zei.
În van îi spui de moarte, de Domnul Sabaot,
Zâmbind curat ca unul ce nu-și știe păcate,
El se și vede-n ceruri, mai mare peste toate,
Că-și ia toiag de înger și umblă raiul tot.


Sonet 235

Mă lupt să scap iubirea de pătimașul trup.
Să n-o mai sorb cu ochii, să n-o mai mușc cu gura.
Din lațu-mpreunării sălbatice s-o rup.
S-o curățesc de carne, ca de pe aur zgura;
Să te ador în suflet; doar duhul să-ți aleg–
O veșnică-mbinare a două raze line…
Dar cum te-arăți, mă-ntunec… și sufletul întreg
Se face ochi, piept, brațe… zbucnite către tine,
Pâlpâitor de pofte, iar dinainte-ți cad;
Din nou vremelnicia își cască-n mine abisul.
Rostogolit pe dâre de flăcări, ca-ntr-un iad,
Mă-ntorc, cântând în carne… Mă doare numai visul
Ca mai presus de fire, putând să o răstoarne,
Iubirea e sămânța eternității-n carne.

SONETUL CCXVIII (64)

îți scriu sonete!... rîvnă pitică și deșartă,
Cînd tu, corp-suflet-spirit, ești cel mai pur sonet.
Nu Te-a făcut natura, ci în suprema-i artă
Chiar cel Etern te scrise cu mînă de poet:
Ce-adînc rimează ochii-ți cu cerul vast de vară;
Și buzele sînt rima suavei aurori;
Iar duhul, panoplie de foc, fără povară
Stă-n carnea-ți cu lumina așijderea surori.
Cum se mlădie versul grumazului, răsare
Un istm de frumusețe să lege-n armonii
Nemuritoarea strofă a pieptului din care
Ies brațe, -ngemănate ca două melodii.

Și-un orizont de slavă în tine-nchizi și-l iei
Cu glorioase coapse sonetul cînd închei.

19 august 1956


SONETUL CCXX (66)

...Am scris iubire? Iartă... Citește: adorare;
Sus, pîn'la tine, unde rîvnește al meu dor,
Cuvîntul e omidă, cînd eu îl vreau condor,
Să spintece vremi, spații, cu geniul în gheare...
Stă necurmat în poartă-ți, cu ochii la ospețe,
Să-ți ceară milă, Timpul, hainul cerșetor:
în scîrnava lui mînă, tot mai nepăsător
Tu zilnic svîrli, fărîme, slăvita-ți frumusețe...
Nu-s rege, nu am aur să-mprăștii, nici onoruri;
Atît: eternitatea mi-e singura unealtă
Să nemuresc în spirit icoana ta înaltă,
Sub ea să-nghețe vecii cu cîrdul lor de zboruri,

Să-nmărmurească lumea de o iubire, care...
...Am scris iubire? Iartă... Citește: disperare...

Miercuri, 5 dec. 1956

glykys 13.10.2013 01:04:31

Ștefan Augustin Doinaș [SIZE=+1]Mistrețul cu colți de argint[/SIZE]

Un prinț din Levant îndrăgind vânătoarea
prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-și cu greu prin hațișuri cărarea,
cântă dintr-un flaut de os și zicea:

- Veniți să vânăm în păduri nepătrunse
mistrețul cu colți de argint, fioros,
ce zilnic își schimbă în scorburi ascunse
copita și blana și ochiul sticlos...

- Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne,
mistrețul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,
ori vulpile roșii, ori iepurii mici ...

Dar prințul trecea zâmbitor înainte
privea printre arbori atent la culori,
lăsând în culcuș căprioara cuminte
și linxul ce râde cu ochi sclipitori.

Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte:
- Priviți cum se-nvârte făcându-ne semn
mistrețul cu colți de argint, nu departe:
veniți să-l lovim cu săgeată de lemn!...

- Stăpâne, e apa jucând sub copaci,
zicea servitorul privindu-l isteț.
Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...
Și apa sclipea ca un colț de mistreț.

Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
- Priviți cum pufnește și scurmă stingher,
mistrețul cu colți de argint, peste plaiuri:
veniți să-l lovim cu săgeată de fier!...

- Stăpâne, e iarba foșnind sub copaci,
zicea servitorul zâmbind îndrăzneț.
Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...
Și iarba sclipea ca un colț de mistreț.

Sub brazi, el strigă îndemnându-i spre creste:
- Priviți unde-și află odihnă și loc
mistrețul cu colți de argint, din poveste:
veniți să-l lovim cu săgeată de foc!...

- Stăpâne, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul râzând cu dispreț.
Dar el răspunde întorcându-se: - Taci...
Și luna sclipea ca un colț de mistreț.

Dar vai! sub luceferii palizi ai bolții
cum stă în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistreț uriaș, și cu colții
îl trase sălbatic prin colbul roșcat.

- Ce fiară ciudată mă umple de sânge,
oprind vânătoarea mistrețului meu?
Ce pasăre neagră stă-n lună și plânge?
Ce veștedă frunză mă bate mereu?...

- Stăpâne, mistrețul cu colți ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci.
Ascultă cum latră copoii gonindu-l...
Dar prințul răspunse-ntorcându-se. - Taci.

