SĂPTĂMÂNA MARE

http://i62.tinypic.com/ajks41.jpg

ÎNVIEREA

http://4.bp.blogspot.com/-GUct2_vYRR...%8Envierea.jpg

PORTRET

http://i58.tinypic.com/anftx4.jpg

Ce, acum ca a trecut Pastele, incepi iari sa postezi tamenii din astea?

Zici ca esti politician in plina campanie electorala cu postarile astea.

EXERCIŢIU DE IMAGINAŢIE

http://i62.tinypic.com/2e2neye.jpg

Cred ca Iran vs Suedia iti contrazice afirmatia.

Sa fortezi pe cineva in a face ceva intotdeauna o sa sfarseasca prost, indiferent de domeniu.

Dar e interesant (si ironic) ca folosesti aceleasi tehnici de propaganda pe care le-a folosit si Stalin acum vreo 70 de ani.

Ce cuvinte tâmpe şi seci... reci şi uscate... găunoase şi pierzătoare de mântuire.

La fel ca şi gropile comune, unde erau aruncaţi soldaţii "morţi pentru patrie" din ambele războie mondiale.

Spurcăciuni !

Gândite şi scrise. Să poată fi aplicate. Din nou ! Vai !

Vai de voi, care scrieţi aceste articole !

Vai de voi şi de copii voştrii !

Vai de voi...

.................................................. ...............................................

Nu vad cum a esuat Alexandru cel Mare pe plan politic. A cucerit jumatate din continentul Eurasiatic cand avea numai 32 de ani.

Creştinii, nu au ce să caute în politică !

"Da-ţi cezarului ce-i al cezarului şi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu."

De ce scrieţi despre politică, doamnă PÂRVU Ana-Maria? Unde s-a implicat Hristos în politică? Sau Sfinţii Apostoli? Sau Sfinţii Părinţi?

UNDE ???

De ce nu vă e ruşine, autori ai acestui topic blestemat?
De ce nu vă e ruşine, instigatori la ură şi la război să la vârsare de sânge?
De ce nu vă e ruşine, urâtori de Dumnezeu, de Hristos, de aproapele?

De ce nu vă e ruşine, de ce nu vă iubiţi duşmanii, cum ne învaţă Hristos?
De ce nu aruncaţi cu pâine, în cine aruncă în voi cu pietre?
De ce nu întoarceţi şi obrazul celălalt?
De ce nu binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă?

De ce urâţi pe Hristos, de ce huliţi învăţăturile Sfinţilor Părinţi, de ce huliţi şi blestemaţi Biblia ?

De ce nu vă e ruşine de faptele voastre propagandistice, autori ai acestui topic blestemat?

DE CE URÂŢI OAMENII NEPUTINCIOŞI, care vor pământul ăsta trecător?

De ce nu iubiţi toţi oamenii ?

DE CE OARE ?

DUMNEZEU, FAMILIE, ŢARĂ

http://i61.tinypic.com/b5gsya.jpg

1 Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu.

2 De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu; şi cei ce se împotrivesc îşi vor lua osânda.

3 Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei, dar, să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele, şi vei avea laudă de la ea.

4 El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău.

5 De aceea, trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul cugetului.

6 Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta.

7 Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea.

Cuvantul Domnului.

Doamne, Tu ştii că noi suntem supuşi stăpânirilor, ştii că dăm cezarului, ce-i al cezarului, dar ştii Doamne, că dacă stăpânirea îmi cere să omor un alt om, fie din orice motiv, ASTA NU VOI FACE; DOAMNE, NICIODATĂ !!!

Căci acel om, Doamne, poartă chipul şi asemănarea Ta, Doamne, aşa l-ai creat.
Acel om e frumos, Doamne, în el eşti Tu !
De ce să te ucid pe Tine? Nu-i destul că te răstignesc în fiecare zi, prin vrednicele de iad, fapte ale mele, Doamne???

TU NU VREI SĂ OMOR NICI UN DUŞMAN CARE ÎMI CERE PĂMÂNTUL, DOAMNE ! TU ÎL IUBEŞTI PE ACELA, DOAMNE !

Ajută-mă să îl iubesc şi eu, Preaiubitul meu Dumnezeu... Ajută-mă, Doamne...

Doamne, Tu nu mă vei osândi niciodată că mă împotrivesc păcatului.

Când stăpânirea îmi cere să ucid un om, sau altfel să păcătuiesc, Tu Doamne, mă laşi să urăsc acea stăpânire blestemată. Căci Tu ai spus:

"Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă." - Efeseni 5, 11

Ajută-mă, Doamne, şi lucrează prin mine, să oprim, Doamne, pe acei oameni, care vor să ucidă alţi oameni, pentru indiferent ce motiv, ajută-mă să-i opresc.

Doamne, Tu, nu eu, să biruieşti, Doamne! Să umpli inimile stăpânirilor, de iubirea Ta, Doamne, ajută-mă...

Tu Doamne ai mai spus:

"Dar vă spun vouă, prietenii Mei: Nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceasta n-au ce să mai facă." - Luca 12, 4.

Deci, Doamne ! NU MĂ TEM DE NEBUNII CARE VOR SĂ MĂ UCIDĂ ! Ci mă tem de Tine, scumpul meu Dumnezeu, care faci iarba să crească, şi eu nu pot, nici în laborator să fac aşa ceva...

Doamne, ajută-mă, ca prin dragostea Ta, să biruiesc stăpânirea întunericului care le biruieşte minţile.

Doamne, nu îi lăsa să apere o bucată de pământ, nu îi lăsa să apere ţările, România, America, Rusia, să le apere unii de alţii.

Doamne, nu ne lăsa să se ucidă unii pe alţii, pentru o bucată de pământ. Căci avem cu toţii loc, Doamne !

Ajută-ne, Doamne !

Doamne, pe slujitorul Tău, îl voi cinsti, mai mult ca pe însăşi viaţa mea, Doamne şi Tu ştii asta.
Prin el, Doamne, ne slujeşti Tu nouă, ticăloşilor, prin slujitorii Tăi, preoţii, episcopii, diaconii, Tu ne iubeşti pe noi şi ne arăţi iubirea Ta de oameni.
Doamne, merităm ca cei ce poartă sabie, pentru păcatele noastre, să ne ucidă trupurile, dar nu îi lăsa, Doamne, mai dă-ne timp de mântuire, de pocăinţă, de îndreptare, pentru cei rămaşi ai Tăi, iubitori şi cinstitori şi închinători Ţie, Adevăratului Dumnezeu, iartă şi îngăduie pe cei desfrânaţi şi pe eretici, şi pe toţi cei răi, care nu iubesc Adevărul Tău.

Iartă-ne şi ajută-ne, Doamne !

Doamne, stăpânirii care ne cere să ucidem alţi oameni, niciodată nu vom fi supuşi.
Doamne, stăpânirii care ne cere să ucidem duşmanii stăpânirii, vom urâ faptele acelei stăpâniri şi o vom ierta, căci, NOI CREŞTINII, NU AVEM DUŞMANI !

NOI CREŞTINII, IUBIM PE TOATĂ LUMEA, PE TOŢI OAMENII DE PE PĂMÂNT !

Doamne, noi nu vrem să ucidem pe nimeni, NU VREM SĂ MERGEM ÎN ARMATĂ, unde ne cere să ucidem.

Doamne, ajută-ne, fereşte-ne de ARMATA blestemată, de crimele războaielor, de gropile comune !

FEREŞTE-NE, DOAMNE, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor.

Doamne, taxe plătim, impozite, şi orice mai cere stăpânirea, căci prin asta ajutăm pe cei nevoiaşi.
Stăpânirea ştie ce să facă cu acei bani, ca să ne fie de folos, căci stăpânirea ne slujeşte nouă, de aceea o alegem, şi ascultăm de ea, căci şi stăpânirea ascultă de Tine, Preadulce Dumnezeule Treime.

Dar când stăpânirea îmi cere să apăr ţara, să ucid alţi oameni, atunci VOI ALUNGA de la inima mea şi din mintea mea, de la urechile mele, acea stăpânire, căci îmi cere să păcătuiesc împotriva poruncilor Tale, Doamne !

Atunci, voi urâ faptele acelei stăpâniri, şi voi striga împotriva ei, să nu mai păcătuiască, SĂ NU UCIDĂ ALŢI OAMENI.

Căci, Doamne, Tu nu vrei să-mi pierd mântuirea.

Mai bine mor de mii de ori, să fiu ucis de oricine vrea să mă ucidă, şi pe mine şi pe familia ce Dumnezeu mi-a dat-o, şi care e a lui Dumnezeu, nu e familia mea, decât să ascult de SLUJITORII SATANEI, din ARMATĂ, care îmi cer să ucid alţi oameni, din orice motiv, PIERZÂNDU-MI MÂNTUIREA, pierzând Împărăţia Cerurilor, pentru o graniţă a unui petec de pământ, care oricum peste 100-200 de ani, va fi schimbat din nou, de alt război !

Doamne, nu lăsa oamenii să se apere unii de alţii, ucigându-se ! Doamne, ajută-ne !

Doamne, Tu vrei să dăruim iubire tuturor, din iubirea Ta, care eşti Tu.
Doamne, Tu nu vrei să le vărsăm sângele, când ei vin şi cer pământul nostru.
Noi ştim Doamne, că pământul nostru nu e aici, în viaţa aceasta, în nicio ţară.
Aici e doar păcatul...
"Ştim că suntem din Dumnezeu şi lumea întreagă zace sub puterea celui rău." - I Ioan 5, 19.

Şi ştiu Doamne, că Împărăţia Ta, nu e din lumea aceasta: " Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta." - Ioan 18, 36

Doamne, noi nu vrem să murim pentru România, pentru nicio ţară blestemată din lumea aceasta, ci pentru Tine.

Iar pe Tine, nimeni, niciodată, nu te va putea lua de la noi.

http://www.doxologia.ro/sites/defaul...4/04/siria.jpg


http://adevarul.ro/assets/adevarul.r...59/646x404.jpg

Emiliane, ai reuşit să scrii o postare întreagă, şi destul de lungă, fără invective şi injurii. Felicitări. Mai rămâne mica problemă a minciunii. Când o vei rezolva şi pe aceea, în sensul că o vei recunoaşte, îţi vei cere iertare şi vei promite că nu mai faci, vom putea începe să discutăm.

P.S. Eu mă refeream la penultima postare. Între timp, se vede că ai vrut să mă contrazici şi ai mai postat una, care cuprinde, din păcate, invective şi injurii. Trist. Orice minune ţine... o postare ?......

Prin asemenea fapte virtuoase a strălucit dreptcredinciosul Voievod Ştefan cel Mare, care a cârmuit Ţara Moldovei 47 de ani, înarmat cu platoşa credinţei în Dumnezeu, cu cea a postului şi rugăciunii şi cu multe fapte ale dragostei creştine închinate Bisericii şi poporului său; a zidit un foarte mare număr de biserici şi mânăstiri, înzestrându-le cu cele necesare sfintelor slujbe, ca un purtător de biruinţă a luptat cu preţul vieţii sale până la jertfelnicie pentru apărarea hotarelor ţării şi a credinţei strămoşeşti fiind numit apărător al creştinătăţii, a miluit pe săraci şi a răsplătit pe luptătorii oşteni, a arătat îndurare şi pe cei greşiţi i-a îndreptat.

Citat din tomosul de canonizare al lui Ştefan cel MAre şi Sfânt.

Acuma, dacă te consideri, Emiliane, mai ortodox decât Sfântul Sinod şi decât Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, nu trebuie decât să o spui. Evident, cu multă smerenie... :)

Sunt Igor, dar te las să-mi spui cum doreşti: Emilian, Tudor, Pavel, Octavian, Bogdan, sau cum vrei.

Răspuns:

Punctul A.

În timpul în care Sfântul Ştefan cel Mare, "a luptat cu jertfelnicie pentru hotarele ţării" cum spune tomosul de canonizare:

1. Era beţivan. Bea butoaie de vin.

2. Era curvar. A avut zeci de concubine, şi 7 neveste.

3. Era criminal. A ucis zeci de slujitori, de boieri, şi alţi oameni.

Dar Sfântul Ştefan cel Mare, nu e Sfânt pentru aceste fapte abominabile.

Ci pentru că în ultimii ani de viaţă, când s-a retras, stătea câte 7-8 ore, pe piatră, la uşa Sfântului Daniil Sihastru, plângând. Îşi plângea păcatele şi îşi aştepta duhovnicul, pe Sfântul Daniil, să-şi termine canonul de rugăciune şi apoi să îl poată primi.

Sfântul Ştefan cel Mare, e sfânt, pentru că ştia că păcătuieşte, ucigând oamenii, de aceea după fiecare victorie, a zidit câte o Sfântă Biserică sau Sfântă Mănăstire, cu un număr total de peste 50, adică domnitorul cu cele mai multe zidiri de slujire lui Dumnezeu, dintre toţi domnitorii, din câţi au existat vreodată, în orice ţară de pe pământ, în toate timpurile.

Sfântul Ştefan cel Mare, e Sfânt, pentru că s-a căit şi pocăit de faptele sale, s-a spovedit, s-a împărtăşit, şi-a schimbat viaţa, s-a curăţit, s-a luminat, s-a despătimit.

Cu rugăciunile Sfântului Ştefan cel Mare, ajută-ne Doamne, să NU omorâm nici un om, pe nimeni, niciodată ! Amin.

Punctul B.

Sfânta Maria Egipteanca, era:

1. Cea mai mare curvă din Egipt, a secolului 4.

2. Necredincioasă. Nu credea în Dumnezeu. A mers din curiozitate să vadă unde merg creştinii, la închinare şi acolo s-a petrecut minunea.

3. Leneşă, indiferentă, nu a vrut familie, copii, o meserie, nu i-a păsat de nimeni şi nimic, decât de desfrânare.

Apoi, după ce acea minune s-a petrecut în Sfânta Biserică, la 29 de ani, pleacă în cea mai adâncă pustie a Egiptului, unde a fost pustnică, timp de 49 de ani, fără să vadă faţa nici unui om, a ajuns, ca în timpul rugăciunii, să strălucească ca soarele şi să se ridice în aer, câţiva metri, să leviteze, de la lumina necreată, îndumnezeită fiind.

Atât. Mai departe, no comment.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi Patriarhul:

Prin asemenea fapte virtuoase a strălucit dreptcredinciosul Voievod Ştefan cel Mare: ca un purtător de biruinţă a luptat cu preţul vieţii sale până la jertfelnicie pentru apărarea hotarelor ţării

Botoş Remus Emilian:

Ba nu !!! Şi nu sunt Botoş Remus Emilian !!! nu dau doi bani pe ce spune Sinodul, dar sunt ORTODOX !!!!


P.S. Emiliane. înainte să ne dai lecţii de creştinism, n-ai lămurit problema cu minciuna aia grosolană, când ai susţinut că tu nu eşti cine eşti.

Teatru ieftin, Mihai !

Faci teatru ieftin.

La cât de grav e acest topic blestemat, cât de subtilă manipulare face, pierzând turma lui Hristos, îndemnând-o la gropi comune, în războaie "de apărare" câtă propagandă a legionarilor blestamaţi de Dumnezeu, a lui Corneliu Zelea Codreanu, slujitorul satanei, şi de alte tipuri de fapte împotriva poruncilor lui Dumnezeu, face acest topic, tu, Mihai G., nu întâmplător credincios franco-latin, ai timp şi îţi permiţi luxul, nu spre mirarea mea, să faci teatru ieftin...

No comment...

Ai înţeles din postul anterior, din punctele A şi B, cât nuca-n perete...

Na... ce să-ţi fac eu? M-am silit... păcat nu am, mi-a păsat de tine... Încă-mi pasă.

Să fi sănătos. Să te ierte Dumnezeu. Să ne ierte. Şi să mă ierţi.

OPRIŢI ACEST TOPIC !

Pentru Dumnezeu, dar opriţi odată acest topic.