Mai bine ia cornul și sună întruna.
Să suni până mor, către cerul senin...
Atunci asfinți după creste luna
și cornul sună, însă foarte puțin.

Annyta 08.11.2013 10:38:07

Poetul și dragostea

Te-ai făcut subțire și prelung,
și un sentiment ciudat te doare,
și ești mândru, și ți-l porți pe umăr
ca pe-un șoim de vânătoare.

Și prelungi, privirile îți trec
chiar prin zidul greu și prin lăcate
și se-opresc la piatra unui chip, mereu,
cu sprâncenele-mbinate.

Se petrec atunci întreceri, lupte,
și răpiri imaginare,
ora se înclină, bate
cu secunde tot mai rare.

Și trec ani, și șoimul zvelt
de pe umăr nu-l mai lepezi,
doar secundele din el
bat din ce în ce mai repezi.

Nichita Stănescu

Annyta 12.11.2013 14:02:54

Din nou Nichita
 
Ce bine că ești

E o întâmplare a ființei mele
și atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâșnești într-o îmbrățișare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niște dălți ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, și izbește-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă și în nesfârșire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt și mult mai curând.

Ce bine că ești, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că ești, a-ntâmplării că sunt.

cristiboss56 18.11.2013 20:30:23


Annyta 20.11.2013 09:48:55

Cantec de trei
de Nichita Stanescu

Noi suntem doi, tu esti singura,
de-aceea te lasam sa faci ce vrei tu.
Noi iti dam doua inimi :
una o tinem in mine,
cealalta o tinem in tine.
Chipul tau il facem sa semene
cu chipul nostru,
asa cum monezile sunt aidoma
celor doua apasari brutale
ale tiparului care le naste.
Noi doi suntem doua ramuri ale tale,
una izbucnita spre luna,
din dragostea ta pentru cer.
Alta izbucnita din pantecele tau,
din dragostea ta pentru pamant.
Noi si cu tine am vrut sa fim unul.
Dar materia care uraste adevarul
ne-a pedepsit si ne-a facut trei.
Noi suntem doi si tu esti singura
de aceea tu ne stapanesti,
de aceea tu esti regina
pentru ca noi doi suntem la fel.
Iar un lucru aidoma altuia nu exista
decat in monotonele povestiri despre fericire.

Florinvs 24.11.2013 12:31:34

Ca tot se apropie sarbatorile- o poezie mai vesela "Doina sarbatorilor" de Ion Pribeagu (dintr-un almanah din 1945!)

Foaie verde caltabosi
Ma suntem niste scarbosi
Si ingrati si pacatosi
Mincinosi nevoie mare
Ahtiati dupa mancare
Grandomani si sclivisiti
Si grozav de ipocriti
Ma, cu cat mai mult avem,
Cu atat mai multe vrem

N' ai dat ma nici un pitac
Unui cersetor sarac
N' ai dat nici un singur ban
Unui amarat sarman
Si cumva de ti-a cerut
Cineva vr' un imprumut
Te-ai jurat pe sfinti pe zei
Ca n' ai douazeci de lei
Si ca sa-l convingi parol
Ai scos buzunarul gol

De Craciun de revelion,
In bordei sau in salon
N'a fost casa, mica, mare
Sa nu fie sarbatoare
N'a fost crasma, n'a fost bar
Fara jazz si lautar
Te'impingeai ca si un claun
Nu gaseai un singur scaun
Nu gaseai un singur loc
Peste tot prapat si foc
Si caldura si necaz
Si topaituri si jazz
Peste tot tipa Pericle
-Sa mai vie zece sticle!
Peste tot urla Vasile
-Sa mai mearga zece chile!
Peste tot se bea cu sete
Si-si vorbeau pe indelete
-Grea e viata mai baiete!

Ma, si s'a mancat agale
Milioane de sarmale
Mii de porci, mii de juncani
Sunci, ratuste si curcani
Si costite si ficati
Mii de metri de carnati
Muschi, momite si fripturi
Fudulii si garnituri
Mititei si frigarui
Rotocoale de purcele
Si piftii si picioruse
Maruntai de gainuse
Pipote si piept de pui
Tartite si frigarui
Tuslamale si cotlete
Si placinta cu bilete

Florinvs 24.11.2013 12:45:46

Din Racoasa in Sacele
Dedea lumea din masele
Din Floreasca in Panduri
Lepcaia lumea din guri
Si spuneau muscand din fleica
-Grea e saracia, neica!

Si s'a inghitit ma Nae
Vin din sute de butoaie
Turburel si tamaioasa
Otonel, Vartos si Grasa
Si Feteasca si Cotnare
Si pelin din Dealul Mare
Si cocktailuri pe alese
Numai chefuri, numai mese
Vin in fiecare cana
Si' n clondir si'n damigeana
Si sampanii si sifoane
Si tartine si jamboane
Se bocea si te jeleai
-Ce ne facem ma badie
Cu atata saracie ?

Nu gaseai un scaun gol
La Modern sau Metropol
Nici un strapontin macar
la Luxandra Alcazar
Pretutindeni numai flori
Cuconet si pocnitori
Fleici, cointrea-uri si sampanii
Si oftaturi si jelanii
-Saracia ne omoara!