Admin-ul nu vede oare aceste postări, de instigare la ură contra altor oameni, numiţi "duşmani" ? Sau vrea şi el, poate, să se omoare oamenii unii pe alţii, Doamne fereşte... :(:(:(:(

Daca as fi in locul tau, Igor, mie mi-ar fi rusine sa scriu asemenea aberatii. Urasti Armata Romana? Ii numesti pe militari unelte ale Satanei? Gandeste-te ce vei spune atunci cand, in fata lui Dumnezeu, te vei intalni cu cei care si-au dat viata, de-a lungul veacurilor, pentru apararea fiintei nationale a poporului roman, din care faci si tu parte. Ii vei vedea pe toti luptatorii de la Rovine, Vaslui, Razboieni, Calugareni, Grivita, Plevna, Jiu, Marasti, Marasesti, Oituz, cotul Donului, muntii Tatra etc. Le datorezi libertatea, inclusiv aceea de a scrie tampenii precum "Nu vrem sa aparam Romania! Nu vrem!". Nu topicul trebuie oprit, ci postarile tale talibane prin care batjocoresti jertfa lor de sange. Habar nu ai ce inseamna respectul fata de Armata Romana, inclusiv preotii militari. Fata de cei care, in orice clipa, sunt gata sa moara pentru ca tu sa traiesti si sa-i faci unelte ale Satanei. Ia mergi la un cimitir militar si spune-le celor ingropati acolo: "Ba, fraierilor, sunteti niste unelte diavolesti, iar eu n-am sa-mi apar Tara, ca nu mi-a cerut Sfantul Sinod". Ai nerusinarea sa faci asta?

Ce ştii tu despre ruşine, suflete?

Cum defineşti ruşinea, suflete, după toată literatura creştină ce ai citit-o tu până acum şi câtă o crezi, cum defineşti tu ruşinea?

Gândeşte-te tu, nu eu, ce vei spune atunci când, în faţa lui Dumnezeu, te vei întâlni cu naţiunea Împărăţiei Cerurilor..., naţiunea lui Dumnezeu...

Răspunde te rog, înainte de-a citi mai departe.

Dar te vei întâlni şi cu oamenii minţiţi de draci, din iad, începând cu Cain, fratele lui Abel, şi toţi din istorie, care au mai ucis oameni, toţi cei "de la Rovine, Vaslui, Razboieni, Calugareni, Grivita, Plevna, Jiu, Marasti, Marasesti, Oituz, cotul Donului, muntii Tatra"...

Te vei întâlni şi cu cei de la Stalingrad, Moscova, Waterloo, Paris, Normandia, Guadalcanal, Kursk, cu indienii din America, cu aztecii, mayaşii, toţi din Africa, din Asia, Europa, în luptele navale, piraţii, conquiztadorii, legiunile imperiilor: romane, macedoniene, greceşti, egiptene, etc., şi TOŢI CARE AU TRĂIT VREODATĂ PE PĂMÂNT, şi au ucis oameni... cu toţi te vei întâlni, când vei vizita iadul, nu doar cu românii, urmaşii daco-romanilor, ci cu TOŢI de-a lungul istoriei omenirii...

Cu toţii vom vizita Raiul şi Iadul, şi apoi Dumnezeu şi sfinţii vor hotărâ, unde rămânem, în aşteptarea Împărăţiei Cerurilor, la Judecata de Apoi, vom fi la nunta Mirelui Ceresc, în haine curate de nuntă... Ce nuntă va fi aceea ! Doamne... Unde nimeni, nu se ma căsătoreşte, nu mai face copii, nu mai moare, nu se mai îmbolnăveşte, nu mai suferă...

Doamne... ce nuntă va fi aceea...

Iar apoi...

Te vei întâlni cu naţiunea Împărăţiei Cerurilor... dintre care nu amintesc decât pe cei care contează în acest context:

TOŢI Sfinţii Martiri, de la Ierusalim, Antiohia, Alexandria, Constantinopol, Roma, Calatis, Axiopolis, Sciţia Minor, Sciţia Major, Ulpia Traiana, Sarmisegetuza, Milano, Cartagina, Londra, Paris, Lyon, Aiud, Moscova, Suceava, Timişoara, Egipt, Libia, Liban, Siria, unde numai între anii 2011-2015, au mers Acasă, la Hristos, peste 160.000 de sirieni, ortodocşi...

Cu toţi Sfinţii Martiri, de la Roma, sau Cartagina, sau Alexandria, sau Ierusalim, care se ascundeau în catacombe, în grote, în peşteri, înafara cetăţilor, se ascundeau de soldaţii imperiului roman, care îi vânau şi odată ce îi găsea, îi aresta, îi legau şi şi îi ducea la Coloseum, să fie clănţăniţi de lei, tigri, leoparzi, şi aşa mai departe, sau erau duşi şi erau ucişi la petrecerile romane private ale patricienilor, după ce mai erau şi necinstite femeile creştinilor, acolo, sau până acolo de soldaţi...

Ce-ar fi fost dacă, toţi aceştia, s-ar fi răsculat contra imperiului roman, să-şi apere... credinţa?
Răspunde-mi, te rog.

Da, afirm şi ştiu ce vorbesc: toţi militarii, morţi, pentru un petec de pământ, sau care trăiesc şi azi, şi toţi cei care vor veni în următorii ani, şi toţi militarii şi armatele tuturor ţărilor, până la sunarea trâmbiţei îngerilor lui Dumnezeu, veştind sfârşitul lumii păcătoase, TOŢI aceştia, care au omorât, omoară, sau au omorât un alt om, sub indiferent ce motiv, toţi aceştia, slujesc lui satana, şi dacă nu vor apuca să facă o pocăinţă majoră, serioasă, o schimbare radicală a vieţii lor, întoarcerea la Hristos, şi dacă îi v-a prinde moartea în complacere cu starea lor, toţi au ajuns, ajung şi vor ajunge în iadul cel gătit diavolului şi îngerilor lui, a căror voinţă au slujit-o.

Postările mele NU sunt talibane, ci sunt mărturisitoare a Adevărului, în nevrednicia mea, dar îndrăznesc, că aşa m-a învăţat Hristos, dacă noi tăcem, pietrele vor striga.
Nu batjocoresc jertfa lor, ci fapta lor, idioată, slujitoare dracilor, de a ucide alţi oameni, chipurile, apărând un petec de pământ, care oricum peste 100-200 de ani, va trebui să moară altă serie, pentru acelaşi pământ. Aceia care ucid alţi oameni pentru pământ, NU SUNT sfinţi, şi mai ales nu sunt Sfinţi Martiri, ci sunt eroi. Eroii nu slujesc lui Dumnezeu, ci demonilor. Dumnezeu nu vrea ca un creştin să ucidă pe nimeni, sub indiferent ce motiv, pretext, circumstanţă, niciodată.

Şi-acum că ai citit acestea toate... spune-mi... te rog...

Ce ştii tu despre ruşine, suflete?

Cum defineşti ruşinea, suflete, după toată literatura creştină ce ai citit-o tu până acum şi câtă o crezi, cum defineşti tu ruşinea?

Gândeşte-te tu, nu eu, ce vei spune atunci când, în faţa lui Dumnezeu, te vei întâlni cu naţiunea Împărăţiei Cerurilor..., naţiunea lui Dumnezeu...

Ce le vei spune, când te vei prezenta în faţa lor, cu credinţa că e bine să omori alţi oameni, apărând un petec de pământ, sau poate vei fi şi omorât pe cineva, ce le vei spune ?

Spuneau Sfinţii, în Patericul Egiptean, că un creştin, dacă are o vedenie, sau primeşte a arătare, sau un vis, a unui înger, sau arhanghel, sau aşa, şi acel înger are lumini colorate, acela e demon, să nu credem nimic din ce spune, iar dacă are o lumină albă, odihnitoare, mai bine să-i cerem să se roage pentru noi, că nu suntem vrednici să-l primi.

Deci tu, ai numele "bluelight", lumină albastră, adică acea lumină colorată, de care Sfinţii Părinţi, spuneu să ne ferim... nimic nu e întâmplător...

În încheiere:

OPRIŢI ACEST TOPIC ! OPRIŢI PROPAGANDA ANTIHRISTICĂ A ACESTUI TOPIC ! OPRIŢI MASACRAREA MINŢILOR TURMEI LUI HRISTOS !

Credinta in Dumnezeu nu exclude dragostea pentru patrie si atasamentul fata de un anumit popor , natiune sau stat!

De-a lungul istoriei, pe Glob, au existat si razboaie nedrepte, de cucerire sau subjugare a altor popoare sau state, dar au fost si razboaie drepte, de aparare!

Ori Tarile Romane, in perioada medievala, sau Romania moderna dupa 1862, nu au dus nicioadata razboaie de cucerire sau de agresiune (poate doar in contextul discutabil al continuuarii participarii la al doilea razboi mondial dupa eliberarea Basarabiei si nordului Bucovinei), toate conflictele militare la care au participat Tarile Romane vizând apararea identitatii nationale impotriva agresiunilor turcilor otomani, Regatului Ungariei sau Poloniei.

Iar in privinta conflictelor militare la care a participat statul modern Romania, acestea au fost

-Razboaiele Balcanice (1912-1913), când Romania a raspuns cererii de ajutor militar a Greciei, atacata de Bulgaria

-Primul razboi mondial (1916-1918), in care Romania a vizat eliberarea stravechilor teritorii romanesti din Transilvania, Banat si Bucovina, aflate sub ocupatie Austro-Ungara

-Interventia impotriva regimului agresiv comunist maghiar a lui Bela Kun (1919-1920), dupa ce armata comunista maghiara atacasera atat Cehoslovacia cat si Romania

-Desi aliatii vestici, in 1919, (Franta in special) au solicitat participarea Romaniei la interventia militara antisovietica, guvernul roman a refuzat acest lucru, nedorind a se amesteca in treburile interne ale altui stat. Din pacate aceasta atitudine corecta a Romaniei nu a fost apreciata de guvernul sovietic.

-Al doilea razboi mondial (1941-1945), când Romania a vizat si a reusit intr-o prima faza eliberarea Basarabiei si nordului Bucovinei de sub ocupatia sovietica (din pacate ajunse apoi din nou sub ocupatie sovietica), iar apoi eliberarea nord-vestului TRansilvaniei de sub ocupatie maghiara.

-In fine, in 1968, atunci când Romania si conducatorii ei de atunci au condamnat ferm agresiunea tarilor Tratatului de la Varsovia asupra Cehoslovaciei, Romania asumandu-si atunci riscul de a fi si ea victima unei interventii militare a tarilor Tratatului de la Varsovia.

Asadar, cinste tuturor militarilor romani care au luptat si au murit in aceste razboaie drepte, de aparare a fiintei nationale si a poporului si statului roman!

Spune-mi, Florine, de ce îi urăşti pe unguri ?

De ce urăşti oamenii ?

Îi urăşti şi pe ţigani probabil, sau pe evrei ?

Vai de tine şi de capul tău, demonul...

Şti că ORTODOXIA, este cea mai mare, mai adâncă, mai înaltă cale de VINDECARE ce a fost dată oamenilor, de-a lungul tuturor timpurilor?
Cum îi vindeci tu pe oameni, dacă tu însuţi nu eşti vindecat? Cum oare?

Da, Florine, cinste militarilor/ucigaşilor, din orice ţară, din orice secol, cinste, dar nu mântuire, niciodată mântuire.

Nu te poţi mântui, când mori cu conştiinţa că ai făcut bine, omorând alţi oameni, când nu te căieşti, pocăieşti cu adevărat, adică călugărindu-te cel puţin, pentru crimele săvârşite.
Mă refer la cei ucişi în război, care credeau că bine dacă mor acolo, ucigând pe alţii !

Vai lor, slujitorii satanei, toţi, din orice ţară, din orice timp ! Vai lor !

Dragostea pentru ţară/neam/patrie, cum mai vrei s-o numeşti, NU ESTE CREŞTINEASCĂ.

Sfânta Treime Dumnezeu, nu ne-a cerut aşa ceva, nici în Biblie, nici prin Sfinţii Părinţi, Sfintele Canoane, Sfintele Sinoade, NICIUNDE, NICIODATĂ !

Martirii din Colosseum, când erau răpiţi de acasă, soţie, copii, toţi mergeau bucuroşi la martiriu, nu strigau, nu ţipau, nu se apărau, nu ripostau, pentru că ştiau că merg la Hristos, merg Acasă.

ÎMPĂRĂŢIA CERURILOR, este adevărata ŢARĂ a creştinilor, nu România, America, Rusia, etc. NU! NIciodată acestea nu trebuie apărate.

Iar ÎMPĂRĂŢIA CERURILOR, fi sigur, că nu are nevoie de apărare. Nu are nevoie de puştin, de tancuri, de gropi comune.

Pur şi simplu nu are şi nu va avea vreodată nevoie de aşa ceva. Înţelegi?

Şi crede-mă, nu mă refer la războaiel de subjugare.

Ci mă refer ce trebuie să facă creştinii, la atitudinea agresivă care o au alţi oameni faţă de ei. Ce să facă?
Exact ce au făcut şi creştinii, din primele 3 secole ale creştinismului, care erau luaţi de acasă şi duşi la Coloseum şi ucişi, de lei, tigri, sau gladiatori.

Exact acest lucru să facă !

Creştinii, nu încalcă porunca lui Dumnezeu, care spune SĂ NU UCIZI. Fiindcă nu spune: păi ştii, dacă te atacă nu-ştiu-cine, atunci, daaa, poţi să ucizi, doar îţi aperi ţaraaa, nu?

Vai şi amar de toate ARMATELE de pa pământ, ele există şi scopul lor este numai să ucidă pe alţii.

Citeşte şi celelalte postări din acest topic pe care le-am mai scris, sunt zeci, poate sute de versete, care NE OPRESC de la a ucide pe cineva, SUB INDIFERENT CE MOTIV; CIRCUMSTANŢĂ.

Înţelege !

Pace ţie, pace vouă !

Hristos a înviat !

In primul rand, nu-i urasc nici pe unguri, nici pe tigani si nici pe evrei si in general nu urasc nici un popor sau natiune de pe Glob!
La natiunea maghiara, din pacate, unii lideri ai acestora viseaza inca fantome demult apuse ale istoriei, si anume creearea asa-zisei Ungarii Mari, prin subjugarea si ocuparea unor teritorii apartinand de drept si de fapt altor popoare (romani, sarbi, slovaci).
In privinta tiganilor, nu contest ca printre ei sunt sau au fost si oameni de mare valoare (Stefan Banica senior, Faramita Lambru, Romica Puceanu, Madalin Voicu, etc), insa astazi din pacate multe din infractiunile grave din Romania (crime, violuri, proxenetism, trafic de droguri, etc) sunt comise de tigani!

In privinta idee de apartenenta la o tara, natiune si stat si de apararea a acesteia (la nevoie inclusiv prin forta militara), inteleg ca aveti o opinie diferita, insa as dori sa va intreb- in cazul vietii personale, si in situatii extreme, de a apara viata sau integritatea fizica a dumneavoastra sau a celor apropiati (sotie/partenera, copii, parinti, etc), ati folosi forta fizica sau inclusiv- in ultima instanta- ati lua viata unui agresor ?

Eu cred ca da, si sunt cazuri cu totul exceptionale când inevitabil un om poate lua viata altui om! Aceste situatii ar fi- legitima aparare (pentru inlaturarea unui atac iminent , care pune in pericol viata sau integritatea fizica , neprovocat asupra noastra sau a celor apropiati), pentru cei care lucreaza in politie sau jandarmerie si folosesc in conditii legale si justificate armamentul din dotare.

De asemenea, sunt de acord cu introducerea pedepsei cu moartea, pentru infractiuni deosebit de grave, care pun in pericol siguranta statului sau reprezinta un pericol social major (tradare de tara, pedofilie, proxenetism, viol, crima, trafic de droguri sau furturi din instalatiile de siguranta feroviara).

Emiliane, tomosul de canonizare mmi se pare a fi scris într-un limbaj destul de simplu. Totuşi, pentru că văd că te încăpăţânezi să nu vezi evidenţa, voi încerca să simplific şi mai mult. Deci:

Prin asemenea fapte virtuoase a strălucit dreptcredinciosul Voievod Ştefan cel Mare, care a cârmuit Ţara Moldovei 47 de ani, înarmat cu platoşa credinţei în Dumnezeu, cu cea a postului şi rugăciunii şi cu multe fapte ale dragostei creştine închinate Bisericii şi poporului său; a zidit un foarte mare număr de biserici şi mânăstiri, înzestrându-le cu cele necesare sfintelor slujbe, ca un purtător de biruinţă a luptat cu preţul vieţii sale până la jertfelnicie pentru apărarea hotarelor ţării şi a credinţei strămoşeşti fiind numit apărător al creştinătăţii, a miluit pe săraci şi a răsplătit pe luptătorii oşteni, a arătat îndurare şi pe cei greşiţi i-a îndreptat.