Te uitai la ei burtosi,
Lacomi si libidinosi
Parc' aveau in ei burete
Si cu ochii dupa fete
Cu neveste albe, roze
Late ca niste batoze
Sapte mii de kilograme
Si cu ochii dupa dame
Clampane si gura'si linge
Bea saracu, bea de stinge
Scrasne dintii ca o stanca
Si mananca si mananca
Se se jura, foc si sange
Si suspina si se plange
Tuturor cu mare jale
-Criza mare! Nu's parale!

D'aia zic bade Timofte
Ca ne ia dracii de pofte
Ori si cat ai nu-ti ajunge
Parca cineva te' impunge
Ai nevasta dulce 'nalta
Da' ti fug ochii dup'o alta
Ai parale, mii de lei,
Dar oricat ai tot mai vrei
Bei, plesnesti de lacomie
Si te plangi ca-i saracie
Cresti in burti ca o saltea
Si te plangi ca-i viata grea!

tabitha 01.12.2013 22:26:16

1 Decembrie
 
https://scontent-a-iad.xx.fbcdn.net/...54142071_n.jpg

Florinvs 02.12.2013 18:47:14

Frumoasa poezie! Generatia care a facut primul razboi mondial si al doilea s-au luptat si au murit pentru un ideal! le datoram vesnica recunostiinta!

glykys 27.12.2013 21:43:55

[COLOR=#993366]MAGII [COLOR=#993300][COLOR=#993300][1][/COLOR][/COLOR][/COLOR]
[COLOR=#993300] de Vasile Voiculescu[/COLOR]
[COLOR=#993300][/COLOR]
[COLOR=#800000]Pe urma stelei strălucite ce-a izvorît din infinit[/COLOR]
[COLOR=#800000]Trei magi, sătui de contemplare, încălecară, și-au pornit…[/COLOR]
[COLOR=#800000]Ca trei lunateci prinși de-un farmec, nici nu priviră înapoi,[/COLOR]
[COLOR=#800000]Ci s’avântară ‘n largul lumii, naivii, gârbovii eroi.[/COLOR]
[COLOR=#800000]Deși din porțile cetății un pas afară n’au făcut,[/COLOR]
[COLOR=#800000]Mergeau acum ca duși de aripi pe-un drum deapururi cunoscut.[/COLOR]
[COLOR=#800000]Străini, pe țărmuri neunblate, pe mări, prin codri și pustii[/COLOR]
[COLOR=#800000]Deadreptul cale își croiră pe urma stelei argintii…[/COLOR]
[COLOR=#800000]Înfrigurați, nu se opriră nici chiar când steaua-i părăsi:[/COLOR]
[COLOR=#800000]…Și nu știau unde-au s’ajungă, știau atât, ce vor găsi![/COLOR]
[COLOR=#800000]În fundul lumii străbătură, apoi încet s’au înturnat[/COLOR]
[COLOR=#800000]Prea fericiți c’au dat prinoase și că ’n sfârșit s’au închinat.[/COLOR]
[COLOR=#800000]Și cum li se vărsa din suflet prisosul sfintei bucurii,[/COLOR]
[COLOR=#800000]Bătrânii magi de-odinioară păreau acuma trei copii.[/COLOR]
[COLOR=#800000]Ce ’nsuflețiți ca de-o izbândă, își cred tot visul împlinit[/COLOR]
[COLOR=#800000]C’au mers pe urma unei stele . . . ce s’a pierdut în infinit![/COLOR]
[COLOR=#993300] ~~~+~~~[/COLOR]
[COLOR=#993366]NOUL MAG [/COLOR][COLOR=#993300][COLOR=#993300][2][/COLOR][/COLOR]
[COLOR=#993300] de Vasile Voiculescu[/COLOR]
[COLOR=#800000]Am obosit de-atâta așteptare[/COLOR]
[COLOR=#800000]Cu ochii sus pe cer…[/COLOR]
[COLOR=#800000]Și steaua vieții tot nu mai răsare.[/COLOR]
[COLOR=#800000]De astăzi însă n’o mai cer.[/COLOR]
[COLOR=#800000]Plec singur spre locașul de ’nchinare,[/COLOR]
[COLOR=#800000]Spre Staulul râvnitului Mister.[/COLOR]
[COLOR=#800000]Luceafărul menit ca să-mi răsară[/COLOR]
[COLOR=#800000]Atât a zăbovit,[/COLOR]
[COLOR=#800000]Că nu mai vreau să știu dacă s’a stins,[/COLOR]
[COLOR=#800000]Ori eu dac’am orbit…[/COLOR]
[COLOR=#800000]Nu mai aștept lumina din afară:[/COLOR]
[COLOR=#800000]O alta ’n mine tainic s’a aprins[/COLOR]
[COLOR=#800000]Și arde ’n fund pojarnica ei pară,[/COLOR]
[COLOR=#800000]Văpaie noaptea, ziua stâlp de fum -[/COLOR]
[COLOR=#800000]Cu ochii ’ntorși spre ea pornesc la drum[/COLOR]
[COLOR=#993300] ~~~+~~~ [/COLOR]
[COLOR=#993366]DIN CÂTE TRELE DARURI [/COLOR][COLOR=#993300][COLOR=#993300][3][/COLOR][/COLOR]
[COLOR=#993300] de Vasile Voiculescu[/COLOR]
[COLOR=#800000]Din câte trele Daruri ce Magi-i hărăziră[/COLOR]
[COLOR=#800000]Nu i-a rămas acuma nimic să-l mai mângâie,[/COLOR]
[COLOR=#800000]Nici fir măcar de aur, de smirnă ori tămâie…[/COLOR]
[COLOR=#800000]Și Darurile iată în ce chip Îl slujiră:[/COLOR]
[COLOR=#800000]Tot aurul, pe care l-a dat cui sta să-i ceară[/COLOR]
[COLOR=#800000]L-au strâns pizmașii preoți și fu prilej pierzării:[/COLOR]
[COLOR=#800000]Cu el plăti Caiafa, peșin, prețul vânzării[/COLOR]
[COLOR=#800000]Când s’a tocmit cu Iuda să-L cumpere ’ntr’o seară.[/COLOR]
[COLOR=#800000]Iar smirna cuvioasă, amar de ani păstrată,[/COLOR]
[COLOR=#800000]Abia de se ajunse când Îl îmbălsămară,[/COLOR]
[COLOR=#800000]Așa că ucenicii cerșiră de-I turnară[/COLOR]
[COLOR=#800000]Pe trupul plin de sânge mireasma consacrată.[/COLOR]
[COLOR=#800000]În urmă, cu tămâia i-au afumat mormântul[/COLOR]
[COLOR=#800000]Când au venit să-L plângă, în stol mironosițe…[/COLOR]
[COLOR=#800000]Iar Maică-Sa, smulgându-și bogatele-i cosițe,[/COLOR]
[COLOR=#800000]Purta pierdută hârbul și tămâia pământul.[/COLOR]

[COLOR=#800000][/COLOR]
[COLOR=#800000]http://theologhia.wordpress.com/2011/12/22/magii-de-vasile-voiculescu/
[/COLOR]

cristiboss56 08.01.2014 22:30:58

Postare stearsa !

lavinia40 19.01.2014 03:34:14

Batranul cersetor-versuri Adrian Paunescu
 
http://www.youtube.com/watch?v=p_na5a9IO10

lavinia40 22.01.2014 02:21:10

ADRIAN PAUNESCU-Cantec Femeiesc
 
http://www.youtube.com/watch?v=Jbve1r99twM

lavinia40 11.02.2014 01:10:21

Versuri:adrian paunescu-ninsoare de adio
 
http://www.youtube.com/watch?v=K77y496kQ3w

mara2008 15.02.2014 12:04:30

Tu, omule, ai mari răspunderi
 
Ieri ,mergand sa iau medicalu colegului meu Viorel ,bolnav de cancer cu metastaze am intalnit o doamna ce mi-a dat in dar aceasta poezie.Nu stiu daca a mai fost postata (daca a fost rog sa fie stearsa)dar mie mi-a mers la suflet.
O, omule, ce mari răspunderi ai

De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui, prin scris sau grai,
De pilda ce la alții dai,
Căci ea mereu spre iad sau rai,
Pe mulți o să îndrume!

Ce grijă trebuie să pui
În a ta viață toată,
Căci gândul care-l scrii sau spui,
S-a dus pe veci... nu-l mai aduni,
Dar vei culege roada lui
Ori viu, ori mort... odată!

Ai spus o vorbă, vorba ta
Mergând din gură-n gură,
Va-nveseli, sau va-ntrista,
Va curăți, sau va-ntina,
Rodind sămânța pusă-n ea
De dragoste sau ură.
Scrii un cuvânt; cuvântul scris
Este un leac sau e otravă.
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
Rămâne-n urmă, drum deschis
Spre înălțare, sau abis,
Spre-ocară, sau spre slavă.

Ai scris un cântec, versul tău
Rămâne după tine:
Îndemn spre bine sau spre rău,
Spre curățire sau desfrâu
Lăsând în urmă rodul tău
De har, sau de rușine.

Arăți o cale, calea ta
În urma ta nu piere.
E cale bună, sau e rea?
Va prăbuși, sau va-nălța,
Vor merge suflete pe ea
Spre har, sau spre durere?!

Trăiești o viață, viața ta
E una, numai una.
Oricum ți-ar fi, tu nu uita,
Cum ți-o trăiești, vei câștiga
Ori bucurii pe veci prin ea,
Ori plâns pe totdeauna!

Hartford 15.02.2014 14:43:13

Citat:

În prealabil postat de mara2008 (Post 551090)
Ieri ,mergand sa iau medicalu colegului meu Viorel ,bolnav de cancer cu metastaze am intalnit o doamna ce mi-a dat in dar aceasta poezie.Nu stiu daca a mai fost postata (daca a fost rog sa fie stearsa)dar mie mi-a mers la suflet.
O, omule, ce mari răspunderi ai

De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui, prin scris sau grai,
De pilda ce la alții dai,
Căci ea mereu spre iad sau rai,
Pe mulți o să îndrume!

Ce grijă trebuie să pui
În a ta viață toată,
Căci gândul care-l scrii sau spui,
S-a dus pe veci... nu-l mai aduni,
Dar vei culege roada lui
Ori viu, ori mort... odată!