Avem deci, în primul rând, o referire la FAPTE VIRTUOASE, FAPTE ALE DRAGOSTEI CREŞTINE ÎNCHINATE BISERICII ŞI POPORULUI SĂU.

Şi urmează enumerarea acestor fapte virtuoase, ale dragostei creştine închinate Bisericii şi poporului. Iar în această enumerare găsim, printre altele: ca un purtător de biruinţă a luptat cu preţul vieţii sale până la jertfelnicie pentru apărarea hotarelor ţării şi a credinţei strămoşeşti fiind numit apărător al creştinătăţii

Deci a luptat, până la jertfelnicie, cu preţul vieţii (pentru că ştim că moartea i s-a tras de la o rană primită în război), pentru apărarea hotarelor ţării şi a credinţei strămoşeşti.

Ca să rezumăm, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române arată că a lupta pentru apărarea hotarelor ţării şi a credinţei strămoşeşti este o faptă virtuoasă, de dragoste creştină, închinată Bisericii şi poporului.

Dacă tu ai o altă părere, e dreptul tău, dar măcar recunoaşte că eşti în răspăr cu Biserica. Nu te mai da ortodox. Când mă gândesc la cei autointitulaţi creştini, care susţin sus şi tare că un creştin n-are voie să ia arma în mână, primii care îmi vin în minte sunt Martorii lui Iehova.

Exact, Marian, acele fapte, le-am amintit şi eu, dar probabil nu ai citit tot, sau nu ai fost atent.

nu, astea sunt fapte de ruşine, că a ucis alţi oameni. nu pentru asta a fost canonizat.

Da, dar şi "sfânta" inchiziţie a luptat cu însăşi poporul ei, şi i-a torturat şi a ucis sute de mii, care nu acceptau să devină franco-latini.
Dar blestemata inchiziţie, nu a făcut faptele de pocăinţă, pe care le-a făcut Sfântul Ştefan cel Mare, după crimele abominabile ale lui.

Am spus deja, nu pentru asta era canonizat, e doar deducţia ta logică şi greşită, că pentru crimele lui a fost canonizat. Eşti în adâncă înşelare.
Ci pentru pocăinţa lui, şi zidirea unei Biserici sau a unei Mănăstiri, ca Dumnezeu să-l ierte pentru crimele sale. Asta e una din acele fapte virtuase. Dar şi faptul că în ultimii ani de viaţa, nu a mai curvit, nu a mai ucis şi nu a mai băut, ci s-a vindecat, s-a despătimit şi s-a luminat, în întreaga conştiinţa sa.

N-am cum pot fi în răspăr cu Biserica. Am mărturisit Adevărul.
Nici Biserica nu îndeamnă la crime. Ştie şi Biserica zecile de versete care osândesc omorul altor oameni, sub indiferent ce motiv, mai ales în Noul Testament, faptul că are o relaţie bună cu armata, e tocmai, ca să-i ajute să înţeleagă că nu fac bine fiind în postura de a ucide alţi oameni. Dar statul nu lasă Biserica să abolească, să desfiinţeze armata. Şi cum cele ale cezarului sunt a lui şi cele ale lui Hristos, ale lui Hristos, Biserica e datoare să adune fiii ei, să-i înveţe binele, să-i ferească de rău şi mai departe face ce crede de cuviinţa pentru a sa mântuire.

E limpede.

Slavă Domnului. Felicitări. Te laud şi te apreciez pentru iubirea cu care iubeşti pe toţi oamenii. Aşa fac creştinii. Pe cei care ne greşesc, îi iertăm, îi iubim.

Cine-a spus că avem nevoie de armată? Hristos? Sfinţii Părinţi? Sfinţii Apostoli? Sfintele Sinoade? Sfintele Canoane? Nici unu, niciodată, în aproape două milenii de creştinism.
În cel mai rău caz, la nevoie, pentru situaţii neprevăzute, şi pentru căderile în cursele demonilor, a unor oameni, avem nevoie de poliţie, de jandarmerie, şi în cazuri extreme, de forţele speciale, care pot fi tot poliţia şi jandarmii, eventual angajaţi oameni ai poporului, care să completeze nevoile slujitorilor creştinilor, eventual fiecare să devină, poliţie şi jandarm, de faţă cu cei oficiali. Atât. Şi să nu omoare niciodată nimeni, pe nimeni. Spray-uri paralizante, pistoale electrice, da, sau puşcărie pe viaţă, pentru cazurile extrem de violente, dar niciodată armată, cu scopuri şi fapte blestemate de Dumnezeu, pe care Dumnezeu le urăşte spune Biblia, cum şi noi trebuie să urâm păcatul.


La începutul postării, te-am felicitat în zadar. Se pare că eşti slujitorul satanei, poate fără să-ţi dai seama, dar tare cred că îţi dai seama prea bine de asta, dar de bună voie şi nesilit de nimeni, lupţi împotriva Mielului, a Mirelui Ceresc, Creatorului Universului, Cuvântul-Logosul Tatălui.

Dumnezeu să te ierte, şi să te ajute să ieşi de sub ghearele morţii. Şi pe noi pe toţi.

Emiliane, cum să fie fapte de ruşine, când în tomos sunt descrise drept fapte virtuoase. Tu nu ştii să citeşti româneşte, nu vrei să vezi, sau vezi şi încerci să îţi baţi joc de noi ?!!!

Pe de altă parte, ia citeşte aici, iehovistule:

Rânduiala binecuvântării ostaşilor şi a armelor la vreme de apărare a Patriei

Se face mai întâi sfinţirea cea mică a apei.



Apoi arhiereul îmbrăcat cu epitrahilul, omoforul mic şi cu camilafca, sau preotul cu epitrahilul şi cu sfita, tămâind, face începutul obişnuit:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Împărate ceresc…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este Împărăţia…, Doamne miluieşte… (de 12 ori), Slavă…, Şi acum…, Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori) şi



PSALMUL 34

Judecă, Doamne, pe cei ce‑mi fac mie strâmbătate; luptă împotriva celor ce se luptă cu mine. Apucă arma şi pavăza şi scoală‑Te întru ajutorul meu. Scoate sabia şi închide calea celor ce mă prigonesc; spune sufletului meu: Mântuirea ta sunt eu. Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce gândesc rău de mine. Să fie calea lor întuneric şi alunecare, şi îngerul Domnului să‑i prigonească. Că în zadar au ascuns de mine groapa laţului lor, în deşert au ocărât sufletul meu. Să vină asupra lor laţul pe care nu‑l cunosc, şi cursa pe care au ascuns‑o să‑i prindă pe ei; şi chiar în laţul lor să cadă. Iar sufletul meu să se bucure de Domnul, să se veselească de mântuirea Lui. Toate oasele mele vor zice: Doamne, cine este asemenea Ţie? Cel ce izbăveşte pe cel slab din mâna celor mai tari decât el, şi pe sărac şi pe sărman de cei ce‑l jefuiesc pe el. S‑au sculat martori nedrepţi şi de cele ce nu ştiam m‑au întrebat. Răsplătit‑au mie rele pentru bune, şi au vlăguit sufletul meu. Iar eu, când mă supărau ei, m‑am îmbrăcat cu sac şi am smerit cu post sufletul meu şi rugăciunea mea în sânul meu se va întoarce. Ca şi cu un vecin, ca şi cu un frate al nostru, aşa de bine m‑am purtat; ca şi cum aş fi jelit şi m‑aş fi întristat, aşa m‑am smerit. Dar împotriva mea s‑au veselit şi s‑au adunat; adunatu‑s‑au împotriva mea cu bătăi şi n‑am ştiut; risipiţi au fost şi nu s‑au căit. M‑au ispitit, cu batjocură m‑au batjocorit, au scrâşnit împotriva mea cu dinţii lor. Doamne, când vei vedea? întoarce sufletul meu de la fapta lor cea rea; de la lei, viaţa mea. Lăuda‑Te‑voi, Doamne, în adunare mare, întru popor numeros Te voi lăuda. Să nu se bucure de mine cei ce mă duşmănesc pe nedrept, cei ce mă urăsc în zadar şi fac semn cu ochii. Că mie de pace îmi grăiau, şi asupra mea vicleşuguri gândeau. Lărgitu‑şi‑au împotriva mea gura lor; zis‑au: bine, bine, văzut‑au ochii noştri. Văzut‑ai, Doamne, să nu taci; Doamne, nu Te depărta de la mine. Scoală‑Te, Doamne, şi ia aminte spre judecata mea, Dumnezeul meu şi Domnul meu, spre pricina mea. Judecă‑mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, şi să nu se bucure de mine. Să nu zică întru inimile lor: Bine, bine, sufletului nostru; nici să zică: L‑am înghiţit pe el. Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi deodată cei ce se bucură de necazurile mele; să se îmbrace cu ruşine şi ocară cei ce se laudă împotriva mea. Să se bucure şi să se veselească cei ce voiesc dreptatea mea, şi să spună pururea: Slăvit să fie Domnul, Cel ce voieşte pacea robului Său. Şi limba mea va grăi dreptatea Ta, în toată ziua, lauda Ta.



Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Arhiereul sau preotul citeşte această



Rugăciune

(letrină două rânduri) Doamne, Dumnezeul nostru, Dumnezeul oştirilor, Cel puternic şi tare în războaie, Care de mult ai dăruit putere preaminunată robului Tău David, spre biruirea potrivnicului hulitor Goliat, Tu şi acum cu milostivire primeşte rugăciunile noastre cele umilite şi trimite binecuvântarea Ta asupra ostaşilor şi armelor acestora; şi dă putere şi tărie robilor Tăi acestora, care doresc a le purta spre întărirea şi apărarea ţării şi a Bisericii Tale celei sfinte, a orfanilor şi a văduvelor; şi fă‑i cu ele înspăimântători şi înfricoşători la toată întrarmarea vrăjmaşilor, şi totdeauna îi arată purtători de biruinţă spre slava Ta. Că Tu eşti tăria şi întărirea noastră şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.



Rugăciune pentru autoritatea de stat şi pentru oastea ţării în timp de războaie şi de nelinişte

Făcută de Calist, patriarhul Constantinopolului.

Domnului să ne rugăm.

(letrină două rânduri) Doamne, Dumnezeul nostru, Care întru înţelepciune ai făcut toate numai cu cuvântul şi le‑ai adus din nefiinţă în fiinţă, şi într‑un tot le‑ai adunat şi le‑ai unit cu puterea şi cu lucrarea Ta cea negrăită, Ţie toate‑Ţi sunt cu putinţă, şi nimic cu neputinţă; pentru aceea întocmind şi unind vremurile şi anii şi anotimpurile cu porunca Ta, ai împodobit ceea ce se arată şi se vede; Care ai întins cerul şi l‑ai împodobit ca şi pe cortul cel făcut de Moise, şi mulţimea cea nenumărată a neamului evreilor ai aşezat‑o în rânduială şi înţelegere, şi cu dreapta Ta şi braţul Tău cel tare ai rânduit pe Moise cârmuitor poporului, căruia dându‑i o singură stăpânire l‑ai păzit nevătămat sub acoperământul şi sub mâna Ta cea tare; Cel ce ai aşezat soarele spre a lumina în timpul zilei şi luna spre a îndruma în timpul nopţii; Cel ce, prin rânduiala Ta cea de nepătruns, ai aşezat mulţimea stelelor cele dese pe cer şi le‑ai pus în mişcare neîntreruptă şi cu porunca Ta le‑ai orânduit să păstreze calea hotărâtă lor, ca să nu ne vatăme pe noi şi întreaga fire, ci să se mişte cu alergare repede şi cu mişcare fără încetinire, după planul Tău; Cel ce pământul care l‑a început nu se vedea şi era ascuns l‑ai făcut să fie, după aceea l‑ai adus la lumină şi l‑ai prefăcut în podoabă pentru neamul omenesc; Care odinioară cu puterea Ta cea dumnezeiască ai venit în ajutor lui Avraam şi ai supus lui pe duşmanii lui; Care ai făcut puternic pe Ghedeon şi ai frânt şi nimicit cu totul pe potrivnicii lui; Cel ce ai dat putere împăratului şi proorocului David împotriva uriaşului Goliat şi cu totul l‑ai strivit pe acesta; Cel ce prin robul Tău Moise ai slobozit neamul evreiesc din robia cea amară, şi cu puterea Ta cea nebiruită şi cu mâna Ta cea tare ai afundat pe faraon cu toată oastea lui şi l‑ai aruncat în adâncul mării; apoi ai arătat stâlp de foc călăuzitor evreilor, ca să nu se împiedice paşii lor, însuţi şi acum, Sfinte împărate al slavei, trimite din locaşul Tău cel sfânt şi de la tronul slavei împărăţiei Tale, stâlp luminos şi strălucitor spre călăuzire împotriva vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi, şi biruinţă asupra vrăjmaşilor dăruieşte poporului nostru. Întăreşte‑l pe dânsul şi pe toţi ostaşii cu mâna Ta cea dreaptă. Dă‑i lui viaţă paşnică, netulburată şi ferită de orice răzvrătire şi război lăuntric. Aşa, Doamne Dumnezeule al milei, auzi‑mă pe mine umilitul şi nevrednicul robul Tău, în ceasul acesta, şi întăreşte‑l pe dânsul cu puterea Ta cea nebiruită şi neînfrântă. Iar pe ostaşii noştri fă‑i puternici pretutindeni şi împrăştie duşmanii şi răzvrătirile ce se ridică asupra lor. Uneşte tot poporul într‑un gând şi în dreaptă ascultare faţă de conducătorii lui. Dăruieşte poporului nostru pace adâncă şi netulburată pe pământ, pe mare şi în aer, şi‑i înlesneşte toate cele de folos. Ca înfrângând întâmplătoarele războaie şi tulburări, cu o gură şi cu o inimă să Te slăvim pe Tine, Dumnezeul minunilor, că Tu eşti împăratul păcii şi Mântuitorul sufletelor noastre şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

După aceea, luând apă sfinţită, preotul stropeşte armele, zicând:

Binecuvântarea lui Dumnezeu, Celui slăvit în Sfânta Treime, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, prin stropirea cu această apă sfinţită, să se pogoare şi să fie asupra armelor acestora, şi asupra celor care le vor purta, spre păzirea şi apărarea adevărului lui Hristos. Amin.



Şi stropind şi pe ostaşi, zice:

Îmbărbătaţi‑vă şi să se întărească inimile voastre, ca să biruiţi pe vrăjmaşii voştri, având nădejde în Domnul, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.



Şi, dându‑le să sărute cinstita cruce, face obişnuitul sfârşit al zilei.

Am vazut-o si pe asta, invata un catolic pe un "ortodox" care se crede cel mai ortodox de pe aici, despre canonizarea Sf. Stefal cel Mare si despre randuielile bisericii :)

Dar nu-i o chestiune confesională, ci una de minim bun simţ. Modul în care el se uită la un text scurt şi concis în care scrie "X este alb" şi se oţărăşte la noi, pretinzând că scrie "X este negru" este halucinant.

Mi se pare incredibil, nu că unii oameni pot să mintă de îngheaţă apele. Văd din ăştia, în exerciţiul profesiei, aproape zilnic. Ceea ce e fascinant este individul care minte în faţa evidenţei. Cu paharul gol în mână, ţi-l arată şi spune: E plin !!!

Am mai avut o experienţă de genul ăsta; o persoană îmi datora nişte bani. După ce a trecut termenul de plată, l-am sunat să întreb de soarta banilor. Mi-a răspuns, foarte senin, că a plătit: să verific în cont. Deşi mai verificasem, am zis, oi fi greşit... am verificat dn nou. Nimic.

L-am sunat din nou, după vreo două zile, şi i-am amintit că trebuie să plătească. Mi-a replicat din nou că a făcut transferul bancar. I-am spus că în cont nu apare nimic. La momentul ăsta ştiam deja, inclusiv din alte surse, că minte şi că nu mai vrea să plătească.