Ai spus o vorbă, vorba ta
Mergând din gură-n gură,
Va-nveseli, sau va-ntrista,
Va curăți, sau va-ntina,
Rodind sămânța pusă-n ea
De dragoste sau ură.
Scrii un cuvânt; cuvântul scris
Este un leac sau e otravă.
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
Rămâne-n urmă, drum deschis
Spre înălțare, sau abis,
Spre-ocară, sau spre slavă.

Ai scris un cântec, versul tău
Rămâne după tine:
Îndemn spre bine sau spre rău,
Spre curățire sau desfrâu
Lăsând în urmă rodul tău
De har, sau de rușine.

Arăți o cale, calea ta
În urma ta nu piere.
E cale bună, sau e rea?
Va prăbuși, sau va-nălța,
Vor merge suflete pe ea
Spre har, sau spre durere?!

Trăiești o viață, viața ta
E una, numai una.
Oricum ți-ar fi, tu nu uita,
Cum ți-o trăiești, vei câștiga
Ori bucurii pe veci prin ea,
Ori plâns pe totdeauna!

Frumos zis in randurile astea, multumim Marutza :1:

mara2008 16.02.2014 17:52:39

Arta de a invinge
 
Să ai curajul să spui da
Să ai curajul să spui nu
Și-n fiecare clipă grea
Să fii mereu, același Tu !
Să știi să crezi
Când unii te înșeală,
Să te ridici
Când alții te doboară,
Să poți păstra
Ce alții vor s-alunge,
Să știi să râzi
Când sufletul îți plânge
Și cald tu să rămâi,
Chiar dacă afară ninge.
Aceasta-i arta
De-a învinge.

Hartford 16.02.2014 21:50:07

Citat:

În prealabil postat de mara2008 (Post 551230)
Să ai curajul să spui da
Să ai curajul să spui nu
Și-n fiecare clipă grea
Să fii mereu, același Tu !
Să știi să crezi
Când unii te înșeală,
Să te ridici
Când alții te doboară,
Să poți păstra
Ce alții vor s-alunge,
Să știi să râzi
Când sufletul îți plânge
Și cald tu să rămâi,
Chiar dacă afară ninge.
Aceasta-i arta
De-a învinge.

Asta ai compus-o tu ? ca tare mi se potriveste mie... mai ales ultimile patru versuri. mersi..

mara2008 16.02.2014 22:55:19

Nu din pacate
 
Nu am compus-o eu draga Vassy ,am primit-o in dar ca si pe prima .Pe viitor cand voi avea starea necesara voi pune si compuse de mine.
Multumesc

Hartford 17.02.2014 19:24:34

Citat:

În prealabil postat de mara2008 (Post 551263)
Nu am compus-o eu draga Vassy ,am primit-o in dar ca si pe prima .Pe viitor cand voi avea starea necesara voi pune si compuse de mine.
Multumesc

Astept sa citesc cu nerabdare.

cristiboss56 22.02.2014 22:13:38

Pune-ti inima acolo
Unde furii nu’ndraznesc,
Unde nu este rugina
Si nici aur pamantesc.
Pune-ti inima la cer,
Catre Tatal si in ruga,
Cere pace si iubire
Si un inger pazitor.
Pune-ti fruntea obosita
La icoana lui Iisus
Spune-i Lui ce te apasa,
Spune-i Lui, ce ai de spus !
Pune-ti azi nadejdea toata
Catre Tatal cel ceresc
Si-ai sa capeti indrumare
In tumultul pamantesc !


Camelia Cristea

antoniap 25.02.2014 20:18:34

Fii multumit, nu te mai plange atat !




Dacă-ți vine-așa în minte un cuvânt rău, de ocară,
Și-a ta limbă este gata să îl dea pe el afară,
Tu gândește-te, creștine, cu smerenie firească
La un mut, ce tot ascultă, dar nu poate să vorbească.


Când te-apasă neputințe, când picioarele te dor,
Când vederea-ți este slabă, sau auzul nu-i ușor,
Tu gândește-te, creștine, la cei fără de picioare,
La orbi, surzi și paralitici, ce trăiesc așa sub soare.


După ce, sătul de muncă, obosit, sosești acasă,
Iar mâncarea ce te-așteaptă nu îți pare prea gustoasă,
Înainte de a spune că nu-ți place, măi, creștine,
Tu gândește-te la frații ce n-au niciun colț de pâine.


Înainte de-a te plânge că în casă n-ai condiții,
Că n-ai lux, n-ai termopane sau moderne achiziții,
Tu gândește-te că unii n-au nici casă, nici ogradă,
Că trăiesc sub cerul liber și adesea dorm pe stradă.


Dacă soțul sau soția ți-au greșit, iubite frate,
Înainte ca să-l judeci pentru cele întâmplate,
Tu gândește-te că-n lume sunt atâția soți uitați,
Sunt atâția oameni singuri, care plâng nemângâiați.


Astăzi când te plângi de viață, de cumplita ei povară,
Tu gândește-te, creștine, la aceia ce plecară
Prea curând din viața asta, regretând al vieții dar,
Ce-și doreau să mai trăiască doar o zi, atâta doar…


Când te plângi pe la prieteni de copiii tăi zburdalnici,
Neascultători și mândri, uneori, ba chiar obraznici,
Tu gândește-te, creștine, la părinții fără fii,
La căsuțele în care n-auzi glasuri de copii.


Înainte de-a te plânge că stai mult la semafoare,
Că mașina e prea veche, și distanța e prea mare
De acasă la serviciu, și e drumul plicticos,
Tu gândește-te, creștine, la acei ce merg pe jos.


Când vorbești despre serviciu, despre șefii tăi și trudă,
Și te plângi pe la prieteni de-a ta soartă rea și crudă,
Tu gândește-te, creștine, și privirea îți aruncă
Spre șomerii care astăzi nu găsesc un loc de muncă.


Înainte ca să judeci, să condamni, să osândești,
Tu gândește-te, creștine, în ce stare te găsești.
Nu uita că nu e nimeni pe pământ făr’ de păcat,
Iar cel care osândește, și el va fi judecat.


Dacă-ți pare rugăciunea lungă și obositoare,
Tu gândește-te, creștine, că sunt unele popoare
Idolatre și păgâne, ce se roagă în zadar,
Ce nu au ca noi, creștinii, scumpul și cerescul har.


Când primești loviri și scârbe de la frați sau venetici,
Tu ia pildă de răbdare de la sfinții mucenici
Și privește spre Golgota la Acela, care duce,
Umilit și plin de sânge, dar cu dragoste, o cruce.


Când atâtea gânduri sumbre vor fățiș să te doboare,
Cu-ale lor sclipiri viclene și săgeți nimicitoare,
Du-te iute la duhovnic și demască-l pe vrăjmașul,
Căci el e, să știi, creștine, autorul, el, trufașul.
R. Iftinoiu

Sursa:
http://luminapentrucandeladinsuflet....i-plange-atat/

antiecumenism 02.03.2014 22:46:39


lavinia40 09.03.2014 01:04:24

Versuri:Adrian Paunescu-Noapte de unul singur
Muzica :Emeric Imre

http://www.youtube.com/watch?v=18s2XAUPUgY

glykys 09.03.2014 14:15:16

Arghezi, Inganare

[SIZE=1][COLOR=navy][SIZE=3][COLOR=black]Ziua-nfloreste-albastra in noaptea din fereastra.
Zabranicul perdelei trasare-ncet si rece
Si, frageda, lumina in sanul noptii trece.
Intregul cer se-aseaza la geamuri ca o glastra
Mai treaz in cuibul lumii cu stelele-am durat
Si-am priveghiat cu ele pana-n apusul lor.
Ma simt mai tanar parca si parca mai curat,
Ca timpul curge in jgheabul veciei mai sonor.

...........................................

Cand mi-a murit nadejdea si cand a inviat? [/COLOR][/SIZE]
[/COLOR][/SIZE]

Mihailc 09.03.2014 16:04:46

Aud o bătaie în ușa de lemn
Și stau și ascult iar cum bate
Din suflet, în taină, primesc un îndemn
Bătaia din ușă îți este un semn
Există dreptate!

Ascult nemișcat cum bate mereu
Cu sunet ușor și duios
Dar cum să deschid, nu sunt oare un "eu"
Nici mare creștin, nici mare ateu
Trăind de prisos

De ce bate iar, de ce nu am pace
Mă-ntreb zbuciumat și nervos
Iar inima-mi spune: acum te întoarce
Să-ți cureți păcatul ce-n viața ta zace
Sărman păcătos.

Rânjește cu silă tot răul din mine
Aș vrea să deschid
Dar cum am las niște patimi meschine
Și idolii dragi cu figuri feminine
Mi-e greu să decid.

Privesc în prezent, privesc în trecut
Cum toate s-au dus, cum toate au fost
Îmi sunt pe zi ce trece tot mai necunoscut
Mă doare orice clipă ce-n viață am pierdut
Trăind fără rost.

arwein 09.03.2014 22:05:21

Citat:

În prealabil postat de Mihailc (Post 553380)
Aud o bătaie în ușa de lemn
Și stau și ascult iar cum bate
Din suflet, în taină, primesc un îndemn
Bătaia din ușă îți este un semn
Există dreptate!

Ascult nemișcat cum bate mereu
Cu sunet ușor și duios
Dar cum să deschid, nu sunt oare un "eu"
Nici mare creștin, nici mare ateu
Trăind de prisos

De ce bate iar, de ce nu am pace
Mă-ntreb zbuciumat și nervos
Iar inima-mi spune: acum te întoarce
Să-ți cureți păcatul ce-n viața ta zace
Sărman păcătos.

Rânjește cu silă tot răul din mine
Aș vrea să deschid
Dar cum am las niște patimi meschine
Și idolii dragi cu figuri feminine
Mi-e greu să decid.

Privesc în prezent, privesc în trecut
Cum toate s-au dus, cum toate au fost
Îmi sunt pe zi ce trece tot mai necunoscut
Mă doare orice clipă ce-n viață am pierdut
Trăind fără rost.