Am mai aşteptat vreo două zile, după care am scos un extras de cont şi m-am prezentat la el la birou. L-am interpelat politicos, şi la un moment dat i-am amintit de bani. A spus din nou, cu toată convingerea, că a plătit. I-am spus, la mine în cont nu a intrat niciun ban. Ba nu, nu se poate, el a plătit. În momentul ăsta am scos pe masă extrasul, şi tot politicos, i-am spus uite, nu mă îndoiesc că ai făcut transferul, dar în contul meu banii n-au intrat. Să mergem la bancă să reclamăm.

Eram de acuma sincer curios până unde va întinde minciuna. În mod incredibil, omul a spus, uite, îţi arăt pe calculator, pe online-banking. Omul se conectează, apare pe ecran lista cu tranzacţiile din zilele anterioare. Omul dă un scroll, repede, apoi îmi spune, triumfător: Ai văzut ? Ce să văd ? Transferul. Care transfer ? Îmi arată spre ecran. Spun: care anume, nu e niciun transfer cu numele meu. La care, exasperat, tipul spune, BINE, ATUNCI ÎŢI MAI PLĂTESC O DATĂ. Păi, spun, nu trebuie, dacă mi-ai plătit, arată-mi, dacă nu, plăteşte pentru prima dată. Până la urmă a plătit. Dar nu şi-a cerut scuze şi nu a recunoscut că a minţit.

Asta e realitatea, si trebuie sa o schimbam.

FTFY.

Mariane, nu sunt eretic iehovist, sunt creştin, ortodox, singurii creştini ce mai există pe pământ.

În Biblie, Dumnezeu ne spune:

"Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh." - Efeseni 6, 12.

Deci, vreau să cred că acei soldaţi, nu merg să ucidă alţi soldaţi, să se ucidă oamenii între ei. Nu. Biblia, Sfinţii Părinţi nu îndeamnă la aşa ceva.

Ci slujba se referă la cu totul altceva:

Orice creştin este soldat, ostaş al lui Hristos, deci oricărui creştin îi trebuie acea slujbă. Dar este ostaş împotriva duhurilor răutăţii. Lupta oricărui creştin, este pentru sufletul său, iar patria care trebuie apărată, este el însuşi, nu o bucată de pământ, ci însuşi trupul lui, care este "templu al Duhului Sfânt", şi însăţi sufletul lui, pentru care se luptă tot iadul, şi toţi demonii.

Ce război poartă creştinii? Războiul nevăzut. Ce arme au? Uite, ne spune Dumnezeu:

Efeseni 6, 13-19, spune:
13 Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare.
14 Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii,
15 Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii.
16 În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului.
17 Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.
18 Faceţi în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii.
19 Rugaţi-vă şi pentru mine, ca să mi se dea mie cuvânt, când voi deschide gura mea, să fac cunoscută cu îndrăzneală taina Evangheliei,

E limpede? Nici întrun caz să omoare alţi oameni. Niciodată.

P.S.: Marian, la evenimentul cu omul care a vrut să te înşele de bani, nu îmi poţi imputa mie aşa ceva. Personal, nu mă abat de la Biblie şi de la Sfinţii Părinţi. Mi-e efectiv imposibil. Nu vreau sub nicio circumstanţă să te mint, să te înşel, nu vreau, fiindcă suntem învăţaţi să iubim, să fim nevinovaţi precum pruncii, să ne mântuim.

Îmi pare rău pentru evenimentul tău, în lupta ta pentru supravieţuire, şi trai decent, ca avocat, vezi şi auzi multe, nu este valabil însă în domeniul teologiei, unde lupta pentru cele materiale, dispare, la cei care cu adevărat doresc să înţeleagă şi să trăiască creştinismul. Materiale sunt banii, armata, armel, etc.

Teologia ca să o compar cu avocăţia, are paralele. Ca să fi un bun teolog, e ca şi cum eşti un bun avocat: trebuie să ştii cât mai bine Biblia, Sfinţii Părinţi, la fel cum un avocat, trebuie să ştie cât mai bine codul penal, codul civil, şi pe ce se mai axează. Cu cât ştii mai multe şi te raportezi la ele mai uşor şi mai rapid, cu atât eşti mai bun avocat. Cu cât cunoşti mai bine Biblia şi Sfinţii Părinţi, le trăieşt, leaplici, le vorbeşti, şi ţi le aminteşti mai repede, mai des, mai exact, mai limpede, spre slava lui Dumnezeu, în rugăciune, iubire, smerenie, virtuţi, cu atât eşti un mai bun teolog. Trebuie să fi cât mai bun, în ceea ce faci; eu L-am ales pe Dumnezeu în viaţa mea, tu ai ales calea cezarului.

Nu mă judeca pentru calea mea, cum nici eu nu te judec pentru calea ta. Nu vreau să te simţi jignit, spunându-ţi că, calea mea, sau a Teologie, este net mai luminată, mai bună, mai superioară decât calea ta. Este chiar cea mai bună cale a tuturor timpurilor.

Dar diferenţa între căile noastre, eu când te atac, vreau să te ajut, dovedind greşelile "dosarului", "bisericii" tale, ajutându-te. E oarecum firesc să te aperi, dar limita bunului simţ, morala şi etica, conştiinţa, te conduc la a vedea că "romano-catolicii" nu se pot mântui. Aici, Judecătorul, îţi va arăta, că legile, (Biblia) arată limpede, şi legile Lui, nu se schimbă niciodat, la fiecare 10 ani...

Mântuire îţi doresc.

Ca dintre cuvintele de mai jos nu le înţelegi, Botoş Remus Emilian:

"Rânduiala binecuvântării ostaşilor şi a armelor la vreme de apărare a Patriei."

Trebuie să te învăţ eu pe tine Liturgică, tu, marele doctorand ?

Da, Mariane, ştiu ce spui tu, şi ştiu că slujba e folosită pentru armată, dar personal, ca o teologumenă, afirm că slujba fiind folosită pentru armată, este greşit, căci armata va merge să ucidă alţi oameni, şi Duhul Sfânt şi harul, nu va fi peste ei, şi vor muri. Cu trupul şi apoi şi cu sufletul în iad vor fi. Căci fac fapte, împotriva poruncilor lui Hristos.

Acea slujbă, trebuie folosită, în fiecare lună, pentru credincioşii din Sfânta Biserică, în lupta lor cu puterile întunericului, fiindcă aceea e adevărata lupta, cea mai feroce şi mai grea luptă, nu a omului contra altui om.
Armata lui Hristos, suntem noi, toţi creştinii, şi avem nevoie de întărire, de suport, sprijin, iar acea lsujbă este pentru ostaşii care sunt creştinii de rând, nu oameni care merg să ucidă. Niciodată.

Aşa trebuie să gândim şi să aplicăm slujba, ca să fim precum pruncii, căci altfel, nu vom intra în Împărăţia Cerurilor:

"Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor." - Matei 18, 3.

OPORIŢI ACEST TOPIC SATANIST, ANTIHRISTIC.

Acest topic, este instigare la ură, la violenţă, la ucidere, la vărsare de sânge !

PATRIOTISMUL ÎMPĂRĂŢIEI CERURILOR

-I-

Războiul pentru creştini nu există, decât cu demonii. Contra altui om, niciodată. El e aplicarea în lumea căzută pentru om, a legilor haosului demonic, prin care ei cred că guvernează universul. Pacea este dată de Hristos, tuturor ce o primesc de la Hristos. "Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze." - Ioan 14, 27. Cine acceptă realitatea asta, viu va fi în vecii vecilor. Iar cine luptă cu omul, şi îl ucide, în loc să lupte cu demonii şi să-i biruiască, mort va fi în vecii vecilor. Formele de manifestare ale războiului sunt: lupta de apărare a virtuţiilor, biruirea patimilor, discreditarea a tot ce opreşte drumul spre Împărăţia Cerurilor, mărturisirea, dovedirea şi apărarea prin cuvânt a credinţei, răspândirea creştinismului, şi "făcători de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema". (Matei 5, 9)
Prima îndatorire a unui creştin, e aşadar iubirea. Trebuie să ne iubim duşmanii, ne învaţă Hristos şi pe orice agresor. Ştiind că viaţa veşnică este cu Hristos, ne învinovăţim dacă ne depărtăm de ea. Asigurarea şi mărturia iubirii lui Hristos, presupune a ne da şi viaţa pentru orice om, cea mai mare dragoste, conform Bibliei. Cine nu iubeşte pe Hristos, nu iubeşte pe oameni.