Frumos!
?

stoicadorina 09.03.2014 22:12:00

Citat:

În prealabil postat de Mihailc (Post 553380)
Aud o bătaie în ușa de lemn
Și stau și ascult iar cum bate
Din suflet, în taină, primesc un îndemn
Bătaia din ușă îți este un semn
Există dreptate!

Ascult nemișcat cum bate mereu
Cu sunet ușor și duios
Dar cum să deschid, nu sunt oare un "eu"
Nici mare creștin, nici mare ateu
Trăind de prisos

De ce bate iar, de ce nu am pace
Mă-ntreb zbuciumat și nervos
Iar inima-mi spune: acum te întoarce
Să-ți cureți păcatul ce-n viața ta zace
Sărman păcătos.

Rânjește cu silă tot răul din mine
Aș vrea să deschid
Dar cum am las niște patimi meschine
Și idolii dragi cu figuri feminine
Mi-e greu să decid.

Privesc în prezent, privesc în trecut
Cum toate s-au dus, cum toate au fost
Îmi sunt pe zi ce trece tot mai necunoscut
Mă doare orice clipă ce-n viață am pierdut
Trăind fără rost.

"Ascult nemișcat cum bate mereu
Cu sunet ușor și duios
Dar cum să deschid, nu sunt oare un "eu"
Nici mare creștin, nici mare ateu
Trăind de prisos"
Minunata poezie Mihai. Felicitari. N-am stiut ca ai si acest har!

Mosh-Neagu 10.03.2014 08:59:42

Citat:

În prealabil postat de Mihailc (Post 553380)
(...)
Privesc în prezent, privesc în trecut
Cum toate s-au dus, cum toate au fost
Îmi sunt pe zi ce trece tot mai necunoscut
Mă doare orice clipă ce-n viață am pierdut
Trăind fără rost.

Minunat, Mihail... "Bataia in usa", framantarile, nu vin intamplator si nici nu raman fara rod! Versurile tale se potrivesc oricaruia dintre noi!... Multumim si te mai asteptam.

Nu stiu daca am mai postat-o pe forum... Daca da, imi cer iertare.

Vizita

Ea spuse:
- Te caută un domn.
- Pe mine?
Eu nu cunosc decât
Oameni sărmani,
Cu suflet chinuit…
- Salut, Moșnege. Am venit !
- Vă rog să mă iertați…
Pe cine căutați,
Că sunt oleacă încurcat ?!
- Nu mă cunoști ?
Glumești!
- Nu, chiar nu știu!
Poftiți, intrați…
Și să scuzați
Deranjul…
Am multe cărți ce stau pe jos…
Cu… ce vă pot fi de folos ?
- Ei, hai, Moșnege… Serios…
Tu chiar nu te prefaci?
Trecutului n-ai ce să-i faci…
Iar eu
Sunt cel ce-am fost mereu :
ORGOLIUL tău.
De-o vreme
M-ai făcut uitat.
N-am mai băut
N-am mai mâncat…
Și sor’mea
VANITATEA,
Se plângea…
Că te-ai cam dat la fund!...
Așa
Nu se mai poate! Pe cuvânt!...
Hrănește-ne, bătrâne, zi ceva!
Un banc, o glumă, o „pastilă”
O bârfă, o înjurătură,
O teorie justă de școlit
Cu aer dur și plictisit!…
Tu n-ai egal în lumea ta!
Fii mândru că ești CINEVA!...
Deștept, citit, documentat
In lumea asta de… doi lei…
Ai "stofă", "ștaif" și știi ce vrei!!!
Altul ca tine, greu găsești!
Ia zi, acuma ce citești?
Ce-i asta ? "Sfinți Părinți",
"Psaltirea"?...
Bătrâne, ți-ai ratat menirea !
Ești jalnic. Ce-ai pățit?…
Nu-mi spune ca te-ai pocăit!...
Dacă știam, ți-aduceam flori…
Si-ți dedicam și aforisme…
Ce altceva poți să-mi oferi
Afară de icoane și catisme?...
- Nimic!… Ce-a fost a fost…
Filozofie fără rost…
Aș vrea să cred că m-am schimbat!
Pe filozofi… i-am cam lăsat;
Nu mă mai cert, nu mai combat…
Iar de-njurat, e inutil, e și păcat!...
Eu… nu mai sunt cel care-am fost…
Un biet moșneag umil și prost,
Trăind din mila Domnului…
- Ce spui!?!
Bravo, bătrâne! Așa mai zic și eu:
Mândrie pân’ la Dumnezeu !!…
Ești deja sfânt, nu cel ce-ai fost!…
Mă-ntreb de când? De la intrarea-n post?

Bătrâna intervine:
- Ce-i moșnege ?
Mi s-a părut
Că te aud vorbind.
- Vorbind? Așa?
Am ațipit…
Și tocmai ce-am primit
Pe cineva…
Un camarad apropiat;
Era flămând și însetat,
Chiar trist mi s-a părut…
- Om bun, era?
- Nu prea!
Dar pretindea
Că fără el,
N-aș exista!...
- Și ce-ai făcut?
Cum ai scăpat?
- Nimic. Tu m-ai salvat!...
Nu doar acum, ci-atunci, cândva
Când ai zâmbit și ai spus „DA!”
În fața Sfântului Altar…
Nu meritam…
Știam.
Dar Dumnezeu a vrut așa…
Mi-ai dat copii și viața ta
Și te-ai băgat sub Crucea mea
Luând povara cea mai grea…


http://www.poezie.ro/index.php/personals/82801/Vizita

Mihailc 10.03.2014 16:26:11

Mulțumesc pentru aprecieri, nu știu în ce măsură le mai merit. Am găsit poemul într-un dosar foarte vechi despre care uitasem cu desăvârșire și face parte din "urmele" lirice ale altor vremuri, din secolul și mileniul trecut. Textul este datat: 11 noiembrie 1991. Îmi vine să zâmbesc acum, la decenii distanță, când citesc cât de patetic și "terminat" mă imaginam pe-atunci! Nu cred că am deschis atunci ușa aceea fiindcă știu ce ani au urmat și câte păcate am mai adunat.

stoicadorina 26.03.2014 11:46:52

http://confluente.ro/Dorina_stoica_1395604521.html

antiecumenism 01.04.2014 00:55:17

Doamne, apără poporul român.

Ai grijă de el și

apără-l!

El este al tău

cu blândețea lui de miel

și cu răbdarea lui de taur

cu omenia lui

de floare de zăpadă

ce se vede pe geam, Doamne,

pe fereastră și pe libertate!

Doamne!

poporul meu nu se spală de mine!

Eu nu mă spăl

de poporul meu!

Dacă-mi vine alt miros

decât mirosul lui,

mă spăl pe mâini

numai de propriile mele mâini

și mă las legat

de boarea de zăpadă

a poporului meu.

Mărul se poate spăla

numai de măr,

de pomul mărului nu! De pom nu!

Apără, Doamne, poporul român

și nu te spăla de el!

Pe maica mea

care m-a născut pe mine

am dăruit-o poporului român.

Dăruiește-ți, Doamne,

pe maica Ta, care te-a născut pe Tine,

poporului român!

(Nichita Stănescu, Eu nu mă spăl de poporul meu)

„Limba română este patria mea”


„A vorbi despre limba în care gîndești, a gîndi – gîndire nu se poate face decît numai într-o limbă – în cazul nostru a vorbi despre limba română este ca o duminică. Frumusețea lucrurilor concrete nu poate fi decît exprimată în limba română. … Ce patrie minunată este această limbă! Ce nuanță aparte, îmi dau seama că ea o are! Această observație, această relevație am avut-o abia atunci cînd am învățat o altă limbă.”

„Nu spun că alte limbi, alte vorbiri nu ar fi minunate și frumoase. Dar atît de proprie, atît de familiară, atît de intimă îmi este limba în care m-am născut, încît nu o pot considera altfel decît iarbă. Noi, de fapt, avem două părți coincidente, odată este patrie de pămînt și de piatră și încă odată este numele patriei de pămînt și de piatră. Numele patriei este tot patrie. O patrie fără de nume nu este o patrie. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se zice, de aceea, pentru mine iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine viața se trăiește.” (Nichita Stănescu)

Cel mai frumos catren, de-as fi in stare sa-l scriu vreodata, ar avea patru versuri: Eminescu, Grigorescu, Enescu, Brâncuși” – Din dragoste pentru Nichita (inregistrare TV cu Nichita Stanescu)

“Poezia este inca singura avutie pe care omul o are inca nejefuita (…) Un conținut minunat, tainic si revelat atrage după sine o formă minunată si revelată. (…) Am fost un foarte mare iubitor de icoane romanesti pe sticla …”

Nichita Stanescu - interviu

https://www.youtube.com/watch?v=_otbOyH55gc


Nichita Stănescu

Ce bine că esti
E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.
Să stam de vorba, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, si izbeste-mi
timpla de stele, până când
lumea mea prelunga si în nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au văzut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pământ,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.

Annyta 01.04.2014 09:43:47

A, da, pe 31 martie era ziua de naștere a lui Nichita...

Mihailc 02.04.2014 12:46:27

Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi.
La loc de pășune, acolo m'a sălășluit,
la apa odihnei m'a hrănit,
sufletul mi l-a întors la sineși.
El m'a călăuzit pe cărările dreptății
de dragul numelui Său.
Că chiar de voi umbla prin mijlocul umbrei morții,
nu mă voi teme de rele, că Tu cu mine ești;
toiagul Tău și varga Ta, acestea m'au mângâiat.
Masă ai pregătit înainte-mi, de față cu cei ce mă necăjesc;
uns-ai cu untdelemn capul meu,
iar paharul Tău mă'mbată de parc'ar fi prea tare.
Și mila Ta mă va urma în toate zilele vieții mele
și voi locui în casa Domnului întru lungime de zile.
(Psalmul 22, versiunea Anania)

***

Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
El mă paște în pășuni verzi și mă duce la ape de odihnă;
îmi înviorează sufletul și mă povățuiește pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.
Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine.
Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie.
Tu îmi întinzi masa în fața potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, și paharul meu este plin de dă peste el.
Da, fericirea și îndurarea mă vor însoți în toate zilele vieții mele, și voi locui în Casa Domnului până la sfârșitul zilelor mele. (Psalm 23 versiunea Cornilescu)


Ora este GMT +3. Ora este acum 02:30:48.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.