-II-

Omul este chemat la îndumnezeire, datorită credinţei creştine, a descoperit acel drum, format succesiv prin despătimire, luminare, îndumnezeire, în Familia lui Dumnezeu. Membrii se numesc fiii lui Dumnezeu, cetăţeni ai Împărăţiei Cerurilor, uniţi prin comuniunea Trupului şi Sângelui Domnului Hristos, credinţă, iubire, virtuţi. Deveniţi păcătoşi, oamenii au început să se depărteze de calea spre Raiul ce-i hrănea. Aşa a apărut căderea.
Patria, nu e doar Împărăţia Cerurilor, ea e locul unde ne-am născut, Familia lui Hristos, cu care suntem chemaţi să ne reunim, Poporul din care vom face parte, dacă ne mântuim. Ea ne este dată nouă spre moştenire, de Dumnezeu.
Împărăţia Cerurilor, nu are nimic rău în ea, nu are boli, suferinţe, nu are moarte, e veşnică şi minunată peste orice cuvânt. Îi iubim pe Sfinţi şi ei pe noi, şi ne dorim, chemaţi fiind, să fim ca ei.

-III-

Creştinismul e principala şi unica cale ce duce la Hristos. Cetăţenilor Împărăţiei Cerurilor, nimeni nu le poate lua libertatea, oriunde s-ar afla şi în orice formă s-ar încerca să le fie luată. Sunt susţinuţi de Împăratul Hristos, mereu. Pe creştinii ce vor să ajungă în Rai, se vor sili să facă tot posibilul să urce acolo, fără să le pese de patimile lumii acesteia decăzute, care se va sfârşi, ne spune Hristos.
Iubirea ne e la fel de necesară, ca credinţa pentru suflet şi trup. Nu e firesc să avem pentru ea, ca pentru o mamă, dragoste şi recunoştiinţă, pentru că ne dăruieşte Cerurile?

Igor Paslusnik (Ighi)

Schizofrenia paranoidă şi tulburarea de personalitate paranoică
 

Există o diferenţă între schizofrenia paranoidă şi tulburarea de personalitate paranoică. Tulburarea de personalitate paranoică nu este o formă de schizofrenie. Persoana care are doar o tulburare de personalitate nu are halucinaţii, ci doar o extremă suspiciune. Un schizofrenic paranoic are un sistem complex de idei bizare, care este, de obicei, organizat în jurul unor teme coerente care implică persecuţia sau conspiraţiile unor forţe puternice, secrete. Dacă schizofrenicul paranoic aude voci, ele se referă de obicei la această temă.

Un student a adus o carte poştală pe care o primise compania tatălui său la biroul sediului lor central. Era adresată "Preşedintelui – serviciului de personal şi capelanului" şi glăsuia, după cum urmează:
Domnilor:
Acceptaţi ca Mafia şi ruşii să spioneze copiii lipsiţi de apărare, pentru acte de incest, prostituţie, jaf, viol, sacrificiu şi puterea găştilor satanice? Pot fi oamenii puşi în maşina de tocat carne? Pot dealerii de droguri mafioţi să controleze dealerii de droguri din rândul copiilor? În ce constau solicitările false pentru asistenţa copiilor? Politicienii corupţi numesc judecători, predicatori şi medici corupţi? Poate Mafia prostituţiei să controleze oraşele noastre din New York, Chicago, etc.? De ce sunt folosite bandele de spioni ale prostituţiei în acordurile militare de jefuire a copiilor (civili) de către statul poliţienesc al “spionajului” mafiot militar? Sunt copiii obiective ale spionajului chirurgical pentru Mafia şi poliţia coruptă?

Asociaţiile fantastice, sugestia unei conspiraţii de anvergură, dorinţa nestăpânită de împărtășire a acestui adevăr tuturor sunt aspecte caracteristice ale proceselor de gândire ale unui schizofrenic paranoic.

În mod ironic, având în vedere bizareria simptomelor lor, schizofrenicii paranoici manifestă adesea puţine deficienţe în alte privinţe. Ei pot fi oameni inteligenţi. Deseori, ei pot funcţiona bine într-un loc de muncă. Prognosticul lor (perspectivele pentru viitor) este mai bun decât în cazul altor schizofrenici. Cu alte cuvinte, ei au o probabilitate mai mare de a se simţi mai bine şi de a-şi recâştiga capacitatea de a duce o viaţă independentă.

Schizofrenia, atunci cand devine cronica, nu poate fi vindecabila
 

Schizofrenia poate sa apara la oricine, indiferent de rasa, cultura, religie, loc de origine, indiferent de saracia sau bogatia mediului din care provine; barbatii au acelasi risc de boala ca si femeile. Nu exista configuratie familiala tipica care sa predispuna la schizofrenie.

Schizofrenia nu este o boala rara. Statisticile evalueaza ca riscul de imbolnavire este de 1%, ceea ce insemna ca unul din 100 noi nascuti poate dobandi aceasta boala.

Se deceleaza in general in adolescenta. Riscul aparitiei ei este diminuat dupa varsta de 30 de ani si dispare complet dupa 45 de ani.

Ereditatea are probabil un rol, insa nimeni nu a descoperit pana in prezent genele acestei boli.


Simptome

Sunt de retinut unele simptome care anunta debutul unui episod schizofrenic: izolare sociala, inadaptare vadita la locul de munca, scoala, acasa, inadaptare in ceea ce priveste igiena corporala, bizarerii de comportament, afectivitate tocita sau nepotrivita, discurs vag, ermetic sau etafizic, bizarerii de ideatie (superstitii, idei telepatice, "al saselea simt").

Cum incepe sa se manifeste schizofrenia difera de la persoana la persoana. Pentru unii, boala incepe dintr-odata, gandurile lor devin tulburi, pot avea halucinatii. Pentru altii, schimbarea este gradata si incep sa apara semne de izolare sau de neglijarea propriei persoane.

Deseori schizofrenia avanseaza treptat, astfel incat familia sau persoana afectata nu inteleg multa vreme adevarul. O evolutie progresiva poate duce la acutizare sau la criza, care poate implica halucinatii, agitatie psihomotorie, tulburari de gandire (idei delirante), etc. Uneori schizofrenia evolueaza rapid si chiar neprevazut, aparand modificari grave de comportament in cateva saptamani, sau chiar zile care duc la un episod psihotic acut.

Se estimeaza ca o proportie de 20% dintre persoanele cu schizofrenie nu mai fac recaderi dupa consumarea primului episod al bolii. In celelalte cazuri boala poate fi stabilizata prin tratament sau poate evolua, ca orice alta boala, cu recaderi si remisiuni. Evolutia catre cronicitate se face numai intr-o proportie foarte mica.

Schizofrenia, atunci cand devine cronica, nu poate fi vindecabila – in sensul in care se vindeca o gripa. In aceste cazuri ea necesita, ca si alte boli cronice, cum ar fi diabetul, ingrijiri adaptate pe o perioada mai lunga de timp, chiar pe timpul intregii vieti.


Posibilitati de tratament

Tratamentul medicamentos este prima cale de abordare a schizofreniei. Cele mai folosite medicamente sunt neurolepticele. Terapia este prescrisa pe o perioada indelungata, uneori timp de cativa ani.

A suferi de schizofrenie inseamna a fi diferit de ceilalti; inseamna sa traiesti intr-un alt mod realitatea si sa suferi intens din aceasta cauza. Persoana suferinda de schizofrenie nu este intotdeauna capabila sa se exprime. Ea nu-si percepe nici destul de clar, nici suficient de analitic suferinta in asa fel incat sa poata sa-si deschida sufletul, sa se poata destainui celorlati.

Este evident ca schizofrenia constituie un eveniment de viata care implica modificarea interrelatiei a cel putin 3 parteneri: pacientul, anturajul si medicul. Cu siguranta ca vindecarea acestei boli depinde in mare masura de influenta pozitiva pe care cei doi ultimi parteneri o pot exercita asupra primului – pacientul. Acesta isi poate, desigur, trai singur boala, insa sansele de vindecare cresc semificativ atunci cand cei trei parteneri fac front comun pentru combaterea ei.